23.07.2011
Nici măcar nu e nevoie de imaginaţie. Fiecare dintre noi îşi aduce aminte de vreun profesor tânăr, simpatic, zâmbitor şi pasionat de cifre. Doar atât trebuie să faceţi, şi-l vedeţi pe Cristi Pustai, cu sacou, acum 10 ani, într-o clasă a liceului din Mediaş, predând algebra. Avea 35 de ani, o diplomă de licenţă în matematici şi peste 180 de goluri marcate în divizia B. Nu voia să mai audă de fotbal; sâmbăta, când era meci la stadion, el dădea meditaţii la mate. Jucase însă 13 ani la Gaz Metan şi oamenii de acolo îl tot ademeneau să se întoarcă. L-au păcălit cu funcţia de ofiţer de presă, apoi i-au zis să antreneze o grupă de copii, după care l-au făcut director sportiv. Şi în 2005, când echipa mare se bătea să nu retrogradeze din a doua divizie, l-au convins să stea pe bancă.

În primul an a continuat să predea matematică, şi-a luat un master în economie şi a refăcut din temelii lotul, scăpând echipa de la retrogradare. Cam tot atunci l-a adus pe Ovidiu Hoban. Avea 23 de ani şi nu prea jucase prin România, fiind crescut la FK Clausen, în Germania. Şase ani mai târziu, joi seara, cei doi s-au îmbrăţişat râzând şi cu ochii în lacrimi, după primele 180 de minute într-o cupă europeană. Gaz Metan Mediaş a eliminat o formaţie finlandeză, cu Ovidiu Hoban marcând golul decisiv al echipei antrenată de Cristi Pustai.

Despre cei doi se scrie rar în presă şi apar la televizor doar când e etapă şi se transmite în direct meciul formaţiei lor. Lipsa de vizibilitate nu-i împiedică însă să-şi facă treaba destoinic şi ca nimeni alţii. Pustai are deja 6 ani de când antrenează la Mediaş, fiind deja intrat în cartea recordurilor fotbalului românesc. Iar Hoban a lipsit doar de cinci ori în ultimele 102 partide ale echipei sale din Divizia A. Tot de domeniul recordurilor.

Chimia dintre cei doi e una specială, Pustai, antrenorul, folosindu-l pe Hoban pe postul deficitar la momentul jocului. Aşa se face că a apărut şi mijlocaş defensiv, şi ofensiv, şi lateral, şi fundaş de bandă şi dacă n-ar avea încotro, sigur tehnicianul nu s-ar sfii să-l trimită în poartă.

Ieri a început o nouă ediţie de campionat în România şi sper să fie, măcar puţin, campionatul unor oameni precum aceşti doi eroi ai mei.

0 comentarii

Publicitate

Sus