Iarnă în Canada

Copiii sunt echipaţi de iarnă, nu merg în sandale, toată iarna în adidaşi, pantaloni din pânză subţire, tricou şi fâş nu tare gros, nimic pe cap... nici în cap. Luni erau numai -16 grade C, de la autobuz fata a venit acasă fără fîş, o lasă autobuzul cam la 300 m de casă.
- Cum vii aşa dezbrăcată?
- Nu e frig deloc.
Azi a fost un incendiu la şcoala, clasa ei avea ora de gimnastică, evacuare rapidă, în pantaloni scurţi şi tricou, 40 de minute la -30 C. A mea:
- Uite ca mi se împlineşte visul, arde şcoala.
- Cum aţi putut sta atâta timp pe frigul ăsta afară?
S-au strâns ca în stup. Indiferent de temperatura de afară, îmbrăcaţi, trebuie să iasă în pauze afară, sunt căliţi, dar mie tare mi-e frica de pneumonie după ziua de azi.
 
Mâine merg cu şcoala la schiat, mai în nord, va fi şi mai frig. Nu m-aş duce nici să mă tai. Ei sunt tare excitaţi, toată ziua numai despre asta au vorbit, până s-a enervat diriginta:
- De parcă voi aţi inventat sporturile astea de iarnă, am fost şi eu la schiat când eram mică, ba am fost şi campioană.
Fata mea:
- Cred că pe vremea aia era şi mai dificil, să schiezi printre dinozauri.
- Aoleu! Ce-a zis? sar eu...
- Ce să zică, dacă noi am început să râdem a râs şi ea.
 
La TV s-a anunţat că sâmbată ne vom simţi ca la tropice, numai -2 C, dar nu ţine mult. Când temperaturile ajung pe la +4-5 C, copiii trec la pantaloni scurţi şi tricou, eu nu. Poate dacă ai sta toată ziua în frig ar fi altfel, dar în metrou, autobuz, case, magazine, peste tot, e cald, hainele aici sunt uşoare, bine izolate totuşi, nimeni nu poartă paltoane grele, cojoace de oaie, mijloacele de transport vin cu cel mult 2-3 minute întârziere, dacă ştii orarul, sunt broşuri cu orarul, nu stai în frig.
Am interzis pe perioada de iarna numai duşul de dimineaţa, să nu meargă cu părul ud, musai duş seara, vara e voie.
 
Geta