24 spre 25 decembrie. Un frig câinesc i-a înţepenit pe soldaţi în postul de control. Rezervişti. Oameni în jur de 40-45 de ani. Au terminat de mult armata, n-au nici în clin, nici în mânecă cu paza ce trebuie s-o facă-n teritorii. Dar situaţia încordată, intifada, i-a readus la arme. Liniştea de Crăciun e spartă de sirena disperată a ambulanţei. Am o femeie care nu reuşeşte să nască. Trebuie cezariana, trebuie s-o duc la Jerusalem, strigă şoferul, disperat. De mult soldaţii nu mai cred în femei care trebuie să nască, copii care trag să moară, bătrâni care se sufocă. Zeci de ambulanţe pline de explozibil încearcă să se strecoare în fiecare săptămână spre Israel.
 © imagine Dana Ştefan |
Voi de ce sunteţi aici?
În ambulanţă femeia gravidă nici măcar n-are putere să geamă, targa e plină de sângele care curge din ea, ca dintr-o ţeavă spartă. Tensiunea scăzută. Aproape-n comă. Medicul ascultă inima fătului. Bătăile se aud slab. Slab de tot.
Îi pierdem pe amândoi, strigă medicului de pe ambulanţa arabă. Ai ceva anestezic, ai ceva aici să-i pot face cezariană? E o placenta previa (Placenta înaintea fătului), n-ai vreme să ajungi cu ea la spital. Moare pe drum. Am ceva, răspunde medicul arab.
Israelianul scoate capul pe uşa ambulanţei. Trei din voi, cu lanternele, veniţi aici. Am nevoie de ajutor.
- Nici prin gând să nu-ti treacă.
- E vorba de două vieţi.
Rezerviştii se apropie, de silă, de milă.
Cei doi medici operează, primitiv, în ambulanţă. Dar operează, salvează şi mama şi fătul. Pentru moment. Cine ştie ce-o să mai fie pâna la spital?
Dă-i drumul spre Yerushalayim, strigă medicul israelian.
Soţul femeii nu ştie ce să zică. De când a început coşmarul, n-a scos o vorbă. Cu pruncul băiat în braţe, cu broboane pe chelie, se uită spre cerul plin de stele.
Strânge tare de tot mâna medicilor. Crăciun fericit, îi scapă, fără adresă. Sau fără să ştie ce spune.
Amen, răspund, reflex, oamenii de pe margine. În vreme ce ambulanţa demarează spre Jerusalem. Sau Yerushalayim?
Crăciun fericit...
Unul din rezervişti, român la origine, începe să murmure:
Steaua sus răsare...
Aşteptăm, ca în ceilalţi ani, contribuţiile literare ale autorilor noştri, ale colaboratorilor periodici sau ocazionali, ale prietenilor din imediata apropiere şi, de ce nu, oricum nu în ultimul rând, ale cititorilor noştri. Textele pe care le-am primit deja şi pe care sperăm să le primim în continuare vor fi publicate într-o rubrică, intitulată desigur Crăciun LiterNet 2005, în cadrul secţiunii Atelier, în fiecare zi câte unul sau două. Tema anului acesta este Poveste de adormit iubita/iubitul. Adresele de e-mail la care puteţi trimite poveştile sunt:
[email protected]
[email protected]