Prima pagină
 Rubrici arhivate
Cuvinte pentru înecaţi

Text mai mic Text mai mare 
Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Poetul hărţuitor


Alina Andrei
19.10.2008


Într-o zi m-am apucat de scris o piesă despre un poet care a fost dat în judecată pentru hărţuire. Fusese chemat la tribunal deoarece obişnuia să-şi dedice versurile tuturor femeilor de pe strada unde locuia. Nu-i deloc izbutită piesa, dar m-am înveselit tare scriind-o.

Poezii născocite special pentru omul cu pricina:



Poem pentru vecina de peste drum

Azi vecina de peste drum a vrut să se sinucidă aruncându-se de pe sandale,
N-a reuşit, tocurile erau înţepenite între mici, mici găuri din asfalt
Tocuri de zece centimetri înălţime, găuri cât nişte nasturi pentru bluza unui sugar
Azi vecina de peste drum a vrut să se sinucidă şi-a ieşit pe stradă doar în sandale,
N-a reuşit, ce bine, vai, că n-a reuşit
Un stâlp gros s-a îndoit de mijloc şi s-a lovit la tâmplă de balconul meu, vai, vai
Maşina era ruptă în două, da, chiar în două,
Ochii şoferului erau răspândiţi pe asfalt şi-o priveau pe vecina de peste drum care a vrut să se sinucidă aruncându-se de pe sandale,
Da,
Erau căprui
Exact căprui, ca de capra care crapă piatra n două
Vecina s-a aplecat şi ea de mijloc, a zâmbit trist în timp ce era privită
De mine şi de tine, de ochii şoferului mort, de toată ţara, la ştiri
Era filmată de cameramani
Doi băieţi şi-o profesoară o filmau cu telefoanele mobile, pe ea, pe vecina mea de peste drum.
Toţi îi cunoaştem aluniţele secrete, colăceii de pe şolduri şi vânătaia de pe fesa stângă,
Toţi, toţi le cunoaştem. Toţi.

Gata, asta a fost tot.


Poezie tristă cu vrabie

O vrabie zboară cu capul în jos pe lângă urechea mea dreaptă
Dă din aripi ca şi cum ar înota în lacul de la marginea oraşului
Are ochii închişi, nu mă priveşte
Visează, nu se gândeşte la mine
Visează mălai, ca toate vrăbiile
Gata, atât am de zis despre ea, ştiu, e trist
Dar asta e tot ce poţi spune despre anumite păsări pe jumătate moarte
Sau pe jumătate vii.
Am plecat să-mi văd de treburile mele, pas grăbit
Stângul în faţă
Apoi dreptul
Stângul în faţă
Apoi dreptul
Aşa păşesc rostind în gând Unu-Doi, Unu-Doi, Unu-Doi
Trec pe lângă staţia de autobuz,
N-am bilet, nu mă urc. Păşesc grăbit, Unu-Doi, Unu-Doi,
Şi nu mă gândesc deloc la vrabia care a zburat cu capul în jos pe lângă urechea mea dreaptă
La noapte, nu o voi visa.



Votaţi acest articol:

Media: 4.0/5 (4 voturi)  Detalii


Arhiva rubricii

 Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Confuzie între Plath şi Arbus | 14.03.2010
 Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 5.613 de litere şi semne despre un englez mânios (Media: 4.7/5 - 12 voturi) | 07.03.2010
 Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cu cine aş rămâne blocată în lift (Media: 4.9/5 - 7 voturi) | 21.02.2010
 Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Pianul. Cum am scăpat de el. (Media: 3.7/5 - 6 voturi) | 14.02.2010
 Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Arcimboldo şi ceaşca îmblănită (Media: 5.0/5 - 6 voturi) | 07.02.2010
 Toate articolele din această rubrică

COMENTARII CITITORI

0 comentarii


D, 14 mar. 2010
Resurse
Citiţi Prea frumoasa poveste a domnului Măgar, o carte semnată Alina Andrei.
blogul Alinei Andrei

Rubricile categoriei
 Întîlniri - De dragoste
 Cuvinte pentru înecaţi
 Respiraţie sub apă
 CompletAbil
 Drumul spre Oz
 Poveştile fetei nesăbuite
 Bungee Jumping