Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  oameni pe care îi admir, oameni pe care îi iubesc

O fiinţă plină de graţie


Maria Andrieş

05.02.2011
Gazeta Sporturilor, ianuarie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică

Coco Popescu face dintr-un sport dur unul uşor, pentru puştoaice.


E o expresie des folosită în legătură cu sportul. "S-a aflat în zi de graţie". Prea des folosită. Începe să i se tocească sensul, ca stema pe o monedă trecută prea des din mînă în mînă. Graţie poate însemna multe lucruri. O stare de încordare, o concentrare aparte asupra unui unic centru de atenţie.
 

Genul de concentrare pentru care sînt educaţi balerinii, de la patru-cinci ani, să nu stea niciodată relaxaţi, să meargă cu vîrfurile picioarelor spre exterior, pînă cînd devin graţioşi fără să mai fie atenţi la asta. Crina Coco Popescu face alpinism de la 6 ani. În zece ani, a urcat pe cel mai înalt vulcan din lume, Ojos del Salado, la 6.891 metri, a escaladat Aconcagua pe ruta Gheţarului Polonez şi a văzut maimuţe bleumarin pe Kilimanjaro.


Pe 24 ianuarie, a devenit prima alpinistă din lume care a urcat pe vulcanul Mount Sidley, din Antarctica. Are 16 ani şi a încheiat, într-o expediţie condusă de un rus, circuitul Seven Volcanoes - vizînd cei mai înalţi vulcani de pe fiecare continent. "Dacă un munte ţi se pare greu, înseamnă că nu eşti destul de bine pregătit pentru el, deci nu ai ce căuta acolo". Să fii pregătit nu înseamnă doar să ai forţă. Trebuie să ai şi graţia.


Coco Popescu se pregăteşte tot timpul. Cînd nu e la şcoală, face escaladă pe stîncă, schi de tură, mountain bike, snowboard. Unul dintre cele şapte vîrfuri vulcanice, Elbrus (5. 291metri), reprezintă o pregătire pentru Himalaya. Coco Popescu şi-a propus să devină cea mai tînără alpinistă din lume care urcă pe un "optmiar". În august, va începe expediţia spre Cho Oyu (8.201 metri).


Graţia e confundată uneori cu un fel de transă. Bate antrenorul din palme în vestiar, echipa intră în stare. "Cel mai greu mi s-a părut la antrenamente", spunea Coco Popescu într-un interviu. Alpinismul în sine, urcatul pe munte, adaugă ea, "nu e mai greu decît mersul în viaţă sau decît fuga pe gheaţă".


Nu ai voie să faci paşi greşiţi, dar, dacă ai fost educat de mic să mergi cu vîrfurile spre exterior sau să te caţări pe Piatra Craiului, n-o să-i faci. "În general, dacă treci de primul an, ai toate şansele să nu mai păţeşti nimic, deoarece între timp te-ai prins cum merg lucrurile".


Graţia reprezintă un altfel de privire. Despre Hagi se spunea că vede altfel jocul, o dată intrat pe teren. Înseamnă să vezi maimuţe bleumarin pe Kilimanjaro şi zăpezi veşnice în timp ce te antrenezi pe un perete fals. Să fii concentrat, zile, ani în şir, timpul oricum nu contează, asupra unui unic centru de atenţie. Să nu-ţi simţi piciorul inflamat, ca spadasina Anca Măroiu, în finala mondială pe echipe. Să te concentrezi pe aur în ciuda durerii.


Graţie înseamnă o fată de 16 ani concentrîndu-se, de la şase ani, asupra unui punct aflat la peste 8.000 de metri deasupra nivelului mării.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer