Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Personale  Sageata  Clavecinul bine temperat (scrisori pentru Cristina)

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

51. (continuare) Tristeţea surpată a Ioanei la 17 ani


Cornel Mihai Ungureanu

27.09.2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
8 aprilie 2001
Nadia a plecat în zori la Bucureşti. El o conducea pe prietena lui. M-a dus acasă cu maşina. Pentru că el, la 22 de ani, are maşină – şi dacă ţine cură de slăbire, asta e problema lui, într-un fel opusă problemei mele: astăzi am mîncat numai ceai, pîine şi o cafea slabă. Şi e seară deja.

Începusem să scriu. E o poveste care îmi place, numai că vreau să o scriu atent şi cred că iese prea mare. Abia mă apucasem cînd fratele meu a venit să privească la televizor (în camera mea). Era filmul cu Binoche şi William Hurt, "O canapea la New York", îl mai văzusem. Un film pe "pozitiv". Nu degeaba au tot repetat "Yes". Hurt m-a făcut să mă gîndesc la Radu. El avea, mi s-a părut, în unele momente, o sobrietate (cu accente austere) asemănătoare.

Profa de engleză a Ioanei pe vrema când Ioana avea numai 17 ani: "Tu, Ioana, tu te pomeneşti că mai citeşti şi poveşti!". "Nu poţi fi serios la 17 ani!" – citea William Hurt în film, dintr-o carte. Şi mi-a plăcut şi pianul. Şi cîiinele. Şi guguştiucii din mansarda pariziană. Şi Brooklynul (un fel de Craioviţa Nouă. Sau invers).

"Ia să-ţi fac şi eu ţie o casetă tristă" - ameninţarea Ioanei. Şi începea supărată şi apoi i se surpa toată tristeţea (cuvîntul ei). Şi statuile mici, ale lui Bradea – despre care zicea că, din moment ce mi le-a dat, sînt ale mele. "Sau ale noastre". Dar ea scrisori faine scria şi altora. Şi multe despre ea spunea şi altora. Şi mă gîndeam, astăzi, cît de mult contau cuvintele alea, ce poveste frumoasă construiam. Meritul Ioanei e mai mare, eu eram şi atunci agitat, nemulţumit, poate mai mult chiar decît astăzi. Mi-am amintit şi de profa ei de vioară şi de bătrînelul cu care se întîlnea pe stradă (care o privea cu ochii blînzi şi despre care a aflat, într-o zi, că e detectiv particular) şi cum a asistat la naşterea unui zîmbet pe faţa unui necunoscut şi cum curăţa ciuperci. Şi cum cuvinte ale mele – numai cuvinte – o "zvîrleau în rai" (Cum de reuşeam asta? Adică nu, sigur nu era o minciună, era ceea ce cu greu pot pricepe, acum, de aici, de atît de departe de acele întîmplări). ("Eu nu cred deloc în întîmplare" – zicea tot Ioana).

Noaptea e în toi. Timpul a sosit pentru o încercare de somn.

Nu trebuie să exagerez în a mă menţine în degringoladă.

Ane şi-a găsit de lucru. Şi m-a sunat încă o dată să mă întrebe dacă oul se pune întreg, la aluatul de clătite. Şi pentru că veni vorba, cînd Nadia a plecat la Bruxelles, i-am făcut cornuleţe cu ciocolată.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Resurse

Treptele
din faţa casei
,
o carte semnată
Cornel Mihai Ungureanu
la Editura LiterNet

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 69. Trebuie să mă opresc! (4.5/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 68. (continuare) In the mood for love (4.3/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 68. Frunze de plop şi copii răsfăţaţi (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 67. Popîndăi în praful ud
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 66. Ca-n Blake
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Şantier
Sageata Loc de citit
Sageata Din lumea celor mici
Sageata Jurnal intim
Sageata Primele o mie şi una de nopţi
Sageata iubirea mya din absurd
Sageata Oraşul interior
Sageata Cafea şi pisici
Sageata Eseuri personale
Sageata Despre noi. Şi lucrurile care contează


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer