În prima zi a lunii august, cîțiva prieteni se trezesc devreme, se urcă în tren, în mașini, se urcă în ei înșiși, cît mai sus, și se îndreaptă spre Comana. Aici îi așteaptă Lyggia.
Pe 1 august (1915) s-a născut Gellu Naum. Pentru Lyggia și prietenii lor, Gellu Naum continuă să se nască, de fiecare dată, în aceeași zi.
Gellu Naum a fost un om liber și această libertate îl făcea să pună semnul egal - un semn egal ca o cale a șearpelui - între moarte și nemurire.
Gellu Naum a murit, se spune, pe 29 septembrie (2001). Au trecut de atunci aproape trei ani, însă ziua în care prietenii continuă să creadă este 1 august, nu 29 septembrie.
De aceea se întîlnesc ei în această zi, an de an, la Comana. Pentru a fi împreună cu Gellu, cel viu.
Răzvan (Penescu) și Leo recitînd un vers din Gellu Naum, în care - printre altele - se spune: continuam să mă întreb dacă mă încadrez într-un anumit tip de peisaje și de viduri. Răzvan (Exarhu) este atent la dicție
Templele au devenit deja mult prea neîncăpatoare și, în aceste condiții, portbagajul ar putea fi o soluție. Iulian preferă mașina în locul bisericii
Noi, oameni și pisici, vorbim aceeași limbă, numai cuvintele sînt diferite
eu stau pe o piatră albastră și mă uit în fața mea
vedeam cum lucrurile se îmbină la suprafață dar le simțeam respingindu-se înăuntru
Vlad (Russo) ascultă, Dan (Matei) spune, Tania (Matei) spune, Răzvan (Penescu) privește cu atenție o fotografie nenăscută
Iulia (Blaga) îndepărtîndu-se spre ceva apropiat
Leo colaborînd cu Vlad (Zografi) prin intermediul oglinzii
Trei oameni tăiați în cinci de o fereastră
Adela (Greceanu) privește peste umar, Răzvan (Penescu) exersează vînătoarea de semne, piersicile așteaptă ecloziunile cu miez
Un avocat al suprarealității (Cristina V.) și un împărat al simpatiei (Dan S.) privind înspre obiectiv. Înspre hazardul obiectiv
Fotografie de grup cu pahare, cești, termos, zahăr, piersici, perete, Adela (Greceanu), iederă, Răzvan (Penescu), Tania și Dan (Matei)
În ziua aceea la marginea cîmpului sprîncenele noastre de iarbă încărunțeau
Familia Exarhu indicînd sensul de deplasare a cuvîntului aniversar
Noi fumăm numai iarbă proaspăt cosită
Orele noastre de reverie se încheie în mod diferit: Cristina V. și Excelsa E.
discutam despre campionatele feminine
Natură vie, color
Maraton static
Viitorul e maculatură, spune Vlad (Zografi). Cristina (Vîrtopeanu) îi răspunde iîn gînd
Lyggia sau surîsul înțelegerii senine
era o recunoaștere vădită printre cele mari și sfîșiate pe sub val șoaptele ei îmi mîngîiau obrajii
Dacă ne-am ridica pe vîrfuri am putea fi confundați cu cineva cunoscut
Mîinile mai trebuie să și asculte. În chiromanțioasa lor împreunare, viitorul se simte ca la ele acasă
Să ne luăm brațele în propriile mîini! Răzvan (Exarhu) ne arată cum
În vremea potopului nu ne-a fost ușor, dar am zburat și-am tot zburat și am ajuns aici
Răzvan (Exarhu), într-una din rarele ocazii cînd este privit de sus
Excelsa - și ea - zice și tace
Și hainele obosesc, și ele au nevoie de cîteva țesături eruptive
apoi se face liniște și în noi sînt niște castele cu flori albastre și galbene și le străbatem pe caii noștri de plastic. Lyggia și Tania (Matei) sînt martore
O clipă de neatenție, o singură și irepetabilă clipă fertilă de neatenție, și realitatea se transformă
Oglinzile consemnează cu mîinile lor adînci
Lyggia și Adela (Greceanu) sau Zenobia și mica întrebătoare
Dan (Stanciu) fumînd în umbră, amintindu-și ceea ce îi tot spunea cuptorul lui Gellu: E mult mai bine să ai frunze
Dan (Matei), directorul Fundației Gellu Naum, stînd pe o bancă, în centrul lumii
Tania (Matei) contemplînd frumoasele noastre deprinderi ale prieteniei cu sînge de leu
Adevăr vă spun vouă, aceasta este realitatea căreia îi tot cădem pradă cu mîinile aproape împreunate
Imagine a sacrificiului, pe culoarele vegetale ale Castelului orbilor
Răzvan (Exarhu) povestind despre cei doi hamsteri ai lui: Moartea lui Ipu și Menumorut. Moartea lui Ipu a murit acasă, Menumorut a murit în vizită
Cristina (Vîrtopeanu) sau splendoare în iarbă, la Comana
O țeavă de fier adăpîndu-se cu ajutorul reflexiei
Tismana spunînd cu voce scăzută: Pe 1 august, la Comana, mă simt ca acum cîteva mii de ani, în Egipt!
Iulia (Blaga) își sprijină brațele pe fumul de țigară
Dar astfel de accidente se întîmplă atunci cînd cercurile negre încremenesc în nemișcări neliniștite. Victimă colaterală: Iulian (Tănase)
Va rog să mă credeți: simetria există și e fierbinte!
Visam că mă visam pe cîmp cu doi prieteni din copilărie
unde așteaptă sora fîntînă să mă reazem acolo de prăbușirea ei
Noi îl așteptăm, noi asta facem. Așteptarea noastră se hrănește din șoaptele lui care, noaptea, sînt clare și luminoase
A fost o vreme cînd ne purtam altfel, acum ne odihnim și ne amintim șoaptele fumegînde de-altădată
Cineva caută o imagine în apele tulburi ale oglinzii
Iulia (Blaga) tace și zice
Iulia (Blaga) discutînd despre viteza sîngelui pisicii
Ceramica lămîilor decapitate la orizontul apropiat al unei cafele travestite
În spatele gratiilor, într-o senină captivitate, cerul sprijinindu-se pe cîțiva nori complici
Leo căzînd pradă fascinației brutale a cuvintelor telefonice
Tania (Brătescu) ascultă un foșnet de demult, Dan (Stanciu) fraternizează cu mîna dreaptă, Iulian (Tănase) verifică mesajele unor timpuri încîlcite
Sora cișmea
Vlad (Russo) și Vlad (Zografi) discutînd tăcut cu un pluton de cadavre delicioase, alături de Lyggia care își amintește
Odinioară am fost și noi țărînă, acum slujim oamenii, le facem și bine, și rău
Adela (Greceanu) practicînd la vedere înțelegerea drept în inimă
Fumătorii trăiesc mai mult decît țigările lor
Adela (Greceanu) repetă din Herodot: Iată o apă foarte pură și foarte impură!
Exactitatea umbrei nu putea lipsi tocmai acum
Cine pe cine visează? Cristina (Stanciu) se bronzează
Ne va veni și nouă rîndul, exact într-o zi ca asta
