Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Concurs  Sageata  Câştigă cu Scornelius

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Dă-te bă că cade copacu'!
Din ciclul avem puţini, să ne căcăm pe ei


Apollinaire Zdrobeală

30.07.2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Astea sînt primele gînduri care mi-au trecut prin cap citind în Adevărul despre ultima năzărire a celor de la LiterNet. Mai precis, şi-au spus ei că Eminescu trebuie umanizat pentru că lumea nu prea îl mai citeşte. Şi tot ei au tras concluzia că nu citeşte lumea Eminescu pentru că l-am urcat pe un piedestal, l-am făcut statuie şi poet nepereche în loc să-l facem prezervativ, cîrnat şi etichetă pe ciorapi.

În primul rînd, din prisma vîrstei mele nu atît de fragede, pot spune că Eminescu a fost întotdeauna:
a. statuie
b. nepereche
c. pe piedestal.

Şi lumea îl citea, în ciuda faptului că era:
d. toate cele de mai sus

Lumea îl citea pentru că merită citit şi pentru că - probabil - generaţiile anterioare aveau mintea mai puţin odihnită. La asta se poate adăuga şi lipsa de ocupaţii care nu necesită efort intelectual (pe motiv de nu ierea deloc) şi lipsa bombardamentului cu chestii de o factură cel puţin îndoielnică.

Citeşti ce eşti pregătit să citeşti şi te dezvolţi în sensul în care eşti îndrumat să te dezvolţi. Între roşia de grădină şi cea crescută cu steroizi diferenţele sînt enorme. Niciodată nu m-am topit după Eminescu, dar trebuie să recunosc că îl prefer culturii de astăzi. O să mă folosesc de un tabel comparativ, ca să fie evident de ce spun asta:



Eminescu


Oştirile-i alungă în spaimă îngheţată,
Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian,
Cum stâncelor aruncă durerea-i înspumată
Gemândul uragan.

De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere,
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
Să fac să rump-o lume ce sfâşie-n tăcere
Zdrobit sufletul meu.

(Eminescu: Amorul unei marmure)

Ziua de azi


A intrat mascaţii în casă
Şi a distrus tot
A lovit pe mama mea
şi a meu nepot

Mi-a pus cătuşe la mâini
şi lanţuri la picioare
M-a băgat în dubă
şi m-a dus la închisoare

(Liviu: [manelele protestează])





Eminescu


ne-o închipuim, caeteris paribus, înmiit de mare - acelaşi lucru. Cu proporţiuni neschimbate - o lume înmiit de mare şi altă înmiit de mică ar fi pentru noi tot atât de mare. Şi obiectele ce le văd, privite c-un ochi, sunt mai mici; cu amândoi - mai mari; cât de mari sunt ele absolut? Cine ştie dacă nu trăim într-o lume microscopică şi numai făptura ochilor noştri ne face s-o vedem în mărimea în care o vedem?

(Eminescu: Sărmanul Dionis)




Ziua de azi


sînt o doamna, ce pula mea
deci îmi aleg din dulap o fustă neagră şi scurtă şi trag pe mine un tricou strîmt ca să se vadă talia îngustă, îmi înmoi apoi un deget arătător în cutiuţa de fard gri şi mi-l frec de pleoape, dau şi cu rimel pe gene că doar nu mă doare mîna şi încerc acuma să-mi aranjez cumva părul din oglindă. L-am tuns scurt zilele trecute şi din cînd în cînd se mai zburleşte - ia te uită, uneori pot să arăt chiar bine da' de cele mai multe ori îmi fac fetele observaţii că mă îmbrac aiurea sau nu am grijă de mine "Cine-o să se uite la tine, fată? încearcă să fii şi tu mai sexy!"

(Ioana Bradea: Băgău)





Eminescu


E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Ah! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus -
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

(Eminescu: Criticilor mei)

Ziua de azi


Într-o seară am cărat cu nevastă-mea
zece găleţi cu căcat -
cred că din 98 nu ne-am mai simţit
unul lîngă altul atît de bine:
vomam şi rîdeam, rîdeam şi vomam,
- am jurat atunci
să nu mai mîncăm niciodată -
printre cîinii înnebuniţi de duhoare,
printre bibilici, în bezna de sub zarzării înfloriţi
lumina lanternelor tăia picioarele ei
grosolane în uriaşii pantaloni de trening ai lui
socru-miu

(Dan Sociu: Poem de căcat - cu siguranţa nu se numeşte aşa, dar ar trebui)




Eu cam atît am avut de spus. N-aveţi decît să faceţi din Eminescu ciocolată, sugiuc, vibrator cu două capete sau femeie gonflabilă. Atîta vreme cît pe toate canalele e promovată subcultura, nimeni nu-l va mai citi. Vom fi în schimb fericiţi că-l putem mînca. Sau. dacă e prezervativ, ne putem băga... mai bine închei aici.

(Kant fără filtru)

(Articol preluat din Curat-Murdar, iulie 2006)

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Borna lui Nancă: o husă de demnitate pentru Ţeapă (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Mic vs. şaorma
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Vîrful răstoarnă Ţeapa (3.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ţeapa senzaţiilor ascuţite (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Dă Ţepii o şansă / Fă ceva cu Ţeapa lor! (3.0/5 - 2 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Concurs George Enescu


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer