Plutire

Dintr-un copac se poate face o plută, una care să plutească pe râu, şi de pe râu pe mare, şi de pe mare pe ocean şi de acolo nu mai ştiu unde, poate înapoi pe mare şi pe râu, până acasă. Un arbore subţire, înalt, va avea întotdeauna un caracter neliniştitor, va tremura mai mult pe valuri, ba chiar poate că se va sparge fărâme, în mii şi mii de aşchii ca de creion, aşa că nu m-aş încumeta ca la drum lung să mă întovărăşesc cu el. Şi bine înţepenit cu rădăcinile în pământ să fie, de m-aş sui în vârf de mesteacăn, atunci când bate vântul, sigur aş avea rău de mare. La fel şi-n vârf de plop, chiar dacă acesta s-ar afla într-un oraş de munte, lângă o parcare, înconjurat de betoane, roţi şi tăblării.