Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  4SPACE

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ca la ţară


Augustin Ioan

16.11.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Astăzi, în locul unui text organizat, voi încerca doar să remarc faptul că, în ciuda discuţiilor extrem de avansate din propriul lor domeniu de activitate, unii intelectuali români au dificultăţi să întrevadă calităţi ale obiectelor de arhitectură edificate în ultimele două decenii în propria lor patrie. Dan C. Mihăilescu ne-a probozit recent că nu iubim neoromânescul. Ce-are a face stilul demarat în 1884 şi deja mort atunci când îl iubeau edificiile locale (Primăria PMB, arh.Petre Antonescu), că la alea naţionale locul era rezervat de neoclasicism (Palatul Regal, arh.N.Nenciulescu) sau de versiunea locală, bastardă, de stille littorio (Academia Militară, Palatul Victoria, ambele şi altele, încă, de arh.Duiliu Marcu). Deci, după o sută de ani, discutăm cu seriozitate despre neoromânesc astăzi? Haida-de! Dacă eu aş vorbi nostalgic despre trăirism sau gândirism, m-ar rîde şi curcile (bineînţeles, alea din spaţiul literaturii). Să ne înţelegem: neoromânescul la oraş e un soi de Ciobănaşului îi place la Palatul Peleş, cântat de doamnele de onoare ale vreuneia dintre regine, alea din familii aristocratice, îmbrăcate în catrinţă...

Lui Bogdan Ghiu, clădirea înăltuţă de lângă Catedrala Sf.Iosif i se pare, cum sa zic? Nasoală. Treaba lui. Mai mult, ne desfide să găsim vreuna reuşită făcută în ultimii douăzeci de ani. Drept că o faţadă reuşită din patru nu o califică drept clădire frumoasă şi drept că versiunile pe care le văzusem, cu faţade trase în cărămida roşie a catedralei, ar fi familiarizat ceva mai mult turnul cu materia catedralei, dacă nu cu spiritul acesteia. Dar ştie Bogdan prea bine că acolo miza este spaţiul public, piaţa care apare în locul unui maidan cu mâţe moarte, împotriva cărora catolicii nu aveau nimic de protestat. Şi mult mai multe, care ar trebui spuse despre modul lamentabil în care ARCB a condus negocierile, avizările şi, apoi, când s-a răzgândit, sau când nu i-au mai ieşit negocierile, lozincile penibile şi demonizarea unui expert care nu se mai putea apăra (profesorul nostru, Alexandru Cişmigiu, unul dintre cei mai buni structurişti cu expertiză antiseismică nu numai din România)...Dar, despre toate astea, pune, Doamne, pază gurii mele, dar, vorba Sfântului Augustin, nu încă: cineva de acolo ar fi trebuit să îşi dea demisia şi să plece la mănăstire, poate la rugăciune s-o pricepe mai bine decât la coreografie publică în spaţiul laic...

Dragul meu Bogdan Ghiu, cât mă pricep eu, îţi spun cu toată responsabilitatea: arhitectura făcută în România nu este cu nicio câtime mai slabă sau mai bună decât literatura, sau decât arta plastică, sau decât muzica, făcute în aceeaşi ţară în aceeaşi perioadă de timp. Şi noi avem curve, ca şi voi, dar, de asemenea, avem personalităţi stimabile, autori de clădiri remarcabile, premii internaţionale, publicări peste hotare etc. Aşa că, dacă tu nu le vezi, mi-ar face plăcere să ţi le arăt măcar pe cele din Bucureşti, că sunt câteva zeci. Admit că nu sunt atât de publice pe cât ar trebui, dar asta este şi vina - nu a ta, tu eşti deja arhitect onorific şi tocmai de-aia vorbesc cu tine, pentru că mi-e groază ce gândesc colegii tăi, care habar nu au o iotă despre arhitectură, dar, de asemenea, se pronunţă asupra ei, fac şezători pe te miri unde să ne probozească, scriu indignaţi şi, vorba lui Caragiale, ş.c.l - celor care conduc reviste culturale şi propagă, rar, doar viziunea patrimoniabilă asupra mediului edificat, canonul, dar nu şi arhitectura în facere, adică viitoarele monumente.

Am obosit scriind despre toate acestea vreme de mai mult de cincisprezece ani. Efectul e zero, evident. Pământ de flori. Carpathian garden.

 



(in memoriam: lucrări ale arh. Ion Mircea Enescu, 1920-2010)

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




2 comentarii

  • cultura vazului
    chiara, 17.11.2010, 14:56


    1.probabil ca sinteti prea in interiorul problemei si de aceea va suparati, dar uitati lucrurile mai simple.
    ingrijirea vechioromanescului autentic si grija fata de noul autentic - asta.i toata problema. Credeti ca poate exista nou fara o solida reapropriere a vechiului?
    prea mult intelectualism si prea putin faberism.
    2. aratati si fotografii cu "acele zeci" de care vorbiti; pentru o cultura vizuala.


    • RE: cultura vazului
      D. A., 17.11.2010, 21:52

      Deh. La arhitectura ca la fotbal se pricepe toata lumea. Poate ca domnului cu pricina ii e dor de prestigiul pe care-l avea arhitectul pe vremea neoromanismului. Cum ar suna astazi "postmodernismul romanesc"sau "rartionalismul bucurestean" ! Cand orice manelist inbuibat il trateaza pe arhitect ca pe cel care-i spala in fata portii noul Bentley. Atata timp cat un arhitect este platit cu 4-6 Euro/mp imi este si mie dor de neoromanism. In rest ... sa traim bine !

Spacer Spacer