Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Scrisorile Getei

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Doritos şi salsa


Geta Pop

03.02.2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Am făcut pescărie în gradina japoneză. Aşa am învăţat eu în România. Mă duce sora mea la un lac, din respect spun lac, în fond era o baltă cam de 200/300m, să vina ea aici să-i arat lacuri!
Frumos, linişte, până s-a deschis "facilitatea" din apropiere şi am auzit muzică rap în engleză.
De aia m-am dus eu acolo, să aud muzică de asta. Ei bine, din "lac" au făcut pescărie, sora mea şi fătuca au sărit în lac, eu am stat să mă mai gândesc, am testat pe un ponton temperatura apei cu picioarele, ptiu drace, peştişori mici au venit să-mi ciugulească ce nu a luat aia de la pedichiură.
Parcă erau pirana. Prima dată m-am speriat rău, data următoare am mai ţinut picioarele un minut în apă, de intrat n-am intrat, deşi fata îmi tot zicea că e fantastic cum îi fac masaj peştii pe spate. A scos un picior din apa, era plin cu peşti mici.
Rău mi s-a făcut. M-am dus să mă dau în leagăn, a ieşit şi ea din apă, iar a intrat, apoi s-a apucat să prindă broaşte, ne-am întors acasă la sora mea cu 5, că mai multe nu încăpeau în ce container aveam. Le-a botezat, singura, fără preot, toate au nume, nu ştiu dacă botezul ăsta e valabil.

Pe drumul spre casă ne-am oprit să mâncăm la un restaurant. A comandat fiecare ce a vrut, a fost bună mâncarea, numai fetei nu i-a convenit. N-a înţeles că nu e totuna melci cu un alt fel de mâncare pe care l-a comandat, plus cartofi prăjiţi.

A cerut, în buna tradiţie nord americană, ketchup la cartofii prăjiţi.
Chelneriţa s-a uitat crucită la ea:
- Nu avem!
- Eu cum să mănânc atunci cartofii ăştia?
- Mănâncă-i cu salată.
- Salata se mănâncă la început, apoi mănânci felul doi.
- De când asta?
- De când mă duc eu la restaurant.
I-am spus să tacă, pe chelneriţă am asigurat-o că totul e OK.
Tot n-a tăcut:
- Tati, să nu laşi bacşiş că serviciul nu e bun aici.
Ea ştie una şi bună, din Canada, dacă nu-i place cum e servită nu lasă bacşiş tăticul.
Rar se întâmpla să nu lăsam cel puţin standard, dacă suntem ultramulţumiţi lăsam şi mai mult.
Surpriză, surpriză, la nota de plata nu ne-au trecut scobitorile, în rest a fost trecut totul, 2 coşuri cu pâine, când noi n-am cerut pâine, n-am mâncat nici măcar o felie, un ardei iute... 10 000 lei, m-a întrebat daca vreau la ciorba ori nu, e drept, credeam că astea sunt în preţ, nu că e mare lucru 10 000 lei, aici cer extra sosuri la ce e în meniu, vreau cu alt sos, ori alte drăcovenii, nu plătesc în plus. Înainte de a veni mâncarea pe masa în general e ceva de ronţăit, pâine cu usturoi, calda, doritos şi salsa, pot cere oricând în plus, nici măcar nu sunt trecute pe nota de plată. Odată am spus că salsa lor nu e pe gustul meu, vreau mai condimentată, rapid mi-a adus o trusă cu 5 sosuri, să o fac pe gustul meu.
Păcat, mâncarea în România a fost bună, dar servirea execrabilă. Eu cred că nu aşa se atrag clienţii.

Geta



Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer