09.03.2004
Am încercat azi să intru la LiterNet, am vrut să citesc poveşti, poveştile pentru copii mă interesează foarte mult. Îmi plac şi acum, cred că e o parte care, cel puţin în România, a cam fost neglijată în ultimii ani. Apoi mai e o mare lacună, cărţile pentru preadolescenţi şi adolescenţi, ce s-a scris mai demn de luat în seamă de la "Cireşarii", "Cişmigiu & comp"?

În loc să citească ceva, copii de azi joacă Nintendo, alte jocuri, există Harry Potter, mult criticată de unii, dar citită de mulţi copii, există ceva mai bun care să fie pe gustul copiilor de acum? Nu le spune prea mult Dickens, cel puţin nu atunci când încep să citească ceva care să-i intereseze, ceva cu care să aibă ceva în comun.

Zicea fiul meu că ar vrea să citească o carte cu adolescenţi: cum să întrebi o fată să vină la întâlnire cu tine, adică la un suc ori la film, întâmplări de genul acesta, puţină romanţă, aventuri, etc. Lui nu-i spun nimic Cei trei muşchetari. Vrea o carte fără morală, din care nu înveţi lucruri utile pentru şcoală, care să-l distreze, care să i se pară că ar putea fi el personajul principal, pe care să o citească nu că trebuie, că aşa vrea el.

Am trecut şi eu prin asta, când termini cu poveştile, până treci la cărţi mai serioase, e o perioadă cam neacoperită... de ce ar dori să citească un copil, care nu mai e copilaş, din fericire noi nu aveam Nintendo, nici televizor cu 300 de canale, am trecut la alte cărţi. Niciodată nu mi-au plăcut "Cei trei muşchetari" , "Toate pânzele sus", cărţi care credeau ai mei că s-ar potrivi să le citesc, că sigur îmi vor plăcea, nu mi-au plăcut, de aveam Nintendo cred ca mă lăsam şi eu de citit.

Cărţi de poveşti citesc şi acum cu plăcere, îmi plac, îmi plac ilustraţiile frumoase din ele, le cumpăr cu plăcere pentru prietenii care au copii mici, aş citi cu plăcere pentru cei mici şi analfabeţi, îmi amintesc cum a plecat sora mea rapid să se plimbe, era în vizită la mine, fiul meu a povestit ce i-am citit eu, se amestecau Scufiţa Roşie cu cocoşul din Punguţa cu 5 bani, cu Capra cu 3 iezi, lupii între ei, a zis că are nevoie de aer sorela, nu mai putea de atâta râs.

Cer să le citeşti ori să le spui poveştile de zeci de ori, uneori te aduce la exasperare să citeşti aceeaşi poveste, dar pentru ei personajele există, când îi pui să povestească ei, ai surpriza că dialogurile sunt adaptate la ce văd în jur, personajele dintr-o poveste trec în alta, merită trăită aşa o experienţă, experienţă datorată şi celor care scriu cărţi pentru copii şi pentru părinţii lor.

Te rog Delia să trimiţi mesajul acesta autorilor de poveşti.

Geta.

0 comentarii

Publicitate

Sus