Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Foileton  Sageata  Războiul de ţesut poveşti

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Nela către soră-sa, Ionica


Carmen Botoşaru

25.06.2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
- Stai să vezi lucru’ dracului, Ionico! Să-ţi spun cum a fost! M-a strigat nea Pantelie azi-noapte: Nelo, Nelo, hai că mătuş’-ta trage să moară, du-te repede şi cheamă-l pe popa. Când am auzit, m-au apucat dracii. Zic: Cum, bre, să chem popa? Hai să chemăm salvarea! Poate nu-i pierdută. O lăsăm să moară cu zile? El că nu şi nu, că se supără Leana dacă moare neîmpărtăşită. Am dat telefon la salvare şi pe urmă am alergat şi m-am dus şi după popă. Salvarea a venit cam într-o oră jumate. Popa tot nu venise să-i citească maslu. Îţi dai seama? Salvarea a venit tocmai de la oraş şi tot a ajuns mai repede decât popa, arză-l-ar focul, că tare supărată era Leana, când îşi revenea un pic, deschidea ochii şi murmura: Părinte, părinte... Nea Pantelie mi-a spus p-ormă că popa a venit tocmai pe la patru. Auzi! La trei străzi distanţă şi n-a putut să vină mai repede! I-au trebuit două ceasuri şi jumătate. Nemernicu’! Şi să vezi ce s-a supărat şi ce mi ţi l-a beştelit pe nea Pantelie, că de ce nu l-a anunţat nimeni c-am trimis muribunda la spital şi că l-am lăsat să bată drumul de pomană, asta-i lipsă de respect! Că l-a găsit acasă doar pe nea Pantelie care n-a vrut să meargă la spital, m-am dus doar eu cu moarta, adică nu, cu Leana, c-atunci trăia încă, săraca. Şi auzi ce-mi zice nea Pantelie, alt nebun!, de m-a lăsat mască: Du-te tu, Nelo, că tu ştii să vorbeşti cu doctorii. I-am zis să meargă şi el, că doar e nevastă-sa şi-aşa-i frumos şi omeneşte, nu? Cică nu, că el nu poa’ să plece, că are bani în casă. Doamne Maica Domnului, că mare ţi-e grădina! Ce bani ai, bre? Ce bani? Ia-i cu matale şi gata! N-a vrut. Când am venit de la spital, am trecut pe la el, zic: hai să-i povestesc cum am internat-o şi ce mi-au spus doctorii. Scoală-l dacă poţi. Dormeaaa... să tai lemne pe el, nu alta. Am bătut în uşa, am strigat cât m-a ţinut gura, nimic, nici o mişcare! Până la urmă am luat-o pe după casă, mai să-mi rup haina în sârma aia ghimpată, şi-am bătut zdravăn, cu pumnul, în geamul de la odăiţă. Doar aşa am putut să-l trezesc. I-am şi zis: Păi aşa ai matale grijă de bani? Trebuie să dormi dracului mai iepureşte, dacă ai aşa averi în casă, de nu poţi să pleci nici pân’ la spital, cu nevastă-ta bolnavă. În sfârşit! I-am povestit ce-a fost de povestit, că doctoru-a zis că s-ar putea să facă alt infarct, mai puternic, că nu se ştie dacă o să reziste, că e bătrână, c-o fi, c-o-mpărţi.

Nea Pantelie se porneşte pe plâns, că ce se face el singur, fără Leana. Eu, miloasă, i-am zis că lasă, că poată să aibă noroc şi să scape, ce rost are să plângă de grija la drobu’ de sare? El, nu şi nu, ca până la urmă să-mi spună că sunt mulţi bani de cheltuit cu înmormântarea, că e alergătură, că trebuie făcute acte de moştenire şi alte bazaconii d-astea. Mă uitam la el crucită, nu-mi venea să cred. Am plecat şi l-am lăsat în plata Domnului, altfel cine ştie cum îmi slobozeam gura şi mi ţi-l făceam albie de porci! Am fost supărată rău pe el. Dimineaţă, tot eu m-am dus la spital. Am primit telefon pe la şapte. M-am dus la nea Pantelie să-i spun. Mi-a fost milă tare de el, plângea ca un copil. N-am mai văzut bărbat să plângă aşa. L-am lăsat să se liniştească şi, când am văzut că a tăcut şi s-a potolit din scâncete, zic: hai, nea Pantelie, hai să mergem. Zice: Un’ să mergem? Cum unde să mergem, bre? La spital! N-auzi că Leana-i moartă? Nu trebuie să mergem s-o luăm de la morgă? O lăsăm la ăia acolo? i-am zis, furioasă. El, cică: Păi n-avem cum să le-o lăsăm, ă? Hai, du-te tu şi adu-o! Ţi-am spus că eu nu pot să merg nicăieri, că am bani în casă. M-am închinat şi eu cu-amândouă mâinile, am zis că i-o fi luat Dumnezeu minţile de la supărările din ultimele zile, şi-am trântit uşa în urma mea, ce era să mai fac sau să mai zic? Rămâi trăsnit, nu alta! N-ai cu cine să te-nţelegi! Ei, spune şi tu!

Uite-aşa am păţit cu nen’-tu Pantelie, care şi-a luat mâna de pe moartă şi m-a lăsat pe mine să alerg şi să fac toată treaba! De parcă aş avea eu vreun câştig! Nici nu-mi trebuie, ferească-mă Dumnezeu! Da’ vreau să spun! Prostu’ aleargă, adică eu, iar alta, mai deşteaptă, stă cu mâinile în sân şi doar merge să semneze actu’ de moştenire, nu? S-a găsit hoţu’ cu prostu’, cam aşa stă treaba. Nu că-mi pare rău. Doar că nu e cinstit. Dacă ştiaaam... nu m-amestecam! Auzi! Fata noastră! Aşa-i zice, de unde-o mai fi apărut şi asta, eu nu ştiu. Am tot văzut-o într-o vreme că vine pe la ei, dar am zis că cine ştie cine-o fi, să nu mă bag. Ca s-aud până la urmă că e aciuată bine de tot p-aci şi că Pantelie îi dă casa cu acte, să-l îngrijească pân-o muri. Dac-o vedea nea Pantelie o cană cu apă din mâna lu’ asta, să mă scuipi în ochi! Ai să vezi cum are să rămână pe drumuri! De nu l-o da fata noastră de-a berbeleacu pe drum, în curu’ gol, uite-te-ncoace la mine, că eu ştiu ce vorbesc! Cunosc omu’ după uitătură şi după trei-patru vorbe pe care le spune. Nu-mi trebuie mai mult ca să-i iau seama şi să-l ghicesc dacă-i cinstit sau e cu interes. Dac-o auzeai cum se fandoseaaa... ţi-era mai mare sila. Şi-auzi, al dracului moş, să nu spună el nimic! Să mă lase să muncesc ca o proastă şi să mă duc în toate părţile, de nu mai aveam flecuri la pantofi, iar în tălpi... îmi răsăriseră băşici cât unghia de la degetu’ mare, una lângă alta, zău!

Eu mă uitam urât la ăia din Germania, c-am zis că ia uite şi la ăştia, au apărut taman acuma, la înmormântare, ca s-apuce şi ei din os, când s-o face împărţeala casei şi-a pământului. Chiar mă gândeam ce le-o mai fi trebuind, c-aveau o maşină... de-aia scumpă!, mercedez, nici primaru’ n-are, cât e el de avut din toate furăciunile şi matrapazlâcurile lui cu asociaţia şi cu pământurile. Şi ea! A venit cu unghiile făcute, dracu-a mai pomenit! Ori eşti îndurerată, ori nu eşti! Vii gătită ca o sorcovă la înmormântare! Cu ochii făcuţi şi cu buzele date cu ruj! Mai mare ruşinea! Ce-o fi zis lumea? Dar, oricum, până la urmă nu ei au fost buba, chiar dacă s-au dat mari p-acolo, şi la biserică, şi la groapă, peste tot. Măcar la sfârşit s-au retras şi n-au avut pretenţie la nimic. C-ar fi avut dreptul, că ea e fata lu’ sora moartă a lu’ Leana. Şi mai sunt încă vreo trei nepoţi. Patru, cu totu’. Că dacă ştiam că sunt asemenea complicaţii, nici nu mă mai băgam! Să-mi fie învăţătură de minte, am zis că fac şi eu o faptă bună şi că are şi nea Pantelie o bătrâneţe liniştită, fără griji. De unde dracu era să ştiu că lui îi umblă mintea la prostii şi că fata noastră i-a sucit minţile în aşa hal? Unde o fi mai găsit-o şi pe aschimodia asta? Să fi văzut-o ce fuma, picior peste picior, stricata! Avea o voce groasă, tabagică, şi cu laţele-alea în ochi! N-o văd eu p-aia s-adape vaca, să scuture casa şi să-l spele pe nea Pantelie când o fi la pat! Treaba lui! Pe mine să nu mă mai strige când o avea nevoie de ceva! Ducă-se cu ea în braţe! Să nu-l mai văd şi să nu mai aud de el! A terminat-o cu mine!

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Milfeu şi valţ (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Concert în la minor (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro VIP-ul familiei Popândău (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Fără fumuri, fără maidanezi (3.7/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Măreţia şi decăderea preşedintelui de CAP, tovarăşul Iancu Niculae (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Povestea Marathon
Sageata Poveştile Petrícicăi
Sageata De la Petrila la Petrini. Viaţa lui Ion D. Sîrbu
Sageata De-a baba-oarba
Sageata Pacoland


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer