Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Film  Sageata  Jurnal de cinefil

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Portrete ale frumosului


Cristina Bazavan

26.06.2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
De aproape o săptămână mă gândesc cu ce film să asociez o expoziţie de fotografii ca să păstrez identitatea acestei rubrici şi să reuşesc să vă prezint două destinaţii culturale plăcute. Caut un film care să conţină mai multe personaje descrise prin stări si emoţii care, la prima vedere, nu seamănă cu ceea ce sunt.

Am început să mă gândesc la asta încă de sâmbăta trecută când încercam să-mi imaginez ce aş putea spune la vernisajul respectivei expoziţii de fotografii, la care eram invitată. Cred şi acum că fotografiile în cauză sunt emoţii pe care nu le poţi povesti, aşa că singura şansă să împarţi experienţa cu altcineva, este să iei persoana respectivă de mânuţă şi să o duci la locul expoziţiei.

Duminica trecută am întâlnit oameni asemeni celor ale căror chipuri sunt expuse în expoziţia pe care trebuie să o vedeţi. Teoretic sunt tot ca mine, practic nu e chiar aşa. Sunt oameni care duc cu ei experienţe triste de viaţă şi care îşi recreează lumea în care au trăit, oriunde s-ar duce.

David e portar la o firmă în apropiere de Bucureşti, iar în timpul liber face statuete de lut. În ele îşi aduce aminte cum arătau vasele în care mama lui îi pregătea mâncarea sau cum erau căsuţele în care a locuit. Îşi retrăieşte copilăria din altă ţară.

Chancelvie îşi caută job la o firmă de decoraţiuni interioare pentru că are studii în domeniu şi foarte mult talent. Când are bani îşi cumpără pânze şi culori şi pictează măşti africane şi instrumente muzicale, bărbaţi care dansează în jurul focului. Chipuri şi obiceiuri din anii trecuţi. Când a fugit din ţara ei natală nu şi-a luat haine sau bijuterii, a plecat cu pânzele pe care le expusese în Senegal.

Luni l-am întâlnit pe Mustafa. Are nume care pare de turc, chip de rrom şi e din Iran. Mi-a spus că e bolnav, că urmează să fie operat la picior şi apoi mi-a prezentat-o pe soţia lui care stătea cuminte cu mulţi paşi în spate. "Uită-te la ochii care sunt încruntaţi şi la gura care zâmbeşte" a zis în faţa fotografiei în care arată ca un bărbat elegant cu pălărie şi care scoate din el cu totul alte calităţi decât cele pe care le vezi cu ochiul liber. "Îţi place?" îl întreb eu. "Da, mi-ar fi fost mai uşor dacă ştiam să arăt mereu ca în poza asta", spune trist Mustafa.

Vecină de fotografie cu el e Cristina. O fetiţă tare drăgălaşă pe care însă n-am întâlnit-o. L-am văzut în trecere pe unul din fraţii săi şi le-am aflat povestea. Sunt atât de săraci încât mănâncă numai pâine uscată. În fotografie Cristina are un zâmbet de-ţi vine să-l mănânci, un pic trist, un pic neajutorat şi ochi ca de mărgele uriaşe.

În expoziţie mai sunt portrete de copii, cum sunt şi multe alte portrete de adulţi. Oamenii din poză nu seamănă cu cei de lângă mine chiar dacă pe ei îi reprezintă. Şi nu e vorba de retuşuri făcute pe calculator. Pur şi simplu, fotograful a scos din subiecţii lui emoţii şi stări, înfăţişări pe care nu şi le văzuseră în oglindă.

Mă gândesc că mi-am ales o rubrică ingrată pentru că trebuie să găsesc un film cu un personaj care poate descoperi în interiorul fiecărei persoane emoţii nebănuite, folosindu-se de armele sale, care trebuie să fie corelate cu arta. Realitatea e mult mai frumoasă decât oricare film.

Aşa că spun simplu. Mergeţi la Cărtureşti să vedeţi expoziţia lui Cosmin Bumbuţ - Portrete de refugiaţi şi o să înţelegeţi singuri cum e cu oamenii ăştia speciali care scot din noi frumosul despre care nici nu ştiam că există. Iar pentru aplicaţia cinematografică încercaţi Les choristes / Corul: povestea unui profesor care se foloseşte de muzică pentru a scoate la lumină partea frumoasă din sufletul unor copii închişi într-o casă de corecţie.

P.S. M-am gândit întotdeauna că trebuie să fie o mare bucurie să fii unul dintre acei rari oameni care pot vedea frumosul oricât de adânc ar fi ascuns în feţe, gesturi, întâmplări. Profesorul din filmul Corul e ajutat sa fie un astfel de om de o mulţime de factori externi, dar profesorul nostru de frumos, Cosmin Bumbuţ, s-a născut aşa. Lucru pentru care îl invidiez sincer.


(Articol preluat din Jurnalul Naţional)


Notă: Alte detalii şi imagini din expoziţia lui Cosmin Bumbuţ pot fi văzute şi on-line în Atelier foto în cadrul Atelierului LiterNet.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Un bărbat care face dragoste doar cu bărbaţi însuraţi - Brokeback Mountain (4.2/5 - 6 voturi)
Sageata Spielberg faţă în faţă cu un român - München (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Cartea de căpătâi - The Pillow Book (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Joyeux Noel, Mr Spielberg (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro La piaţă cu Ethan Hawke (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Filme la LiterNet


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer