12.07.2011
Vineri, 8 iulie 2011, în două sesiuni, în ambianţa Anualei de Arhitectură Bucureşti 2011 (Sala Dalles, mergeţi repede şi o vedeţi!), am discutat din nou despre Spaţiul public. De data aceasta, ceea ce ne-a preocupat a fost relaţia dintre acesta şi identităţile în mişcare, fluide, ameninţate etc. ale oraşelor contemporane. Sintetizez aici prezentările, în speranţa că, astfel, veţi fi incitaţi să citiţi şi volumul, când va apărea. De la bun început trebuie să precizez că această întâlnire a avut loc, pentru a treia oară deja (2008, 2010 şi 2011), ca parte a proiectului finanţat din fondurile strânse de OAR din Timbrul de Arhitectură. Proiectul a fost început cu CCCB şi a continuat, în ciuda crizei şi, implicit, a retragerii financiare a CCCB din ecuaţie. Reamintesc că prima întâlnire, cea din 2008, a presupus şi aducerea expoziţiei retrospective a premiului european pentru Spaţiu public, concurs organizat din doi în doi ani de CCCB la Barcelona. În 2010 am discutat despre relaţia dintre spaţiul public şi arhitectura memoriei, în vreme ce astăzi am discutat despre identităţi urbane. Pe site-ul OAR Bucureşti, unde vine vorba despre Anuala 2011, veţi vedea şi fotografii, dacă vă interesează atmosfera din Sala Dalles, unde au avut loc cele două sesiuni.

Bashkim Shehu este partenerul meu în acest proiect, scriitor de origine albaneză trăitor la Barcelona şi lucrător la CCCB. Dacă vă interesează în această postură, îl puteţi întâlni , ca scriitor, în volumul recent apărut Angelus Novus (Ed.EuroPress). Anul acesta, el a comparat rolul spaţiului public din Barcelona şi Tirana şi relaţia acestuia cu spaţiul politic. Un text echilibrat şi foarte bun. Apoi, Anamaria Vrabie, economist şi, acum, bursier Fulbright la The New School în New York a încercat o nouă comparaţie, de data asta între New York-ul său adoptiv şi Mombay, temeiul fiind un concept care începe să facă un soi de carieră şi în discursul public autohton, cel de oraş global. Pentru cei interesaţi de această temă, a apărut anul trecut un număr din ediţia românească a revistei Foreign Policy dedicat clasamentului oraşelor globale. După amiază (şi după o sesiune de discuţii destul de intensă), am avut parte de un dublu festin. O tihnită depliere a straturilor unei pieţe celebre din Lisabona, la finele căreia profesorul Luis Conceicao a devoalat rezultatul deducţiilor sale urbanistico-arheologice: sub piaţa aceea va fi fost, la începuturi, circul roman. În fine, Ciprian Mihali a răspuns - magistral - întrebării mele , asupra căreia l-am rugat să mediteze: este identitatea urbană o valoare şi, dacă da, este ea de celebrat pe mai departe, în condiţiile în care ea se divide în micro-identităţi, sau identităţi estompate, dacă nu chiar identităţi disparente? Vă las plăcerea de a citi textul, când îl vom publica.

În încheiere, aş spune că am reuşit să atragem, prin intermediul acestui program de cercetare, o cantitate semnificativă de expertiză urbană dedicată spaţiului public contemporan. Publicată, ea va însemna, sper, dacă va fi accesată de către tinerii urbanişti şi de către emergentul sector de activism urban, o bună lecţie despre obiectul profesiunii şi / sau pasiunii lor.




0 comentarii

Publicitate

Sus