Atelier LiterNet 
Proză scurtă Poveştile fetei nesăbuite
De ce iubim bărbaţii...
Rozana Mihalache
05.12.2010
... pentru că ne fac să ne simţim ocrotite indiferent de ce nenorocire ne-ar ameninţa...
... pentru că ne sărută pe frunte atunci când ţuguiem buzele şi ne îmbrăţişează, apăsându-ne fruntea în adâncitura dintre gât şi umăr...
... pentru că pun atâta patimă în a vorbi despre nimicuri tandre...
... pentru că se prind când încercăm să mimăm orgasmul şi se străduiesc mai mult să se şi să ne înveţe...
... pentru că se pricep cel mai bine să mângâie cu privirea...
... pentru că ne hrănesc (în doze potrivite) masochismul şi ne încurajează puseurile sadice...
... pentru că iau fiecare reproş de-al nostru ca pe o mică "criză"...
... pentru că sforăie şi se scuză pentru asta...
... pentru că nu storc niciodată cum trebuie pasta de dinţi din tub...
... pentru că aşteaptă până să spună "te iubesc"...
... pentru că ei nu au "mici crize" la fel de des ca noi...
... pentru că ştiu exact ce să spună la momentul potrivit şi mănâncă tot ce le gătim, chiar dacă le place sau nu (iar dacă nu le place, ne mint ca să ne vadă zâmbind)...
... pentru că uneori uită de aniversări, dar găsesc moduri simpatice de a se revanşa...
... pentru că se dau în vânt după toate dantelăriile, bijuteriile şi neglije-urile noastre...
... pentru că nu spun niciodată "nu" când vine vorba de făcut dragoste...
... pentru că ştiu să refuze fără să ne facă să doară prea tare, le place să fie iubiţi şi se simt vinovaţi dacă nu pot să împărtăşească dragostea aşa cum s-ar cuveni...
... pentru că ne susţin pe gheaţă şi pe ploaie când purtăm tocuri...
... pentru că ne oferă haina atunci când ne este frig...
... pentru că parfumurile lor miros întotdeauna sexy...
... pentru că ştiu ce vrem înainte chiar să ne dăm noi seama...
... pentru că ne surprind...
... pentru că sunt... exact aşa cum sunt...
... pentru că ne sărută pe frunte atunci când ţuguiem buzele şi ne îmbrăţişează, apăsându-ne fruntea în adâncitura dintre gât şi umăr...
... pentru că pun atâta patimă în a vorbi despre nimicuri tandre...
... pentru că se prind când încercăm să mimăm orgasmul şi se străduiesc mai mult să se şi să ne înveţe...
... pentru că se pricep cel mai bine să mângâie cu privirea...
... pentru că ne hrănesc (în doze potrivite) masochismul şi ne încurajează puseurile sadice...
... pentru că iau fiecare reproş de-al nostru ca pe o mică "criză"...
... pentru că sforăie şi se scuză pentru asta...
... pentru că nu storc niciodată cum trebuie pasta de dinţi din tub...
... pentru că aşteaptă până să spună "te iubesc"...
... pentru că ei nu au "mici crize" la fel de des ca noi...
... pentru că ştiu exact ce să spună la momentul potrivit şi mănâncă tot ce le gătim, chiar dacă le place sau nu (iar dacă nu le place, ne mint ca să ne vadă zâmbind)...
... pentru că uneori uită de aniversări, dar găsesc moduri simpatice de a se revanşa...
... pentru că se dau în vânt după toate dantelăriile, bijuteriile şi neglije-urile noastre...
... pentru că nu spun niciodată "nu" când vine vorba de făcut dragoste...
... pentru că ştiu să refuze fără să ne facă să doară prea tare, le place să fie iubiţi şi se simt vinovaţi dacă nu pot să împărtăşească dragostea aşa cum s-ar cuveni...
... pentru că ne susţin pe gheaţă şi pe ploaie când purtăm tocuri...
... pentru că ne oferă haina atunci când ne este frig...
... pentru că parfumurile lor miros întotdeauna sexy...
... pentru că ştiu ce vrem înainte chiar să ne dăm noi seama...
... pentru că ne surprind...
... pentru că sunt... exact aşa cum sunt...
1 comentariu
- de ce naiba vorbim despre iubire cu atîţia pentrucăuri!?ninat [membru], 09.12.2010, 19:44
Prea mulţi PENTRU CĂ şi prea prozaici. Cînd după un DE CE, doar unul, urmează prea mulţi pentrucăuri, musai se mai impune un alt de ce : DE CE dracu vorbesc eu despre iubire cu atîtea pentrucăuri, de parcă iubirea ar avea ceva raţional în ea!? De ce iubim bărbaţii? Pen că ne ies în cale şi-o luăm la vale, adică devenim iraţionale, şi slavă domnului că există nişte creaturi pt care să ne pierdem minţile, altfel am îmbătrîni ca proastele, fără să ştim că raiul e chiar lîngă noi şi nu trebe să mori ca să ajungi în el.
ARHIVA RUBRICII
Un război foarte lung (4.8/5 - 22 voturi) Despre nimic (4.4/5 - 13 voturi) Plecări / reveniri (4.8/5 - 17 voturi) Cimitirul vesel (4.9/5 - 9 voturi) Asta a fost, atât a durat? (5.0/5 - 24 voturi) Toate articolele din această rubricăRUBRICILE CATEGORIEI
Miscellanea Respiraţie sub apă InCompletAbil fantastic Editorialul de luni dimineaţă Cafe del Sol Diversiuni şi aluviuni Micile istorii Scrisorile Getei Insolita de marţi Întîlniri - De dragoste Cuvinte pentru înecaţi România, draga de ea! Jobenul cu iepuraşi Şoseta cântăreţului de blues inter_zise Biciclete în Beijing Istorii inventate CompletAbil Cutia cu păpuşi Drumul spre Oz Un pic - alte întîmplări adevărate Cum să... Bungee JumpingPUBLICITATE
© 2001-2012 Asociaţia LiterNet®. Toate drepturile rezervate
Design: Bogdan Gheorghe
Publicitate: Web Hosting | Obiective Turistice