Istoria benzii desenate româneşti

Citiţi prefaţa acestei cărţi.


Peste o sută de ani de BD românesc sunt inventariaţi, comentaţi şi ilustraţi în albumul Istoria benzii besenate româneşti. După cum spun autorii, cartea s-a născut firesc, din necesitatea de a înlătura confuzia din jurul acestei forme de artă, adesea confundată cu ilustraţia de carte, caricatura, desenul animat sau filmul de animaţie.

Rezultatul a peste 20 ani de documentare, dar şi al unei pasiuni neobosite pentru BD, cartea acoperă o zonă puţin explorată a artelor vizuale din România, conturând în acelaşi timp o istorie paralelă a secolului XX românesc. Împărţită în trei capitole - Vârsta de Aur (1891-1947), Socialism şi BD (1948-1989) şi Banda desenată contemporană (1990-2010) - cartea prezintă nu numai evoluţia fenomenului şi a tehnicii BD în România, ci şi paradoxurile acestei evoluţii: spre exemplu, banda desenată a ajuns în România pe filieră austriacă, şi nu franceză, iar supereroii din prima perioadă a BD-ului românesc nu seamănă deloc cu cei din Franţa sau SUA, fiind mai degrabă continuările în cerneală a unor personaje populare precum Păcală.

Planşe originale, pagini din reviste, decupaje din almanahuri - toate aceste materiale au fost adunate, scanate şi redate în Istoria benzii desenate româneşti, alcătuind un album impresionant vizual, care ilustrează trecerea de la alb-negru la color, rafinarea scenariilor, a detaliilor, complicarea sau simplificarea bulelor de dialog. Peste 150 de artişti sunt analizaţi şi urmăriţi în evoluţia lor în perimetrul BD-ului românesc. Pentru mulţi dintre aceştia evoluţia continuă în afara graniţelor, atât în timpul regimului comunist, cât şi după 1989.

Pe lângă o mult-aşteptată aliniere la circuitul european de ţări care au o astfel de istorie (dintre vecinele mai apropiate, am fost întrecuţi de Ungaria, Serbia şi Polonia ), albumul apărut la Vellant reprezintă dovada unei istorii de peste un secol în care "microbul" BD a supravieţuit regimurilor şi modelor. Autorii şi-au propus să aducă în lumină, prin acest volum, artişti consacraţi precum Constantin şi Aurel Jiquidi, Ed Arno, Marin Iorda, Aurel Petrescu, Neagu Rădulescu, Pascal Rădulescu, Marga Ştefănescu, Puiu Manu, Livia Rusz, Sandu Florea şi mulţi alţii. Unul dintre scopurile cărţii este să încurajeze întâlnirea publicului tânăr cu astfel de artişti şi poate chiar naşterea unei noi generaţii de graficieni cu aplecare către banda desenată. Nu în ultimul rând, prin această poveste predominant vizuală, autorii speră să încurajeze publicarea în continuare a BD-urilor atât online, cât mai ales pe hârtie, deoarece, spun aceştia, o bandă desenată ia viaţă doar când este publicată.

Despre autori:
Născut la Bucureşti în 1964, DODO NIŢĂ este un neobosit animator al benzii desenate din România. Din 1988 până astăzi a publicat mai multe sute de articole despre BD în paginile a numeroase reviste şi ziare din România, Franţa, Belgia, Italia, Portugalia, Cehia, Serbia, Ungaria, Polonia, Danemarca, Suedia şi Finlanda. Este autorul a opt lucrări consacrate celei de-a noua arte, printre care: Dicţionarul Benzii Desenate din România (1996), Europa Benzilor Desenate (2001), Vârsta de aur a benzii desenate româneşti (2004), Livia Rusz - o monografie (2009), Puiu Manu - o monografie (2010). Pentru contribuţia sa la promovarea francofoniei în România prin intermediul benzilor desenate, Dodo Niţă a primit în 2001 titlul de Cavaler al Ordinului "Les Palmes Académiques" (Franţa), iar în 2006 pe cel de Cavaler al Ordinului "Leopold al II-lea"(Belgia).

ALEXANDRU CIUBOTARIU, născut în 1979 la Călăraşi, şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Constanţa. A absolvit Academia de Arte "George Enescu" din Iaşi în 2004 (cu lucrarea de diplomă Scurt istoric al benzii desenate mondiale). Născut cu un creion în mână, Ciubi primeşte primul său premiu la Salonul BD Constanţa '94 şi publică prima caricatură anul următor, într-un ziar local. A semnat grafica de revistă şi carte şi numeroase benzi desenate în revistele Mini-Azi, Jurnalul SF, Pif Surprize, 2000 Plus, Playboy, Apropo TV, Business Magazin, Doxi, Pipo, Adevărul, Esquire, Omagiu, Arhitectura etc. A semnat şase cărţi de benzi desenate şi un album de street art (Pisica Pătrată, Editura Vellant, 2009), primul din România. Pentru Romfilatelia a desenat mai multe serii de timbre editate în ste de mii de exemplare. A fost invitat să participe la expoziţii în Franţa, Polonia, Cehia, Maroc, Grecia, Serbia, Portugalia, Ungaria, cea mai importantă fiind expoziţia de la Muzeul Benzii Desenate din Bruxelles.


Istoria benzii desenate româneşti ar putea începe cu... Columna lui Traian (dată de unii istorici drept un precursor îndepărtat al BD-ului, aflat undeva între picturile rupestre din peştera Lascaux şi tapiseria de la Bayeux, datorită secvenţialităţii, cursivităţii şi dinamicităţii expresive a acţunii sale), pe care este reprezentată desfăşurarea epopeii traiane în Dacia.

Printre precursorii direcţi ai BD-ului românesc am putea cita însă frescele murale ale Mânăstirilor Suceviţa, Moldoviţa şi Voroneţ care, prin înlănţuirea imaginilor, decupajul acţiunii, expresivitatea personajelor, alături de scurtele texte explicative, sunt adevărate benzi desenate pictate, datând din secolele XIV-XV!

Mai aproape de noi, în secolul al XIX-lea, ilustraţia de carte şi revistă, afişul şi caricatura de presă prevestesc apariţia, şi în România, a unei noi arte, cea de-a noua: banda desenată (pe scurt BD).

Definiţie: "Banda desenată este o povestire în imagini, a cărei acţiune se întinde de-a lungul a câtorva casete până la mai multe pagini, şi în care personajele se exprimă, în mod curent, prin intermediul baloanelor".

Prima bandă desenată din lume (recunoscută ca atare de majoritatea istoricilor BD) a fost realizată în 1827 de profesorul elveţian Rodolphe Töpffer (1799-1846) şi publicată în 1837 sub formă de carte: Les Amours de M. Vieux Bois.

Töpffer descrie astfel natura mixtă a cărţii sale (citat de Gerard Blanchard, în Histoire de la bande dessinée, Marabout, Vervier, 1974): "Albumul se compune dintr-o serie de desene autografe, fiecare desen însoţit de unul sau două rânduri de text. Desenele fără text nu ar avea decât o semnificaţie obscură, textul fără desene nu ar însemna nimic. Ansamblul desene-text formează un fel de roman care, adresându-se direct privirii, se exprimă prin reprezentarea grafică şi nu prin textul scris."

Töpffer a realizat mai multe cărţi cu "povestiri în imagini" şi este interesant de semnalat că, înainte de a le tipări, a trimis manuscrisele desenate câtorva mari personalităţi literare ale vremii precum Goethe care, entuziasmat de această nouă artă, l-a încurajat energic să le publice.

Câteva extrase din Les Voyages et Aventures du Dr. Festus, desenate de artistul elveţian, au apărut în revista Secolul 20 nr. 307-309/1986, sub genericul "En zigzag avec Rodophe Töpffer et la bande dessinée".

Alţi precursori de marcă ai benzii desenate au fost: celebrul gravor francez Gustave Doré (Travaux d`Hercule - 1847, Folies gaulois, depuis les Romains jusqu`a nos jours - 1852) şi mai ales germanul Wilhelm Busch (Max und Moritz - 1865, tradus şi la noi de nenumărate ori de-a lungul ultimului secol).

Producţia de benzi desenate ia amploare însă (multiplicându-se în progresie geometrică!) abia în primele decenii ale secolului XX, lucru valabil atât pentru ţările din Vechiul Continent, cât şi din America, deşi sub forme de manifestare diferite: în Europa, ele se publicau în reviste şi cărţi pentru copii, pe când în Statele Unite apăreau mai ales în ziare, sub formă de stripuri şi pagini duminicale, adresându-se atât copiilor, cât şi adulţilor.

Şi România ia parte la această efervescenţă generală, în prima jumătate a secolului XX apărând la noi numeroase reviste pentru copii care publică, pe câte două-trei pagini, alb-negru sau în culori, aventurile desenate ale unor eroi populari.

Prezentul studiu este împărţit în trei mari capitole, în funcţie de regimurile politice pe care le-a cunoscut România, deoarece, după cum se va vedea, acestea au influenţat decisiv evoluţia benzii desenate româneşti, de la 1896 până în 2010.

Vezi un fragment în versiune pdf, aşa cum apare în carte, aici.