Baloanele umplute cu aerul cald din plămâni

Un biet chinez nebun era convins că poate să treacă de partea cealaltă a muntelui Himalaya zburând. Aşa a crezut, şi nimeni n-a putut să-l facă să-şi ia gândul. A umflat zeci de baloane cu aerul din plămâni, plămâni fumători de opium în tinereţe, în pădure neexistând heliu oricât de mult ai căuta în scorburi şi vizuini, ceea ce chinezul n-a făcut, pentru că e molatic ca un urs Panda. Sau ca mine. Şi-a umflat obrajii, a suflat, a suflat, a suflat, a suflat, a tuşit, a suflat, a suflat, a suflat, a tuşit, tuşit, băut (alcool tare, din cereale fermentate în miere), a suflat, a suflat, suflat, suflat, şi tot aşa până la apus când nu i-a mai rămas pic de putere şi strop de băutură. Cocoţându-se pe o stâncă, legat cu baloanele de urechi, nas, mâini şi picioare, a stat mult şi bine pe vârfuri, până dimineaţă, fără să strănute sau să se scarpine, fără să sughiţe (deşi îi venea), fără să înjure (oricum nu era nimeni să-l audă). Şi tot nu s-a înălţat, nici măcar nu s-a clintit, ceea ce pe mine nu mă miră, însă pe el da, ba chiar a fost mâhnit, cu inima chircită de întristare.

Nu ştiu ce-l aştepta de partea cealaltă a muntelui. Poate că o femeie iubăreaţă. O casă din bambus. Un drum lung. O bicicletă. Pe altcineva care umfla baloane. Sau poate că nimic, cert este că n-a mai ajuns. Când a răsărit soarele şi-a rupt aţele de care era legat, eliberându-le în văzduh. Câteva s-au spart, altele au plecat după capul lor, împiedicându-se în frunze şi ierburi.

Cunosc multe istorisiri despre baloanele umplute cu aerul cald din plămâni. Cele mai multe (nu spun care) sunt adevărate.



 Altă poveste cu baloane poţi citi aici.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.