Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  CompletAbil

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ies pe balcon / Moment peste mare


Manu Anghelescu, Maria Balabas

07.12.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Ies pe balcon. În spatele meu, patul era răvăşit roşu, draperiile înfloreau trandafiri de obosită tentaţie. Fusese frig şi lumină toată noaptea. Dormisem şi nu dormisem. Acum, pe balcon, în faţa mea se-ntindea strada. Lepăda o linişte marină înspre mine, această cale, a oamenilor cu feţele întoarse spre viaţa de noapte. Casele uscau pe balcon rufele. Maşini şi căruţe. Tinereţe de hotel de moda anilor '80 şi miros adânc de pisică. Frizerii sleite. Câini sleiţi. Oameni sloi după noaptea trecută. Prafurile îngrămădiseră gânduri şi vârtejuri, problemele se uitaseră în sunet, dansul adăugase corp lângă corp, atingere după atingere, din creier ars în creier ars, din halucinaţie în plăpumi de iluzii aripă deasupra străzii. Iar pe zid, drept în faţa mea, în aerul dimineţii, zăcea PSIHOZA. De parcă lumea de cârciumă post-apocaliptică, ar fi găsit singură calea de ieşire din propria-i răsucire, o stradă lungă, sens unic, iar eu la balcon respirând încă aer de dimineaţă.
Ajunsesem la mare.

Moment peste mare
 
Te iau cu mine peste mări şi ţări, peste nori şi prin turbulenţe atmosferice, peste temple budiste,prin mall-uri sufocante, cafenele mai vesele şi mai triste. Ne plimbăm cu bicicletele ruginite prin oraşe vechi, oraşe noi, oraşe spaţiale, transpirate. Mîncăm salate iuţi şi supe fierbinţi, bem ceaiuri de ghimbir, tragem poze deştepte, rîdem că nu avem habar pe unde să o luăm dar ajungem acolo unde trebuia să fim, ne uităm în jur şi vedem că lumea se uită la noi, ne uităm în jur şi lumea e a noastră. Scena balconului se repetă în fiecare dimineaţă roşiatică, marea e mereu undeva aproape, sarea e tot bună în bucate. Noi sîntem reginele care călăresc cai sălbatici în deşert, în timp ce picurii se preling pe ţevile prin care curge deşeu toxic. În timp ce secrete de stat sînt dezvăluite cu viteza iluminării spirituale, noi stăm pe balcon şi împărţim ceaiuri miraculoase şi vorbe aromate. Nu ne gîndim la psihoze şi la tentaţii corporale. Luăm aer în piept, îl stocăm bine şi îl scoatem pe nări sub formă de flăcări. Dragonii ajung tatuaje şi totul se solidifică pe epidermele noastre care devin solzi fosforescenţi. Inspiraţia face momentul. Momentul face eternitatea. Noi împărţim balconul. Peste marea cea mare.
 

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer