Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Semnal editorial

SQ: Inteligenţa spirituală


Danah Zohar, Ian Marshall, traducere de Miruna Popescu

15.06.2011
Editura Vellant
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Danah Zohar, Ian Marshall
SQ: Inteligenţa spirituală
Editura Vellant, 2011

Traducere din limba engleză de Miruna Popescu



*****
Prefaţă

Utilizat de peste un secol, termenul de inteligenţă spirituală a fost multă vreme interpretat greşit, fiind considerat pseudoştiinţific din cauza folosirii sale abuzive în raport cu noile forme de spiritualitate şi religie. Împrumutând limbajul şi conceptele fizicii cuantice, cei doi autori redefinesc conceptul ca reprezentând o nevoie de semnificaţii profunde, valori fundamentale, scopuri superioare şi, în acelaşi timp, calea de acces către acestea.

Conceptul de inteligenţă spirituală este legat de nevoia de sens a omenirii, aspect care a câştigat în importanţă odată cu apropierea sfârşitului de mileniu. SQ este ceea ce folosim pentru a ne satisface setea de a găsi sensuri, de a dezvolta viziuni şi de a aprecia valoarea. Această carte stabileşte bazele teoretice ale conceptului, definindu-l şi prezentând dovezile ştiinţifice care au permis delimitarea sa, precum şi modalităţile de evaluare şi dezvoltare.

***

Nu mă interesează cum îţi câştigi existenţa.
Vreau doar să aflu după ce tânjeşti şi dacă îndrăzneşti să visezi la întâlnirea
după care inima ta oftează.
Nu mă interesează ce vârstă ai.
Vreau doar să ştiu dacă te vei lăsa batjocorit în numele dragostei, al viselor, al aventurii care este viaţa.
Nu mă interesează ce planete sunt în acord cu luna ta.
Vreau doar să ştiu dacă ai atins centrul întristării tale, dacă ai înflorit sub trădările vieţii, sau dacă te-ai zbârcit
şi te-ai închis
de teama unei noi dureri! Vreau doar să ştiu dacă suporţi
durerea,
a mea
sau a ta, fără să te mişti pentru a o ascunde, sau a o topi, sau a o fixa. Vreau să ştiu dacă poţi susţine bucuria, a mea sau a ta,
dacă poţi dansa cu sălbăticie şi
lăsa extazul să te umple până în vârfurile degetelor de la mâini
şi picioare fără să ne previi să fim atenţi, realişti, sau să ne aducem aminte
de limitele faptului de a fi om.
Nu mă interesează dacă povestea pe care mi-o spui este adevărată.
Vreau doar să ştiu dacă îl poţi dezamăgi pe celălalt pentru a rămâne sincer cu tine însuţi; dacă poţi
îndura acuzaţia de trădare fără să îţi trădezi propriul suflet.
Vreau doar să ştiu dacă poţi fi credincios şi deci demn de
încredere. Vreau să ştiu dacă poţi vedea frumuseţea chiar dacă nu este la fel de arătoasă în fiecare zi,
şi dacă îţi poţi
reumple viaţa cu prezenţa lui Dumnezeu. Vreau să ştiu dacă
poţi trăi suportând eşecul, al meu şi al tău, şi tot să poţi sta pe marginea unui lac,
strigând spre luna argintie "Da!"
Nu mă interesează unde trăieşti sau câţi bani ai.
Vreau doar să ştiu dacă te poţi trezi după noaptea de mâhnire
şi disperare, surmenat, rănit până la os, şi să faci ceea ce este nevoie pentru copii.
Nu mă interesează cine eşti, cum ai ajuns să fii aici.
Vreau doar să ştiu dacă vei sta în mijlocul focului cu mine
fără să dai înapoi.
Nu mă interesează unde, ce sau cu cine ai studiat.
Vreau doar să ştiu dacă poţi rămâne singur cu tine însuţi; şi dacă apreciezi cu adevărat compania pe care o oferi în momentele de goliciune.

(Invitaţia, inspirată de Oriah Mountain Dreamer,
Înţelept amerindian, mai 1994
)

***
Prezentarea SQ

La începutul secolului XX, IQ a devenit o problemă centrală. Inteligenţa noastră intelectuală, sau raţională, este ceea ce folosim pentru a rezolva problemele logice sau strategice. Psihologii au elaborat teste pentru a o măsura, iar acestea au devenit mijloacele prin care oamenii sunt împărţiţi pe grade de inteligenţă, cunoscute şi sub numele de coeficient de inteligenţă sau IQ, care au pretenţia că le pot indica abilităţile.

La începutul anilor '90, Daniel Goleman a făcut publice o serie de cercetări a mai mulţi neurologi şi psihologi, care arătau faptul că inteligenţa emoţională - pe care, din raţiuni de utilitate, o voi numi EQ - are o importanţă la fel de mare. EQ ne face să conştientizăm propriile emoţii, dar şi pe cele ale celorlalţi indivizi. Ne face capabili de empatie, compasiune, motivaţie şi de a avea reacţii adecvate la stimulii de durere sau plăcere. După cum arăta Goleman, EQ este o cerinţă de bază pentru a putea folosi eficient IQ. Dacă ariile cerebrale implicate în emoţie sunt afectate, gândirea va fi şi ea mai puţin eficientă.

Astăzi, la sfârşitul secolului, un val de date ştiinţifice recente, dar încă nedigerate, ne arată că mai există un al treilea "Q". Tabloul inteligenţei umane poate fi completat cu o discuţie referitoare la inteligenţa noastră spirituală - pe scurt, SQ. Prin SQ înţeleg acea inteligenţă care ne ajută să abordăm şi să rezolvăm problemele legate de semnificaţie şi valori, acea inteligenţă care ne permite să ne plasăm acţiunile şi vieţile într-un context mai larg, mai bogat, dătător de sensuri, acea inteligenţă care ne permite să evaluăm de ce o cale de urmat în viaţă este mai semnificativă decât o alta. SQ reprezintă fundamentul necesar al funcţionării efective a IQ şi EQ. Este instanţa superioară a inteligenţei noastre.

În cartea sa Inteligenţe multiple, Howard Gardner, profesor la Harvard, susţine că există cel puţin şapte tipuri de inteligenţă, incluzând inteligenţa muzicală, spaţială, sportivă, dar şi pe cea raţională sau emoţională. Eu voi arăta în această carte că oricare dintre infinitele tipuri de inteligenţă pe care le putem avea este legat de unul dintre cele trei sisteme neurale de bază ale creierului şi că, de fapt, toate tipurile de inteligenţă descrise de Gardner nu sunt decât ale IQ, EQ sau SQ şi ale configuraţiilor neurale asociate lor.

Dicţionarul Webster defineşte spiritul ca "principiu animator sau vital; ceea ce dă viaţă organismului fizic, în contrast cu elementele sale materiale; suflul vieţii". Fiinţele umane sunt creaturi spirituale prin excelenţă deoarece suntem conduşi de necesitatea de a pune întrebări "fundamentale" sau "supreme". De ce m-am născut? Care este scopul vieţii mele? De ce să merg mai departe atunci când sunt obosit, deprimat sau mă simt învins? Ce face ca efortul să merite? Suntem conduşi, ba chiar suntem definiţi de o dorinţă arzătoare specific umană de a găsi semnificaţia şi valoarea actelor sau a experienţelor noastre. Vrem cu tot dinadinsul să ne plasăm vieţile într-un context mai larg, dătător de sens, fie că este el reprezentat de familie, comunitate, un club de fotbal, munca de o viaţă, ideologie religioasă sau de Universul însuşi. Tânjim după ceva la care să putem aspira, care să ne poarte dincolo de noi înşine şi de momentul actual, după ceva care să ne ofere nouă şi actelor noastre valoare. Unii antropologi şi neurobiologi afirmă că tocmai această căutare a semnificaţiei şi valoarea evoluţionistă care decurge din ea au împins primele fiinţe umane să coboare din copac în urmă cu vreo două milioane de ani. Nevoia de sens, spun ei, a dat naştere imaginaţiei simbolice, a permis evoluţia limbajului şi a dus la extraordinara dezvoltare a creierului uman.

Nici IQ şi nici EQ, luate separat sau împreună, nu reuşesc să explice în totalitate complexitatea inteligenţei umane sau vasta bogăţie a sufletului şi a imaginaţiei omeneşti. Computerele au IQ ridicat: cunosc regulile şi le pot urma fără a face greşeli. Animalele au deseori un EQ ridicat: pentru fiecare situaţie în care se află simt care este răspunsul adecvat. Dar nici computerele şi nici animalele nu se întreabă de ce există aceste reguli sau situaţii sau dacă una sau alta dintre ele ar putea fi diferită ori mai bună. Ele acţionează în interiorul unor graniţe, jucând un "joc finit". SQ le permite fiinţelor umane să fie creative, să schimbe regulile şi să modifice situaţiile. Ne permite să ne jucăm cu graniţele, să participăm la un "joc infinit". SQ ne oferă capacitatea de discriminare. Ne conferă sensul moral, abilitatea de a tempera rigiditatea unor reguli prin înţelegere şi compasiune şi o capacitate la fel de mare de a remarca limitele înţelegerii şi a compasiunii. Ne folosim de SQ pentru a lupta cu întrebările despre bine şi rău şi pentru a întrezări posibilităţi nerealizate încă - pentru a visa, a aspira, a ne ridica din mocirlă.

SQ diferă de EQ în primul rând prin puterea sa transformativă. După definiţia lui Daniel Goleman, inteligenţa emoţională îmi permite să cântăresc situaţia în care mă aflu şi să mă comport adecvat. Asta înseamnă a acţiona în interiorul limitelor situaţiei, a-i permite acesteia să mă conducă. Dar inteligenţa spirituală îmi permite să mă întreb dacă am dorit de la început să mă aflu în acea situaţie. Nu aş prefera oare să modific situaţia, să o îmbunătăţesc? Asta înseamnă a acţiona asupra limitelor situaţiei date, permiţându-mi mie să orientez situaţia.

În fine, pentru că SQ operează din centrul creierului (al funcţiilor cerebrale integratoare), el reuneşte toate tipurile de inteligenţă pe care le avem, după cum vom arăta în studiul bazelor neurologice ale SQ. SQ ne transformă în fiinţele deplin intelectuale, emoţionale şi spirituale care suntem.

În mod ideal, cele trei tipuri de inteligenţă pe care le avem lucrează împreună şi se susţin reciproc. Creierele noastre sunt construite în aşa fel încât să poată realiza acest lucru. Dar fiecare tip de inteligenţă - IQ, EQ şi SQ - are propria arie de forţă şi poate funcţiona separat. Asta înseamnă că nu avem în mod necesar un nivel ridicat al tuturor, simultan. O persoană nu trebuie neapărat să aibă IQ sau SQ ridicate pentru a avea un EQ mare. Sau alta ar putea avea un IQ ridicat, dar EQ şi SQ scăzute ş.a.m.d.

Trei procese psihologice

În Occident, întreaga psihologie se bazează pe două procese. SQ introduce un al treilea, incitând astfel la o expansiune a psihologiei ca ştiinţă şi la o înţelegere extinsă a sinelui.

Freud a definit iniţial cele două procese psihologice ca primar şi secundar. Procesul primar este asociat Id-ului, instinctelor, corpului, emoţiilor şi subconştientului. Procesul secundar este asociat cu eul, conştiinţa, raţionalul. Pentru Freud, al doilea proces era plasat mai sus, superior: "Pe locul Id-ului, va apărea ego-ul". După Freud, alţi autori au pus accentul pe importanţa procesului primar. Dar toată psihologia care a decurs din această idee, inclusiv ştiinţa cognitivă, a păstrat această structură cu două procese. Primul proces ar putea fi numit EQ (bazat pe "circuitele neuronale asociative" ale creierului), al doilea, IQ (bazat pe "circuitele neuronale în serie" ale creierului).

Astfel bazată pe cele două procese, psihologia occidentală lasă un gol în centrul sinelui. Procesul primar şi cel secundar sunt în rivalitate în ceea ce priveşte controlul şi exprimarea. Nici raţiunea şi nici emotivitatea nu pot apela la ceva din afara lor. Nu au o sursă comună prin intermediul căreia să fie integrate şi transformate. Ele nu dispun de o dimensiune transpersonală. "Sinele" sau "funcţia transcendentă" propuse de Jung au reprezentat o încercare de unificare a acestei scindări, dar neurologia era insuficient dezvoltată pe vremea lui Jung (a decedat în 1961) pentru a-i oferi o bază ştiinţifică pentru o nouă psihologie.

SQ (bazat pe cel de-al treilea sistem neural: oscilaţiile neuronale sincronice, care unifică informaţia din tot creierul) ne oferă pentru prima dată un proces terţiar viabil. Acest proces unifică, integrează şi are puterea de a transforma materialul rezultat din celelalte două procese; facilitează dialogul dintre raţiune şi emoţie, dintre minte şi trup; oferă o bază pentru creştere şi dezvoltare; îi conferă sinelui un centru activ, unificator, dătător de sens.

Lotusul Sinelui

Descoperirea faptului că SQ oferă un proces terţiar psihologiei implică dezvoltarea unui nou model psihologic al sinelui şi al personalităţii umane. Modelele anterioare afişau două "straturi": personalitatea exterioară, conştientă, raţională şi zona interioară a asociaţiilor, a motivaţiilor, a nevrozelor etc., predominant inconştiente. Procesul terţiar introduce un al treilea palier, un miez central.

În cartea de faţă, sinele este prezentat sub forma unui lotus cu şase petale. Partea exterioară a fiecărei petale reprezintă Eul, distribuit între cele şase tipuri de personalitate sau funcţii acceptate de mulţi psihologi. Mă voi baza în principiu pe trei surse îndelung studiate: lucrările lui J. F. Holland despre orientarea carierei şi şase tipuri de personalitate, cele şase tipuri jungiene, după cum apar în indicatorul tipologic Myers-Briggs (introversie, extraversie, gândire, afectivitate, senzaţie, intuiţie) şi studiile despre motivaţie ale lui Cattell.

Fiecare dintre noi îşi poate regăsi principalele aspecte ale propriei personalităţi distribuite între petalele lotusului. Mergând mai departe, fiecare petală dispune de propriul palier al procesului primar, de asociaţii şi de motivaţii inconştiente şi parţial corporale ş.a.m.d. În zona cea mai profundă a acestui strat inconştient se află inconştientul colectiv, cu arhetipurile sale, aşa cum l-a descris Jung. În centrul lotusului se află nivelul terţiar, miezul sinelui din care ne tragem energia şi puterea de a transforma. Cele şase petale şi centrul lotusului corespund şi celor şapte chakre descrise în Kundalini yoga hindusă şi în multe alte structuri mistice şi mitologice întâlnite în budism, în Grecia antică, în cabalistica iudaică şi în tainele creştine.

Folosind modelul lotusului, cu cele şase petale / tipuri de personalitate ale sale, putem discuta despre şase moduri de obstrucţionare a spiritului sau de şase feluri în care putem dobândi inteligenţă spirituală. Acest lucru le oferă cititorilor o hartă pe care să îşi poată localiza propriul tip de personalitate, propriile puteri şi slăbiciuni şi cea mai bună cale de urmat către dezvoltare şi transformare.

SQ nu este legat de sentimentul religios

Problema generală care-i frământă astăzi pe oameni este reprezentată de sensul vieţii. Mulţi autori afirmă că necesitatea unei semnificaţii superioare reprezintă criza centrală a timpurilor noastre. Şi eu am simţit acest lucru cu ocazia vizitelor lunare pe care le fac în străinătate, când am ca interlocutori persoane din ţări şi culturi din lumea întreagă. Oriunde aş merge, când oamenii se strâng împreună la un pahar sau la o cină, discuţia ajunge inevitabil la subiecte gen Dumnezeu, semnificaţia vieţii, viziune, valori, aspiraţii spirituale. Mulţi oameni au atins în ziua de azi o bunăstare materială fără precedent şi, cu toate astea, simt nevoia de mai mult. Mulţi vorbesc despre un gol "aici" - arătând către propriul stomac. Acest "mai mult" care ar umple golul are rareori legătură cu vreo religie formală. Într-adevăr, majoritatea celor care caută o împlinire spirituală nu văd nicio legătură între această dorinţă şi religia formală.

SQ nu este neapărat legat de religie. Pentru unii, SQ îşi poate găsi o modalitate de expresie în religia formală, dar credinţa religioasă nu garantează un SQ ridicat. Mulţi umanişti şi atei au niveluri ridicate ale SQ, la fel cum mulţi oameni foarte activi şi vădit religioşi au un SQ foarte scăzut. O serie de studii ale lui Gordon Allport, realizate în urmă cu cincizeci de ani, arătau că există mai mulţi oameni care au trăit experienţe religioase în afara hotarelor stabilite de instituţiile aparţinând principalelor culte religioase decât în interiorul lor.

Religia convenţională reprezintă un set de reguli şi credinţe impuse din afară. Este dirijată, moştenită de la preoţi, profeţi şi cărţi sfinte sau absorbită prin intermediul familiei şi al tradiţiei. SQ, aşa cum este descris în cartea de faţă, reprezintă o abilitate internă, înnăscută a creierului şi a sufletului uman, trăgându-şi resursele cele mai adânci din însăşi inima Universului. Reprezintă o facilitate dezvoltată de-a lungul a milioane de ani, care îi permite creierului să găsească şi să utilizeze semnificaţii în rezolvarea problemelor. Schimbările rapide din lumea occidentală din ultimele trei secole au lăsat religiile convenţionale încleştate în lupta pentru semnificaţie. În ziua de azi este nevoie să ne folosim de propriul SQ pentru a clădi noi drumuri cu scopul de a găsi o nouă metodă de exprimare a semnificaţiei, ceva care să ne atingă şi care să ne poată ghida din interior.

Inteligenţa spirituală este inteligenţa sufletului. Este inteligenţa prin care ne putem vindeca pe noi înşine şi prin care ne reîntregim. Atât de mulţi dintre noi trăiesc astăzi vieţi rănite şi fragmentare. Tânjim după ceea ce poetul T.S. Eliot numea "a further union, a deeper communion" (o uniune superioară, o profundă comuniune), dar găsim puţine resurse în interiorul propriului sine limitat de Eu sau printre simbolurile şi instituţiile existente în cultura noastră. SQ este inteligenţa aflată în acea parte profundă a sinelui, conectată cu înţelepciunea de dincolo de ego (sau mintea conştientă), este inteligenţa cu ajutorul căreia nu doar recunoaştem valorile existente, ci şi descoperim altele noi, în mod creativ. SQ nu este dependent de culturi sau de valori. El nu decurge din valorile existente, ci mai degrabă creează posibilitatea de a avea valori. De-a lungul istoriei umanităţii, fiecare dintre culturile cunoscute a avut un set de valori, deşi valorile specifice diferă de la o cultură la alta. SQ este, aşadar, anterior oricărui sistem de valori şi oricărei culturi date. Prin urmare, este şi precursorul oricărei forme de exprimare religioasă pe care ar putea-o îmbrăca. SQ face posibilă (şi probabil necesară) existenţa oricărei religii, dar nu este dependent de aceasta.

Este posibil ca Rumi, poet şi mistic sufit din secolul al XIII-lea, să se fi gândit la această relaţie între SQ, valori şi religie atunci când rostea următoarele cuvinte:

Nu sunt creştin, nu sunt evreu, nu sunt zoroastrian,
Nu sunt nici măcar musulman.
Nu aparţin pământului şi nici vreuneia dintre mări, cunoscută sau nu.
Natura nu mă poate avea sau pretinde, şi nici cerurile.
Nici India, China sau Bulgaria,
Locul naşterii mele este fărădelocul,
Semnul meu, să nu am şi să nu dau semn.
Spui că îmi vezi gura, urechile, nasul - nu sunt ale mele.
Sunt viaţa vieţii.
Sunt acea pisică, această piatră, nimeni.
Am azvârlit dualitatea cât colo, ca pe o zdreanţă.
Văd şi cunosc toate timpurile şi toate lumile,
Ca pe una singură, una, mereu una.
Deci ce pot face eu ca tu să îţi dai seama cine vorbeşte?
Recunoaşte şi vei schimba totul!
Acesta este ecoul propriei tale voci, răsfrângându-se în pereţii lui Dumnezeu.

Ceea ce numesc SQ, sau inteligenţă spirituală, apare aici ca vocea care se răsfrânge în pereţii Dumnezeului lui Rumi. Pe măsură ce vom avansa în cartea de faţă, vom vedea că diferenţa este foarte mică.

Dovezi ştiinţifice privind SQ

SQ reprezintă o capacitate veche de când lumea, dar conceptul nu a mai fost dezvoltat pe larg până la cartea de faţă. Până acum, ştiinţa şi psihologia ştiinţifică au fost nesigure în ceea ce priveşte discuţiile despre semnificaţie şi rolul ei în vieţile noastre. Inteligenţa spirituală le-a părut academicienilor dificil de tratat, deoarece ştiinţa actuală nu este echipată pentru studiul lucrurilor imposibil de măsurat în mod obiectiv.

Există totuşi un număr destul de însemnat de dovezi ştiinţifice referitoare la SQ în studii neurologice, psihologice şi antropologice recente despre inteligenţa umană şi în diverse cercetări asupra proceselor gândirii şi ale limbajului la om. Oamenii de ştiinţă au întreprins deja studii de bază care dezvăluie fundamentele neuronale ale SQ, dar paradigma dominantă a IQ a umbrit orice altă posibilă abordare a datelor obţinute. Această carte va pune faţă în faţă patru curente specifice ale cercetării, care până acum au rămas separate ca urmare a gradului lor mare de specializare.

Primul curent este reprezentat de studiile lui Michael Persinger de la începutul anilor '90 şi, respectiv, de cercetările din 1997 ale neurologului V. S. Ramachandran şi ale echipei sale de la Universitatea din California privind existenţa unei "zone-Dumnezeu" în creierul uman. Acest centru spiritual înnăscut se află printre conexiunile neuronale ale lobilor temporali. În scanările topografice cu emisii pozitronice, aceste arii neurale apar iluminate ori de câte ori subiecţii sunt expuşi unor discuţii cu subiect spiritual sau religios. Acest lucru variază în funcţie de cultură, occidentalii reacţionând la menţionarea lui Dumnezeu, iar budiştii şi adepţii altor credinţe la simboluri care au semnificaţie pentru ei. Aceste tipuri de activitate a lobilor temporali au fost multă vreme legate de viziunile mistice ale epilepticilor şi ale consumatorilor de LSD. Ramachandran a fost primul care a relevat faptul că ele apar şi la oamenii normali. "Zona-Dumnezeu" nu dovedeşte existenţa vreunui Dumnezeu, dar demonstrează că evoluţia creierului i-a permis acestuia să pună "întrebări existenţiale", să posede şi să utilizeze o sensibilitate la valori şi la semnificaţii mai cuprinzătoare.

Al doilea curent este reprezentat de studiile neurologului austriac Wolf Singer din anii '90 despre "chestiunea integralităţii", în care se arată că există în creier un proces neural specializat în a unifica şi a da sens propriei experienţe - un proces neural care "leagă" efectiv experienţele noastre împreună. Înainte de cercetările lui Singer asupra oscilaţiilor neuronale cvasicerebrale unificatoare, sincronice, neurologii şi specialiştii în ştiinţa cognitivă recunoscuseră doar două forme de organizare neurală cerebrală.

Una dintre aceste forme, conexiunile neuronale în serie, reprezintă baza IQ. Tracturile nervoase conectate în serie îi permit creierului să urmeze regulile, să gândească logic şi raţional, pas cu pas. În cea de-a doua formă, organizarea neurală în reţea, mănunchiuri de până la o sută de mii de neuroni sunt conectaţi în mod aleatoriu cu alte mănunchiuri uriaşe. Aceste reţele neuronale reprezintă baza EQ, a inteligenţei conduse de emotivitate, care recunoaşte tiparele, care creează obiceiuri. Computerele pot avea o structură în serie sau în paralel, fiecare având abilităţi diferite, dar niciunul dintre ele nu poate opera cu sensuri. Nu există computer care să întrebe: "De ce?". Cercetările lui Singer asupra oscilaţiilor neuronale unificatoare oferă primul indiciu privind existenţa unui al treilea tip de gândire - gândirea unitivă - şi un tip corespondent de inteligenţă, SQ, care poate trata acest gen de probleme.

Al treilea curent, apărut ca o dezvoltare a studiilor lui Singer, este reprezentat de cercetările lui Rodolfo Llinas de la mijlocul anilor '90 asupra formelor de conştiinţă din timpul somnului şi a stării de veghe şi îmbinarea evenimentelor cognitive. Ele au fost mult facilitate de dezvoltarea tehnicilor magnetoencefalografice, care permit observarea câmpurilor electrice oscilante şi a câmpurilor magnetice asociate ale întregului creier.

Şi, în al patrulea rând, neurologul şi antropologul biolog Terrance Deacon de la Harvard a publicat de curând noi lucrări despre originile limbajului uman (The Symbolic Species, 1997). Deacon arată că limbajul este o activitate specific umană, preponderent simbolică, centrată pe sensuri şi care a evoluat simultan cu dezvoltarea rapidă a lobilor frontali. Nici computerele din zilele noastre şi nici măcar primatele mai evoluate (cu foarte puţine excepţii) nu pot utiliza limbajul, deoarece le lipseşte acea facultate a lobilor frontali de a opera cu sensuri. Această carte va arăta că întregul program de cercetare al lui Deacon privind evoluţia imaginaţiei simbolice şi rolul ei în evoluţia cerebrală şi socială susţine această aptitudine a inteligenţei pe care o numim SQ.

Utilizarea SQ

În termeni evoluţionişti, lucrările de neurobiologie ale lui Deacon despre limbaj şi reprezentările simbolice arată că SQ a servit efectiv la dezvoltarea creierului nostru. SQ a reprezentat "conexiunea" care ne-a permis să devenim ceea ce suntem şi ne oferă posibilitatea de a ne "reconecta" şi mai târziu - pentru a creşte şi a ne dezvolta, pentru ca potenţialul nostru uman să evolueze.

Ne servim de SQ pentru a fi creativi. Apelăm la el când avem nevoie să fim flexibili, vizionari sau spontani în creativitate.

Ne folosim de SQ pentru a rezolva problemele existenţiale, probleme în care simţim că ne împotmolim, încarceraţi de vechile obiceiuri, de nevroze, de probleme de sănătate sau de necazuri. SQ ne permite să ne dăm seama de prezenţa problemelor existenţiale şi ne ajută să le rezolvăm - sau măcar să ne împăcăm cu ele. Ne conferă un simţ "adânc" asupra esenţei confruntărilor vieţii.

SQ reprezintă busola noastră internă când ajungem "la limită". Cele mai dificile probleme ale vieţii ies din sfera obişnuitului şi a familiarului, a legilor existente, transcend experienţele trecute, lucrurile pe care ştim cum să le abordăm. În teoria haosului, "limita" reprezintă graniţa dintre ordine şi haos, între a sta confortabil, ştiind ce ne aşteaptă, şi a fi total pierdut. Este acel loc unde putem fi pe culmea creativităţii noastre. SQ, acest simţ al nostru profund, intuitiv al semnificaţiei şi al valorii, este călăuza noastră la limită. SQ reprezintă conştiinţa noastră. (În ebraică, formele cuvintelor care exprimă "conştiinţă", "busolă" şi "adevărul intrinsec, ascuns al sufletului" au toate aceeaşi rădăcină.)

Ne putem servi de SQ pentru a deveni spiritualmente inteligenţi în raport cu religia. SQ ne poartă în miezul lucrurilor, ne prezintă unitatea din spatele diferenţelor, potenţialul ce transcende orice formă de exprimare. SQ ne poate lega de semnificaţiile şi de esenţa spirituale care stau la baza oricărei mari religii. O persoană cu SQ înalt poate practica orice religie, dar fără îngustime, exclusivism, bigotism sau prejudecată. În mod similar, o persoană cu SQ ridicat poate avea calităţi spirituale fără a fi deloc religioasă.

SQ ne permite să integrăm spaţiile intra- şi interpersonale, să traversăm prăpastia dintre sine şi celălalt. Daniel Goleman a scris despre emoţiile intrapersonale, adică aparţinând sinelui, şi cele interpersonale, adică cele pe care le împărţim cu alţii sau pe care le folosim pentru a relaţiona cu ei. Dar EQ singur nu permite umplerea golului. Este nevoie de SQ pentru a înţelege cine suntem şi ce valoare au lucrurile pentru noi şi felul în care acestea conferă valorilor proprii sau exterioare un loc în lumea din care facem parte.

Utilizăm SQ pentru a evolua cât mai mult către persoana complet dezvoltată care am putea deveni. Fiecare dintre noi îşi formează un caracter printr-o combinare a experienţelor şi a viziunilor, o tensiune între ceea ce facem de fapt şi lucrurile mai măreţe, mai bune pe care le-am putea înfăptui. La nivel pur egocentric suntem centraţi pe propria persoană, egoişti, ambiţioşi din punct de vedere material ş.a.m.d. Deţinem însă viziuni transpersonale despre bunătate, frumuseţe, perfecţiune, generozitate, sacrificiu ş.a. SQ ne ajută să depăşim sinele imediat şi să ajungem dincolo, în straturile profunde ale potenţialului nostru ascuns. Ne ajută să ne trăim viaţa la un nivel mai adânc de semnificaţie.

Şi, în fine, putem folosi SQ pentru a înfrunta problemele binelui şi ale răului, ale vieţii şi ale morţii - cele mai profunde cauze ale suferinţei umane şi deseori ale disperării. Mult prea des încercăm să izgonim aceste probleme cu ajutorul raţiunii, riscând altfel să ne copleşească emoţional sau chiar să ne devasteze. Pentru a atinge nivelul suprem al inteligenţei noastre spirituale, trebuie ca, la un moment dat, să fi avut viziunea iadului, să fi cunoscut disperarea, durerea, suferinţa profundă sau pierderea şi să fi făcut pace cu ele. "Când eşti în armonie cu pierderea", spune vechiul text chinez cunoscut sub numele de Tao Te Ching, "pierderea este trăită de bunăvoie". Este necesar să fi tânjit mult, în adâncurile fiinţei noastre, după o semnificaţie care să ne atragă, după ceva plin pe prospeţime, de puritate, dătător de viaţă. În aceste năzuinţe putem spera să găsim lucrul după care oftăm şi s-ar putea să împărţim roadele acelei descoperiri creative cu alţii. Misticul evreu Rabbi Abraham Heschel din secolul XX afirma că "suntem mai aproape de Dumnezeu atunci când punem întrebări decât atunci când credem că deţinem răspunsurile". În acelaşi spirit, filosoful mistic francez din secolul al XVII-lea Blaise Pascal scria ca din partea lui Dumnezeu: "Nu m-ai fi căutat, dacă nu m-ai fi fost găsit deja."

Testarea SQ

Indiciile referitoare la un nivel ridicat al SQ includ:
capacitatea de a fi flexibil (adaptabil în mod activ şi spontan)
un mare grad de conştiinţă de sine
capacitatea de a îndura şi de a utiliza suferinţa
capacitatea de a suporta şi de a transcende durerea
calitatea de a se lăsa inspirat de viziuni şi de valori
repulsia de a cauza rău inutil
tendinţa de a vedea conexiunile dintre diverse lucruri (a fi "holistic")
tendinţa vădită de a întreba "De ce?" sau "Şi dacă...?" şi de a căuta răspunsuri "fundamentale"
a fi ceea ce psihologii numesc "independent de context" - a poseda o facilitate de a lucra împotriva convenţiilor

O persoană cu SQ ridicat este, de asemenea, susceptibilă de a fi un lider în serviciul celorlalţi: o persoană responsabilă de prezentarea valorilor şi a viziunilor superioare celorlalţi şi cu prezentarea modului lor de utilizare, cu alte cuvinte o persoană care îi inspiră pe ceilalţi. În această carte vom pune întrebări care îi vor ajuta pe cititori să-şi evalueze propriul SQ şi vom discuta despre diverse tipuri de personalitate cu SQ ridicat sau slab.

Îmbunătăţirea SQ

Inteligenţa spirituală colectivă este scăzută în societatea modernă. Trăim într-o cultură săracă din punct de vedere spiritual, caracterizată de materialism, atitudine expeditivă, îngustimea dată de centrarea pe propria persoană, lipsa sensului şi sărăcia angajamentelor. Dar, ca indivizi, putem acţiona în vederea ridicării propriului nivel al SQ- de fapt, evoluţia unei societăţi depinde de numărul de indivizi care acţionează în acest sens. În general, ne putem creşte SQ prin exploatarea accentuată a procesului terţiar - acea tendinţă de a întreba "de ce?", de a căuta legăturile dintre lucruri, de a aduce la suprafaţă supoziţiile referitoare la semnificaţia din spatele şi din interiorul lucrurilor, de a deveni mai chibzuit, de a ne depăşi limitele la răstimpuri, de a ne asuma responsabilităţi, de a fi mai sinceri cu noi înşine şi mai curajoşi.

Cartea se încheie cu un capitol despre cum putem fi inteligenţi din punct de vedere spiritual într-o societate spiritualmente săracă. Oriunde apare pe glob, cultura occidentală se scaldă în manipularea imediată, materială, egoistă a lucrurilor, a experienţelor şi a celorlalţi indivizi. Ne folosim greşit relaţiile şi mediul, la fel cum facem şi cu cele mai profunde semnificaţii umane de care dispunem. Suferim de o teribilă sărăcie a imaginaţiei simbolice. Ignorăm calităţile umane şi ne concentrăm asupra unor acţiuni frenetice, a demersurilor de "a obţine şi a cheltui". Neglijăm foarte mult sublimul şi sacrul din interiorul fiinţei noastre, al celorlalţi, al lumii înconjurătoare. După cum scria dramaturgul John Guare în Six Degrees of Separation: "Una dintre marile tragedii ale timpurilor noastre este moartea imaginaţiei. Căci ce altceva este paralizia? Cred că imaginaţia este paşaportul pe care îl creăm pentru a trece în lumea reală. [Este] un alt mod de a ne exprima unicitatea. Să ne înfruntăm pe noi înşine. Asta este partea grea. Imaginaţia [este] darul lui Dumnezeu pentru a face actul autoexaminării suportabil. [Ea] ne învaţă care ne sunt limitele şi cum să trecem peste ele... imaginaţia este locul unde toţi încercăm să ajungem..."

Printr-o utilizare cultivată a propriei inteligenţe spirituale şi prin onestitatea şi curajul cerute de această cultivare ne vom putea reconecta la cele mai adânci surse şi semnificaţii ale propriei fiinţe şi ne vom putea folosi de acest fapt pentru a servi cauze şi procese dincolo de propria persoană. Acest gen de acţiune ne-ar putea aduce izbăvirea. Salvarea noastră s-ar putea baza pe servirea imaginaţiei profunde.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer