Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  4SPACE

Arhitectura între şantiere fără sfîrşit şi teoria fractalilor


Ancuţa Bălan, un articol cu Augustin Ioan

06.12.2011
Revista VIP, decembrie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Cum se întîmplă cu toate domeniile lumii de astăzi, arhitectura trece, de asemenea, printr-o revoluţie. Casele viitorului vor arăta cu totul altfel decît cele de acum, iar noi vom trebui să ne adaptăm acestui nou mediu. Aceste schimbări sînt însă greu de înţeles atît pentru arhitecţi cît şi pentru cei care nu au nicio legătură cu acest domeniu. Dintre preocupările scriitorului Augustin Ioan, profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din capitală, face parte şi informarea continuă asupra schimbărilor pe care le-a adus tehnologia în lumea proiectării de clădiri.

Drumul de la arhitectura de astăzi pînă la cea pe care o pregătesc arhitecţii avangardei se dovedeşte a fi însă destul de dificil într-o ţară în care deciziile se iau adesea fără o documentare profundă asupra subiectului sau fără interesul de a rezolva cu adevărat o problemă. Peisajul unui şantier care dă senzaţia de sfîrşit de lume ne-a speriat cînd ne apropiam de locuinţa lui din Strada Berzei.

"Eu stau în locul acesta din apropierea Pieţei Matache, de unde îmi şi fac cumpărăturile, din 2007 şi am urmărit cum au început lucrările şi cum au continuat. Sînt implicat atît la propriu, cît şi la figurat. Este tipul de acţiune urbană în Bucureşti în care toată lumea are dreptate şi face foarte multe gafe în procesul de a avea dreptate. Se explică printr-o neghiobie a primăriei, o inabilitate a celor care protestează", a răspuns scriitorul mirării noastre, explicînd că majoritatea statelor din Occident au început de multă vreme să elimine traficul din centrul oraşelor, iar în această zonă se intenţionează exact contrariul.

SUA, întîlniri profesionale; Africa, întîlnire de familie

Din punctul de vedere al tradiţiei meseriei de arhitect, Europa este unul dintre locurile preferate ale lui Augustin Ioan, dar viitorul profesiei se află cu siguranţă în SUA, centrul avangardei în materie de arhitectură, dar şi locul unde se dezvoltă şi domeniile asociate arhitecturii, cum ar fi patrimonial virtual. "Este o societate care stă întotdeauna orientată spre viitor. Este o societate "copilărească", care caută în mod deliberat tot ce înseamnă nou. Pentru profesiunea mea care are o importantă componentă experimentală, evident că SUA este locul înspre care mă îndrept. Acum merg în semestrul al II-lea să predau la Universitatea din Cincinnati. Merg destul de des şi am tot fost, din 1993 încoace şi am stat acolo luni şi ani întregi. Întîmplarea vieţii mele este că m-am legat de o instituţie de genul acesta pentru că este sursa mea de informaţii", a argumentat arhitectul. În locuinţa sa se află numeroase măşti africane, explicaţia fiind pasiunea pentru această regiune a lumii. De fapt, această atracţie se explică şi prin meseria soţiei. "Unul dintre locurile teribil de interesante este Africa, unde mă tot duc de cîţiva ani de zile, pentru că soţia lucrează în diplomaţie. Aş putea spune că am luat Africa neagră la pas, unde am găsit culturi megalitice. Soţia mea a fost ambasador în Senegal cinci ani de zile şi a fost acreditată şi în alte state. Am fost în Mauritania, am fost în Senegal, am fost în Maroc", ne-a mărturisit scriitorul. În Maroc va pleca imediat ce se întoarce din apropiata plecare în Germania. Întîmplarea fericită care face ca toate aceste deplasări, dar şi scrisul şi proiectele în arhitectură să coexiste este, ne spune Augustin Ioan, "că pasiunile şi profesiunea sînt lucruri care îmi plac foarte tare, iar a schimba scrisul pe proiectat mă odihneşte, în loc să mă epuizeze".

Raportarea tot mai necesară la noutăţile din tehnologie

De cîţiva ani este foarte interesat de noile implicaţii ale proiectării cu ajutorul computerului. "Este o schimbare de paradigmă în interiorul profesiunii mele şi pe care o urmăresc cu interes. Nu este numai producerea de forme bizare, ci este mult mai mult decît atît. Este o schimbare de paradigmă la nivelul întregii societăţi, o trecere de la simplitate la complexitate şi care are nişte consecinţe fabuloase. Este o schimbare de mare profunzime pe care noi arhitecţii nu o înţelegem. A avut loc o schimbare a naturii proiectării. Întrebarea care se pune este: Mai există arhitect? În situaţia actuală cînd arhitectul proiectează datele iniţiale şi după aceea tot procesul este realizat de computer", a continuat Augustin Ioan. Printre intelectualii cu interese comune, de asemenea interesaţi de interacţiunea dintre teoria fractalilor şi diverse domenii se află scriitorii Simona Popescu şi Ion Manolescu. Societatea se adaptează destul de greu la această nouă abordare, dar procesul de conştientizare a început, cel puţin în ceea ce îi priveşte pe doctoranzii în arhitectură. "Sistemul de învăţămînt nu este adaptat nicăieri. Sînt cîteva facultăţi în Occident, cea de la Delft, câteva în Marea Britanie, la Oslo, la Dessau. S-a făcut brusc. Trecerea se face în felul următor: se ia copilul şi se aruncă în apă. Dacă supravieţuieşte înseamnă că a învăţat să înoate", ne-a spus profesorul universitar.

Teoria fractalilor a fost aplicată în ultimii ani chiar şi în domeniul arhitecturii religioase. Astfel, dacă în România se construiesc biserici respectînd de cele mai multe ori tradiţia bizantină, în SUA, dar şi în Europa, s-au construit biserici cu un aspect avangardist, care amintesc de imaginea pe care literatura science-fiction ne-a creat-o despre obiectele zburătoare neidentificate. A finalizat de curînd o biserică la Urziceni şi lucrează la construirea catedralei de la Curtea de Argeş, ambele avînd ca model bisericile bizantine de plan centrat. Printre proiectele la care ar fi putut lucra în prezent este Catedrala Neamului, dar acesta a fost respins de patriarhie, după ce iniţial a câştigat concursul naţional din 2002. "E un domeniu foarte dificil, care, ca şi în cazul picturii mănăstireşti, se face de la meşter la ucenic, dar, din miile de biserici care s-au construit, unele sînt remarcabile", spune arhitectul despre domeniul construcţiilor bisericeşti.

Alegerea de a deveni arhitect

Simţul spaţiului, dar şi dorinţa de a crea o lume sînt cele două determinante ale meseriei de arhitect. "Dacă înţelegi bine lumea poţi să o reprezinţi ceva mai bine decît pur şi simplu imitînd", ne-a spus Augustin Ioan.

La întrebarea care vine firesc odată cu analizarea traseului său profesional, ce se consideră, scriitor sau arhitect, ne-a răspuns: "Sînt un intelectual al cărui mod privilegiat de expresie este arhitectura scrisă, predată, proiectată, vorbită". Alegerea pentru arhitectură a venit după preocupările artistice, mai ales pentru desen, din copilărie. "Părinţii mei au fost destul de înţelegători ca să mă încurajeze. Am făcut la Tulcea şcoala de artă în gimnaziu, dar părinţii nu au vrut să mă dea la liceul de artă la Bucureşti, aşa că am optat pentru liceul de matematică-fizică la Tulcea de unde sînt. Şi apoi am dat la arhitectură. Mi s-a părut alegerea cea mai bună, ca legătură între artă şi arhitectură", ne-a spus specialistul în arhitectură.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer