08.01.2011
Pe măsură ce noaptea se strecura între noi, frumoasa mea anorexică, a şoptit în timpanul meu aţipit, în timp ce luminile oraşului explodau sub ochii noştri.
 
M-a încapsulat în el cu tandreţea unui rechin îndrăgostit de-un calamar şi a început să toarcă.
 
"La dracu' cu lumea, la dracu' cu tot. O să arunc viaţa pe geam începând de mâine." Zicând acestea, a început să vadă viaţa în verde.
 
I-am închis pleoapele cu degetele care mi se lungeau în neştire, molipsindu-se în verigi de la viziunea lui matinală, aşa că m-am trezit o liană pe un gard învechit.
 
"Frumoasa mea anorexică", a mai şoptit o dată, de data aceasta cu ochii închişi.
 
Noapte bună, dragul meu fritz.

0 comentarii

Publicitate

Sus