Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Lacul ascuns


Mediana Stan

24.06.2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
desenul lui stă în faţa ei pe perete, doi şoareci patinând braţ la braţ, tăind o gheaţă incredibil de albastră, fularele lor roşii fluturând, ei
îi place să urmărească cu privirea muchiile argintii ale patinelor răsturnate, senzaţia de adâncime, suprapuneri de umbre, penumbre, haşuri, texturi irizate hrănindu-se una din alta iluminând figura copilului între mâinile mici ridicate, pe bara patului violet, deasupra lui, se caţără un melc atent cu coarne albastre,
figura naivă, îngrijorată a şorecanului care fuge urmărit de o barză,
urcând pe discul lunii, ciocul ei deschis gata să-l înşface, un castor
dormitând într-un pătucean, labele ridicate pe tăblie, botul cu incisivi vizibili puţin teşiţi, castorul
are ceva din felul lui de a fi

se vede că el i-a dat din propriile trăsături, din propriile obiceiuri
aşa dormea el, braţele lungi aduse peste plapumă, capul afundat într-o pernă mare înclinat pe piept, labele picioarelor dezvelite, incisivii rezemaţi de buza de jos formând un gol la mijloc

în curbele pline de viaţă
sunt mişcările lui aruncând peste ea şi copil o pătură albastră, legându-i laolaltă
el
a rămas acolo în propriul desen, degetele lungi dislocate, înălţându-se în lujerii din fundal, în forme, figuri voluminoase sau subţiri

toate personajele, lucrurile sunt aşezate pe un lac îngheţat în toiul unei ierni geroase
culorile stridente
claritatea
gheaţa
sunt ale lui

sigur
el poartă undeva în el un lac în mijlocul unei păduri ale cărei animale vin să patineze pe gheaţa de un albastru întunecat

sub gheaţă

este ea plutind nemişcată prin abisul feeric
purtând pe faţă surâsul cu care a privit toate acele făpturi vesele de la suprafaţă,
un cărăbuş încins cu cataramă rotundă se leagănă pe o corolă portocalie, şorecanul aleargă mai departe pe discul lunii, în mijloc pasărea dimineţii, coada ei arcuită curcubeie în flăcări, ciocul ridicat pentru tril

este lacul secat într-o vară fierbinte
melcul albastru pipăind încet un fir
întins peste albia goală, peşti putreziţi pe fund, mâluri cleioase mâna înnegrită a copilului, trupul ei bucăţi descompuse înverzite

o parte dintre vietăţi au fugit, o parte au căzut în mâl în încercarea de a se salva

doar melcul cu coarne albastre pipăind atent firul cu ultime puteri gata să cadă

sub gheaţă

este ea golindu-şi viscerele în vasul de porţelan alb, după uşa închisă, el intră, se lasă în genunchi sub ochii ei uluiţi îmbrăţişând-o cu tot cu vas fără îndoială
în el este un lac ascuns
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer