Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

10 ani şi o săptămînă după 1109


Bogdan Ghiu

18.09.2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Am promis, mi-am promis să scriu şi eu, să am şi eu o poziţie "vizavi", cum se spune/scrie pe la noi, de 11 Septembrie.
 
Acumularea de documentare şi analize "comemorative" (eu m-am uitat în special, vreme de o săptămînă, la National Geographic Channel, care a produs şi un abundent citat interviu cu George W. Bush), atent şi controlat filtrate, au reuşit să schimbe, să nuanţeze, să stabilizeze imaginea unui stat federal american, a unor autorităţi, în frunte (căci ele conduc) cu cele de informaţii şi militare, dominate de birocraţie şi de sectarism "funcţional", de secretomanie, deci de boala puterii, de boala care este puterea nenaturală, adevărate "vase necomunicante", care, tocmai din pricina acestor păcate structurale, au fost surprinse total de atacuri.
 
Nu este nevoie de prostia, de simplitatea reducţionistă a vreunei teorii a complotului sau a conspiraţiei în ceea ce priveşte atacarea şi, mai ales, prăbuşirea Turnurilor Gemene, deşi tipul feudal-conspirativ de putere, total antiproductiv, ineficient, adică nepragmatic, care se dovedeşte a fi incarnat de serviciile speciale americane şi de armată, incapabile nu numai să prevină un atac asupra Statelor Unite pe teritoriul Statelor Unite, dar şi să-i facă faţă, să se mobilizeze în timp real, intrînd în regim de urgenţă şi de alertă, este structurat tocmai după un tipar al conspiraţiei şi al clandestinităţii permanente oficiale.
 
Nu este nevoie de o astfel de megagrozăvie simplificatoare. E de-ajuns că statul cel mai puternic, cel american, că supraputerea americană nu există astfel decît la exterior, pe terenuri de luptă şi de intervenţie străine şi depărtate, şi că, în pofida "corpolenţei" şi a redundanţei lor, organismele armate ale puterii - "creierul" (mult mai mic şi mai mult mic, reptilian, receptacul al tuturor atavismelor) şi "muşchii" (mai mult de poză, de body building, decît, iată, de luptă) - nu au ştiut-putut nici să prevină, nici să intervină pentru a apăra poporul american, fiind total nepregătite în acest sens. Iar după ce fatalele evenimente s-au produs, nu au făcut decît să profite de situaţia de excepţie creată de alţii, tocmai de către "duşman", şi s-o eternizeze, reducînd drepturile şi libertăţile democratice pe care nu fuseseră în stare să le apere.
 
Cu superbie, deci suficienţă, Statele Unite, aşa cum a mărturisit fostul preşedinte Bush Jr., se consideră apărate natural, de două oceane ("rîul, ramul"...), forţele lor armate fiind, deci, destinate doar intervenţiilor în afară şi departe de acasă, atacului şi ocupaţiei, dar în niciun caz apărării şi protecţiei.
 
Iată de ce, după părerea mea, actuala criză, declanşată în Statele Unite, ar fi trebuit, ideal şi perfect în spirit - judiciarist - american, să fie provocată de plăţile statului către familiile victimelor pe care nu a ştiut să le apere. După atacurile de la 1109, a dat cineva statul federal în judecată pentru că nu şi-a făcut datoria, pentru că nu şi-a îndeplinit funcţia, pentru că nu a funcţionat?
 
N-am auzit de un astfel de proces, autorităţile s-au ascuns în hohotele şi în stupoarea provocată de suferinţă a societăţii şi a plîns şi ea cu lacrimi de crocodil.
 
Ca şi cum un atac armat, fie el şi "terorist" (noţiune-ecran: maschează, acoperă şi permite orice fel de proiecţii), ar fi o fatalitate asemenea unui tsunami ori unui uragan, deşi, dacă ne aducem de felul asemănător în care nu a intervenit aceeaşi putere nu politic, nu ideologic, ci structural conservatoare în cazul uraganului Katrina, înţelegem că atacurile de la 1109 tocmai aşa au fost tratate, adică în cel mai animist mod posibil: forţe, demoni, magie neagră naturală.
 
Cum a fost posibil ca nişte sărăntoci, nişte zdrenţăroşi, înapoiaţii lumii, ultimii oameni de pe planetă (aşa cum sînt priviţi), să-l facă pe Terminator să se termine singur împuşcîndu-se cu propria armă?
 
De ce, măcar de ruşine, nimeni, dintre victime sau în numele lor, n-a dat, n-ar da statul federal american în judecată pentru neapărarea propriilor cetăţeni? Au uitat oare americanii să fie americani?
 
Această este părerea mea despre 1109.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • 11.09
    florin m., 21.09.2011, 11:56

    "Iată de ce, după părerea mea, actuala criză, declanşată în Statele Unite, ar fi trebuit, ideal şi perfect în spirit - judiciarist - american, să fie provocată de plăţile statului către familiile victimelor pe care nu a ştiut să le apere. După atacurile de la 1109, a dat cineva statul federal în judecată pentru că nu şi-a făcut datoria, pentru că nu şi-a îndeplinit funcţia, pentru că nu a funcţionat?"

    Nu prea inteleg pentru ce pledati. Presupunand ca astfel de procese ar fi avut loc si ca s-ar fi terminat cu decizii de despagubire, va imaginati vreo clipa ca "platile statului" de care faceti vorbire, inseamna plati efectuate de cei pe care ii considerati vinovati? Iar daca sunteti constient ca nu aceasta este realitatea, de ce credeti ca nota de plata a contribuabilului american ar trebui sa creasca?

    "Protectia" de care vorbiti, s-a tradus ulterior oricum in cresteri fara precedent a bugetelor aeroporturilor si serviciilor publice de securitate, precum si in intruziuni fara precedent in viata privata a cetatenilor si a insemnat, ca de obicei, inca o palma data libertatilor individuale in numele securitatii.

    Benjamin Franklin a spus candva: "They who can give up essential liberty to obtain a little temporary safety, deserve neither liberty nor safety."

    Nu pentru lipsa de securitate ar trebui americanii sa-si judece Guvernul, ci pentru impingerea fortata a natiunii in acest troc.

Spacer Spacer