Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Respiraţie sub apă

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Shattan


Simona Cratel

18.12.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Prietenul meu cel mai bun Shattan este peste tot. Are aceeaşi mamă ca mine, are aceleaşi lucruri, aceeaşi formă a corpului, aceleaşi gesturi. Nu mă mai imita în toate, tu! Nu mă mai urmări peste tot, dă-mi pace! Încetează să fii eu! Dacă vreau să deschid uşa trebuie să mă cert cu el: eu voi deschide această uşă, nu tu! Dar când îl observ mai bine, văd că are toate lucrurile mele în dublu. Are de două ori mai multe lucruri ca mine, posesiuni ca mine, iar timpul îi trece mai lent. Pare la el ca timpul să stea, ori expandat în difuze mici păpădii în jurul capului său ca al meu, acesta pare pur şi simplu să-l înconjoare. Încetează să mă mai copiezi, tu, tu, tu, umbră a mea întunecată. Tu, Shattan. Umbra mea.

A fost odată prietenul meu cel mai bun, dar când am aflat că mă imită în toate, nu am mai fost prieteni, am devenit duşmani. Lucrurile au degenerat în continuare, căci a început să-mi spună: fă asta, fă ailaltă, obligându-mă până la urmă să mă revolt şi să-i spun: Încetează să-ţi exersezi puterea asupra mea! Dar nu s-a oprit, astfel că, în curând, a devenit mai puternic. Era umbra mea şi totuşi mai puternic.

A devenit mai iubit decât mine şi am observat de la distanţă cum se bucură, trăieşte din plin, în timp ce eu am luat toată durerea lui asupră-mi. S-a bucurat de toate plăcerile lumeşti, în timp ce mie mi-au rămas doar resturile, dimineaţa de după, momentele moarte golite de sens, între mine şi mine, aceste momente greoaie ce mă ucid. Nedefinibil, fără eu, fără subiect, când îmi târăsc Ego-ul de colo-colo ca pe o falsă posesiune. Da, l-am văzut cum s-a îndrăgostit de femeia greşită, şi cum a luat toate lucrurile negative posibile în corp, şi totuşi această întreagă suferinţă mi-a rămas doar mie. Îmi face rău, am strigat. Dă-i drumul să plece! Pleacă de-acolo! Nu fă asta! Dar a făcut mereu doar ce-a vrut, ceea ce a considerat că este mai bine, ceea ce i-a plăcut, fără să-mi arunce măcar o simplă privire.
 
Pentru faptul că sînt aici, numai ţie trebuie să-ţi mulţumesc, mi-a spus Shattan cu un rânjet pe faţă. Acum nu mă mai copia în nimic, avea propria viaţă.
 
Am încercat să-l gonesc cu cuvinte, dar era mai puternic. Era mai mare, iar lumea era a lui. Încetează să mă transformi într-o umbră! Tu, tu, tu, tu... Încetează să trăieşti în locul meu! Nu vezi? Te-am născut, te-am hrănit, iar tu încerci acum să mă distrugi.
 
Pentru faptul că sînt aici, numai ţie trebuie să-ţi mulţumesc, mi-a spus şi a făcut totul mai departe.
 
Aşa am devenit duşmani.

***


Shattan
 
Mein bester Freund, Shattan, ist überall. Hat dieselbe Mutter wie ich, hat alles was ich habe, dieselbe Körpergestalt, und er bewegt sich genauso wie ich. Mach mir nicht alle Sachen nach, du! Geh nicht überall hinter mir, lass mich in Ruhe! Hör auf ich zu sein! Wenn ich die Tür aufmachen will, muss ich mit ihm streiten: Ich werde diese Tür aufmachen, nicht du! Aber wenn ich ihn besser beobachte, ich merke er hat alles doppelt wie ich. Hat zwei mal mehr Dinge als ich, er hat mich und sich, und ihm vergeht die Zeit langsamer. Bei ihm scheint sie stehen zubleiben, oder in eine andere Form zu existieren: aufgeblasen in kleinen durchsichtigen Blumen die ihn umringen, ja, die Zeit. Mach mir nicht alles nach, du, du, du, du, mein dunkler Schatten. Du, Shattan.
 
Er war einst mein bester Freund, doch als ich erfahren habe dass er mir alles nachmacht wurden wir nicht mehr Freunde, dann wurden wir Feinde. Aber es ging noch schlimmer, weil er hat angefangen mir zu sagen mach das und das und jenes und darum mich gezwungen zu schreien: Hör auf deine Macht auf mich zu Üben. Er hat nicht aufgehört, sondern weiter gemacht, daher wurde er mächtiger als ich. Er war mein Schatten und trotzdem mächtiger als ich.
 
Er wurde mehr beliebter als ich, und ich habe ihn beobachtet wie er sich freut und auslebt und sich vergnügt, während ich all seine Leiden auf mir getragen habe. Er hat alles sinnliche genossen und mir blieben die Reste, der Morgen danach, die toten Momenten ausgepumpt von Freude, zwischen ich und ich, diese schweren Momenten, die mich töten. Undefinierbar, ohne mich, ohne Subjekt, wenn ich mein Ego hinterher trage als falschen Besitztum. Ja, ich hab ihn gesehen wie er sich in die falsche verliebt hat, und alles mögliche mit seinem Körper aufgenommen, und trotz allem das ganze Leid ist nur mir geblieben, nur mir. Sie verletzt mich!, hab ich geschrien. Lass sie los! Geh weg von da! Lass die Finger davon! Tue das nicht! Aber er tat immer alles was er wollte, was er für richtig hielt, alles was er mochte, ohne auf mich einen Blick zu werfen.
 
Das ich hier bin, verdanke ich dir, hat Shattan mir gesagt mit einem großen Grinsen im Gesicht. Er machte mir nicht mehr alles nach, er hatte jetzt sein eigenes Leben.
 
Ich hab versucht ihn mit Worten auszutreiben, aber er war stärker. Er war größer und die Welt gehörte ihm. Hör auf, mich in einen Schatten zu verwandeln! Du, du, du...! Hör auf an meiner Stelle zu Leben! Sieht du nicht? Ich hab dich geboren, ernährt und du willst jetzt mich töten.
 
Das ich hier bin, verdanke ich dir, hat er mir gesagt, und weiter gemacht.
 
Und so wurden wir Feinde.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Resurse

Simona Cratel este autoarea volumului Străinii, publicat de Editura LiterNet.
Siteul personal al Simonei Cratel

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Povestioara cu prăjiturele, Simona Cratel (4.7/5 - 10 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Adevărul despre mine, Simona Cratel (4.8/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Falling from grace, Simona Cratel (4.8/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Mi-e dor de Praga, Simona Cratel (4.5/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Orice femeie ar trebui să aibă un stăpîn şi-un sclav, Simona Cratel (5.0/5 - 8 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Visăreasa-n colţul blocului
Sageata Totul pe alb
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer