15.06.2012
Sunt o târâtură romantică,
Sunt o ghionoaie îndrăgostită,
O Hydră hipersensibilă
Sunt un creatură diformă, periculoasă,

Vocile mă împresoară şi se strâng în jurul meu ca o menghină
Voci stridenţe, piţigăiate, ostile, febrile sau îngheţate
 
Asta e: îl sperii, declamă fără echivoc vocea judecătorului
 
Bărbaţii nu îşi doresc altceva de la viaţă decât să salveze femei
Să umilească femei
Să fie mai buni decât ele,
Să fie ei călăuze
Dacă nu le împlineşti dorinţa de-a vedea în tine o neghioabă isterică şi debusolată
Poţi să-ţi iei Adio
 
Frumuseţea e interzisă femeilor care vor să fie iubite
 
Sunt o sperietoare de bărbaţi, AVE
Statuia mea ar putea trona la intrarea pe tărâmurilor Amazoniei
Lăsaţi orice speranţă... aici nu vezi găsi decât muieri hapsâne care nu vă pot astâmpăra aleanul
 
Romantismul sperie, temperaturile mari sperie, temperaturile joase sperie, talentul sperie, devoţiunea sperie, înţelepciunea sperie, sarcasmul sperie, adâncimea sperie, înălţimea sperie, curajul sperie, pasiunea sperie, transparenţa sperie, contrastele mari sperie
Nepăsarea nu sperie, egoismul nu sperie, banalitatea nu sperie, clar-obscurul nu sperie, opacitatea nu sperie, indolenţa nu sperie, tonurile îmbâcsite nu sperie, apatia nu sperie
 
Sunt gata să devin oligofrenă pentru tine
Cum m-aş face crudă şi stupidă ca să mă poţi tu deştepta
Ce aere de vampă mi-aş mai trage ca să mă aduci tu pe calea cea dreaptă şi să mă seduci cu gingăşia ta
Ce mototoală aş deveni de dragul tău, ca să te fac să te simţi bărbat
La ce de compromisuri m-aş preta ca să îmi faci tu morală
Cum m-aş lăsa dusă în pustie ca să mă poţi tu salva
Cât mi-aş dori să nu te pot iubi măcar o jumătate de oră
Ca să intri tu în acţiune şi să începi să te agiţi întru resuscitarea mea
Cât mi-aş dori să fiu bolnavă, letargică
Să fiu o femeie pierdută
Ca să îţi vină ideea să mă vindeci...
 
Cât mi-aş dori să fiu eu bărbatul şi tu femeia măcar o zi
Să-ţi începi frazele cu "te implor..."
Să-mi umble mie mintea la cuceriri & diverse tentaţii
Tu să treci dincolo de penibil şi să-mi spui să am grijă de mine aşa cum ai avea tu...
Să mă implori să ne vedem măcar câteva minute
Înainte de îmbarcarea mea spre Ţara Făgăduinţei
Eu să tac, să-mi trag peste umeri hanoracul de ceaţă
Şi să mă fac întuneric
Vreau să joci tu rolul sperietorii
Şi să fiu eu Dorothy şi Leul
 
Dar am făcut prea multe greşeli, prea numeroase vini îmi atârnă pe umeri
M-am prefăcut în fântâni arteziene şi în lespezi de marmură pentru tine
Mi-am abandonat trupul şi m-am travestit în amurgurile şi tristeţile tale
Am păcătuit
 
Ştiu că indiferent în ce dihanie mă voi transforma mă vei recunoaşte şi mă vei respinge
Pentru că ţii minte
Cum arată vântul în care mă preschimb ca să-ţi dezmierd buzele
Recunoşti atingerea apei care îţi spală rănile şi ţi le vindecă
Foşnetul mâinii nevăzute care îţi dezmiardă cearcănele
Ştiu că n-ai nevoie de mine şi de nimic din ce mă încăpăţânez să-ţi dăruiesc
Sunt absurdă, mărturisesc
E numai vina mea că am ajuns aici
 
Doamne, dă-mi o a doua şansă
Fă-mă să adorm blestemată şi filosoafă şi să mă trezesc analfabetă
Sunt gata să o iau de la capăt
Sunt dispusă la orice sacrificii
Îmi voi ceda poeziile aspiranţilor,
Îmi voi abandona profeţiile la marginea drumului pentru cine s-o găsi să se înfrupte din ele
Îmi voi da tinereţile amatorilor de senzaţii
Voi dărui tot ce am sărmanilor care îşi doresc cu ardoare lucrurile de care eu nu sunt în stare să mă bucur,
De ce să am eu parte de ceea ce visează alţii
Fii bun şi drept Doamne, ia-mi totul
Şi dă-mi iubirea lui în schimb...
 
Interferenţele noastre de până acum au fost o continuă neîntâlnire...
Eu mi-am ţinut monologul cu răsuflarea tăiată
El a gângurit câteva subtilităţi dezarmante sau a tăcut în legea lui
 
Am stat luni în şir în sala de aşteptare, crispată, înfrigurată, terorizată
Pândind verdictul examinatorului
Cu fiecare anotimp îmi era din ce în ce mai greu să formez numărul, să apăs pe "send mail"
El nu răspundea decât când vroia, dar eu tremuram ca în faţa plutonului de execuţie de fiecare dată
 
Voi fi cuminte, nu voi mai face nici o mişcare, am să-l las pe el să conducă
Nu-ţi cer o a doua şansă, Doamne, dă-mi una singură
Închide-i programul care îl face să se vânture de colo colo ca un şoricel ameţit
Trezeşte-l la viaţă
Deschide-i ochii pentru câteva clipe destupă-i urechile
Şi fă-l să mă întâlnească pentru prima oară...

2 comentarii

  • adevar
    o femeie , 16.06.2012, 15:16

    dincolo de frumuseţea textului, foarte mult adevăr

  • fantastic
    inca o femeie, 17.06.2012, 23:47

    Imi place stilul, mesajul, inceputul, mijlocul si sfarsitul...si nu pentru ca as fi vreo amazoana ci pentru ca e o poezie foarte frumoasa. Bravo!

Publicitate

Sus