Ziua de astăzi este foarte importantă, nu doar pentru micuţa noastră ci şi pentru familia din care toţi trei facem parte. Astăzi mai mult decât oricând se cade să uităm de noi înşine, de orgoliile noastre, de sensibilităţile şi susceptibilităţile care zilnic ne complică relaţiile. Să le lăsăm deoparte şi să ne bucurăm de viaţa ei cea nouă.
Îmi place să cred că înainte să se nască, de undeva din cer copiii ne privesc atent şi ne aleg - pe noi şi nu pe altcineva, pentru a-i ajuta în devenirea lor. Teoria mea poate fi contrazisă cu o mulţime de argumente, dar aşa îmi place mie să mă gândesc. Că ea, Irina noastră, ne-a văzut de Sus, şi şi-a spus da, ăştia doi sunt destul de trăzniţi ca să avem împreună o viaţă cel puţin interesantă.
Nu ştiu dacă îi vom putea oferi Irinei tot ceea ce banii pot cumpăra. Dar iată Foaia de Zestre, cu care Draga Noastră porneşte la drum:
Bunici capabili să facă mulţi kilometri cu odorul în braţe sau împingând căruciorul, dornici să-i cânte şi să-i spună poveşti şi poezii, să-i cumpere pe ascuns acadele şi să-i dea bani să-şi cumpere singurică ultimul album al formaţiei ei preferate.
O pereche de naşi de botez, cărora le-o încredinţăm dacă dintr-un motiv sau altul noi nu vom mai fi.
O pereche de naşi de onoare, care au misiunea de a-i seconda pe primii, în caz de nevoie.
Prieteni de familie - nu mulţi, dar cei mai buni pe care şi i-ar dori cineva – care să ne tragă de mânecă în cazul în care uităm vreodata că şi noi am fost tineri.
Un tată care deja se gândeşte că mai e puţin până va trebui să iasă seara cu puşca pe balcon.
O mamă care se gândeşte cu groază că mâine, poimâine va trebui să-i coasă fetei inima ruptă de vreun nătâng.
Un motan alb pufos, drăgălaş, cu care să se întreacă în "postii" şi de la care să înveţe cum e să ştii că eşti frumos şi să ceri să fii tratat ca atare.
Un coş mare cu jucării şi cărţi.
Vreo trei saci de hăinuţe.
O cameră numai a ei, la a cărei uşă să ne ceară să batem peste vreo 13 ani
Deocamdată nu-i putem oferi un cont în bancă dar studiem serios ofertele de la ING, pentru o asigurare de studii. Îi putem oferi însă dragostea noastră şi speranţa că nimeni şi nimic nu ne va despărţi înainte de vreme.
PS: Din partea tatălui (care se preface că nu-i pasă dar în realitate e topit tot): "Ştiu că nu-i voie cu puşca pe balcon, dar un pistol mic... acolo... nu se pune. Oricum, e bine să stie... şi Irina, şi mama ei, că ele sunt cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat."
[email protected]