Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Occupy W. S. (World State) (Piaţa Unirii, Bucureşti)


Bogdan Ghiu

16.10.2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
1
 
Adunări (pre-)constituante.
 
Adunări de cercetare şi creaţie.
 
Pentru abandonarea şi corectarea senzaţiilor (de rău) fără referent, senzaţii negative, a non-senzaţiilor de absenţă şi lipsă, a im-percepţiilor, de la care nu se poate porni, pe care nu se poate clădi.
 
Împreună pentru referenţializarea şi pozitivarea senzaţiilor general şi difuz negative, de rău şi, tocmai, lipsă. Ieşire din vag, din neclar. Sprijin senzorial-perceptiv.
 
Nu există scopuri pre-constituite, ci este vorba de adunări, tocmai, constituante, de constituire - în primul rînd de informare şi, mai fin, de semantizare şi de referenţializare, pentru pozitivare şi acţiune.
 
Ieşire din derelecţiune, din atomizare ("atomii" rezultaţi din atomizare încearcă să se con-figureze în "molecule"), din atomismul individualist (individul-şi-proprietatea lui: stare de in-propriu, de in-proprietate) - adunările sînt scop în sine, constituire pentru constituare (de la constituantă: a te constitui pentru a "constitua", statuta, statua).
 
Ieşire din separaţia informaţional-referenţial-senzorial-semantică.
 
Funcţia "fatică" de auto-încurajare, de auto-constituire constituantă.
 
De fapt, muncesc politic, e muncă politică, producţie politică, de politic, încercare re-constituantă de reparare a separării dintre muncă (economie, reproducere) şi politic (expresie, reprezentare, creaţie).
 
Co-prezentificare, reunire, simultaneizare şi sincronizare a ceea ce teletehnologiile separă, temporalizează, disting, amînă, diferă - blochează, mortifică.
 
Adunarea ca atare e deja producţie, organizare de condiţii, re-auto-condiţionare.
 
Scop în sine al adunărilor, dincolo (de fapt: dincoace) de instrumentalizarea politică (instrumentalism şi tehnicism politic în sine bolnav, corupt, coruptibil).
 

2
 
OWS e un fel de revoluţie pentru reformă.
 
E nevoie de efort de ieşire din "sine", din sinele fabricat, industrial. (Industria sinelui, producţie de identităţi, de subiectivităţi, captarea şi deturnarea politico-economică a subiectivărilor).
 
Micro-comunisme (vezi proiectul Are You Experienced?, în lucru, în care e - va fi - vorba de micro-contra-comunisme) reactiv-creatoare, reacţii la totalizare, reluare a experienţei estice neefectuate (întrerupte, abandonate, renegate).
 
Pozitivarea senzaţiilor negative, privative de realitate, i-realizante, de criză, caracterizate tocmai prin evaporarea referentului, prin de-referenţializare şi a-semantism.
 
Pentru acţiune politică (producţie, creaţie) e nevoie de pozitivarea senzaţiilor negative, privative de realitate.
 
OWS totuşi cere, deci legitimează.
 
Reconstituirea constituantelor.
 
Auto-instituire - producerea de sine ca fenomen pozitiv de la care să se poată porni.
 
Performare fenomenal-fenomenologică.
 
A înţelege = a performa.
 
Adunare (colective ad hoc, deschise) = "ocupare" - de sine în primul rînd, tocmai pentru că sînt(em) mulţimi dispersate, transversale, deteritorializate, virtuale, in potentia.
 
Ca în Revoluţia Franceză: trecerea de la publicişti şi eseişti (scriitori, comunicatori in absentia) la tribuni "à portée de voix" , cît bate vocea (Rousseau), in praesentia (producţia, exclusiv deschis-colectivă, de prezent).
 
Nu mai e protest, e constituire, reconstituire a facultăţii constituante obturate.
 
Faza e clar de (eventuală) constituire (nu doar organizare), care face parte din politic, dar nu ţine loc de acţiune, de luptă politică.
 
În media corporată, care susţin cel mult partide recunoscute, politica formală, nicio ştire, sau doar (ca la Antena 3, în fereastră) de la Roma, de pildă, spectacol de departe (dublă separare), nimic în direct de la Bucureşti. Informaţia-marfă e moartă, imposibilă. Supunîndu-se tot logicii capitaliste, media actuale nu pot, de fapt, prezenta alternative.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • Ocupaţi corporaţiile României
    Bogdan Lepadatu (Dr.), 16.10.2011, 02:22

    Oare chiar să nu existe "scopuri pre-constituite", ci doar constituiri semantice şi referenţiale, pentru pozitivare şi acţiune? De ce atâta autocenzură? De ce nu avem curajul asumării proprietăţii termenilor definiţi relativ exhaustiv?

    Un scop "pre-constituit" trebuie să fie acela al schimbării paradigmei falimentare care ne-a adus în acest punct al metastazei sistemului capitalist, cu ideologia sa utopică a creşterii economice pe datorie. Noul liberalism utopic, responsabil pentru metastaza curentă TREBUIE desigur înlocuit cât mai curând, iar "agenţii" şi "agenţiile" (fără considerarea termenilor dintr-o perspectivă exclusiv sociologică!) sale trebuie identificate şi responsabilizate în conformitate cu gravitatea acţiunilor fiecăruia.

    Primăvara arabă poate constitui un model de schimbare calitativă (revoluţionare) a paradigmei falimentare şi agenţilor acesteia. Numai că, acest lucru nu poate avea sorţi de izbândă atâta vreme cât nu există o platformă a revendicărilor intentate. Un al doilea scop pre-constituit îl constituie aşadar democratizarea post-corporatistă a economiei inechităţii.

    Cum se poate realiza acest lucru? 1. Prin repolitizarea societăţii şi eliberarea cetăţenilor de sub politicile corporatiste de colonizare mentală (manele şi telenovele). 2. Prin dezvăluirea goliciunii paradigmei ideologice egoiste pentru conştientizarea deficitului enorm de justiţie socială pe care l-a propagat şi pentru identificarea celor responsabili de actuala stare de fapt, aflaţi în vilele şi maşinile lor luxoase de unde sfideaza peste 99% din populaţia ţării. 3. Prin renaţionalizarea mijloacelor de producţie, a băncilor, resurselor naturale, educaţiei, transporturilor şi restului bunurilor sociale care ne dau calitatea de cetăţeni.

    Proiectul neocolonial al globalizării umane şi narative a urmărit tocmai reducerea spiritului critic al cetăţenilor societăţii civile, iar delegitimarea hegemoniei culturale a noului liberalism utopic trebuie să urmărească scopul precis al schimbării calitative a paradigmei consumeriste.

    Niciun om nu poate rivaliza de unul singur cu statul, cu armatele sale, naţionale (plătite din banii publici!) şi private, sau cu supercomputerele acestor gardieni ai Complexului Militar-Industrial corporatist. Mobilizarea socială revoluţionară la care fac referinţă reaminteşte că informaţiile publice sunt... publice şi, dacă sunt analizate critic, pot fi folosite împotriva elitelor ce le folosesc drept mijloc de pacificare.

    Eventuala trezire la realitate poate mobiliza revoluţionar disfuncţionala noastră societate civilă în vederea schimbării calitative (revoluţionării) paradigmei noului liberalism utopic şi tragerii la răspundere a tuturor celor responsabili pentru gravele şi aparent ireversibilele distorsiuni aduse calităţii vieţii generaţiilor viitoare, dar şi aspiraţiilor de emancipare socială ale fiecăruia dintre noi.

    în fine, trezirea noastră la realitate şi redobândirea capacităţii de analiză critică are drept scop remodelarea contextului politic în care sunt formulate şi implementate politicile publice pentru reeducarea proletariatului post-industrial, alienat de rămăşitele societăţii civile (sindicatele, asociaţiile şi restul organismelor care ar putea negocia colectiv cu elitele potentate ale statelor corporatiste, contractul social prin care şi-ar redobândi calitatea de „acţionari“ ai bunăstării sociale!) şi exilat într-o utopie individualistă de „pâine şi circ“, având un iz cultist de permanenţă imuabilă.

    Istoria nu s-a sfârşit aşa cum ar dori să ne facă să credem aceşti agenţi ai capitalismului corporatist falimentar, iar noi suntem aici ca s-o repornim!

    Pierderea oportunităţii schimbării acestui sistem profund inechitabil, în momentul său de maximă slăbiciune, ar putea aduce cu adevărat „sfârşitul istoriei“ pentru un număr incalculabil de generaţii viitoare.

Spacer Spacer