Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  oameni pe care îi admir, oameni pe care îi iubesc

Întîlnire cu Bianca şi Alina


Cristian Geambaşu

31.07.2011
Gazeta Sporturilor, iulie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Ce ştim noi că face un adolescent în România anului 2011? Stă între 10 şi 15 ore pe zi în faţa calculatorului. Cînd nu navighează, mai doarme, cînd îl răzbeşte foamea îşi cumpără un meniu de la KFC sau o superşaormă de la Dristor. Mai dă cîte un examen, îl ia, îl pică, nu contează, lumea nu se schimbă. Mai iese, rar, cu prietenii să vadă un film la mall. Prietenii sînt oricum acolo, pe net, mereu. Zi şi noapte. Ar mai fi ceva. Cînd părăseşte reţeaua, adolescentul nostru se întîlneşte cu părinţii, cu care întreţine o stabilă relaţie de colaborare financiară. Bani de buzunar, bani pentru schimbat PC-ul, bani pentru ceva haine. Aşa stînd lucrurile, conflictul dintre generaţii pare o noţiune depăşită.

Bianca Răzor şi Alina Rotaru sînt două adolescente care contrazic orarul de mai sus. Bianca şi Alina nu sînt din alt film, dar şi-au stabilit alte priorităţi. Pentru că au o pasiune. Pasiunea lor poartă un nume. Atletism. Cool, atletism! Asta chiar le oferă o aură de extravaganţă, pentru că generaţia lor nu dezvoltă pasiuni, ci obiceiuri de consum. Bianca are 16 ani şi e din Cluj, iar Alina are 18 şi e bucureşteancă. Sînt două fete frumoase şi vesele, care te privesc în ochi atunci cînd îţi vorbesc. Cînd îţi povestesc cum visau ele să cîştige medalii de cînd erau mici, mici. Cum le-au dus părinţii de mînă la stadion şi cum a fost la primele antrenamente. Nu suflă o vorbă despre cît de greu este să alergi şi să te pregăteşti de unul singur, tu cu antrenorul şi cronometrul. Sau ruleta.

Bianca şi Alina au cîştigat medalii la Europenele de juniori de la Tallin, pe care ţi le arată cu bucuria copilului care şi-a dobîndit prin muncă cinstită jucăria preferată. Bianca a luat aur la 400 de metri, Alina, argint la săritura în lungime. Au intrat în redacţie împreună cu Gabi Szabo, nu mai explicăm cine e Gabi Szabo, într-un perioadă a zilei în care noi eram foarte preocupaţi să aflăm de ce s-au certat MM cu Ronny şi de ce nu-l mai vrea Şiman pe Dragomir, înţelegeţi, ardea cămaşa pe noi, iar fetele astea au picat în mijlocul nostru cu aerul lor de extraterestre medaliate, revoltător de tinere, zîmbindu-ne galeş dinapoia aparatelor dentare permanente. Ele, nişte copii cu vacanţe scurte şi cantonamente lungi, ne dădeau fără să ştie o mînă de ajutor. Să ne însănătoşim. Am reacţionat previzibil, aşa că am simţit nevoia să respirăm acelaşi aer cu ele şi cu Gabi, care arăta ca o colegă puţin mai experimentată. Au vorbit natural şi cu plăcere despre munca lor, iar exuberanţa acestor fete ne-a spus mai multe decît o mie de meciuri de fotbal şi decît un milion de conferinţe de presă ale lui Naşu'.

Bianca şi Alina vor să participe la Olimpiadă. Vor să îşi îmbunătăţească recordurile, să îndeplinească baremurile. Bianca şi Alina vor. Vor ceva anume. Cîţi dintre noi ştim ce vrem? Noi, maturii, noi, cei trecuţi prin viaţă.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer