Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Cronici de atelier

Prezentare la A fi sau a nu fi fotograf


Voicu Bojan, pe marginea unei cărţi de David Hurn, Bill Jay

14.12.2011
Editura Aqua Forte
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
David Hurn în dialog cu Bill Jay
A fi sau a nu fi fotograf
Editura Aqua Forte, Colecţia Diafragma 9, 2011
Traducere din limba engleză de Anton Horvath


Citiţi un frament din această carte.

***
Prezentare
 
"To be or not to be a photograher. That is the question." Cred că asta ar fi spus Hamlet dacă trăia în epoca vizuală în care trăim noi azi. Cartea cea nouă pe care o propune Colecţia Diafragma9 ne pune tuturor în faţă un soi de oglindă. Ne uităm în ea şi ne întrebăm: Oare ce înseamnă a fi azi fotograf? Care sunt limitele acestui cuvânt? Ce mă defineşte şi unde mă situez? Cât cred în ceea ce cred şi cum oare aş putea face imagini mai bune, mai adevărate?
 
Din clipa când am citit pentru prima oară On Being a Photographer, am avut impresia că am înaintea ochilor un snapshot. Doi prieteni britanici, care au mâncat toată viaţa lor fotografie pe pâine, îşi analizează cu precizie pasiunea, sub aparenţa unei plăcute flecăreli de vară. Nu de puţine ori, autorii funcţionează ca nişte myth‑busters. În loc să ofere reţete clare, să construiască temeinic, mai degrabă dărâmă legende, prejudecăţi şi iluzii. Cartea aceasta e un moment magic îngheţat în timp, întocmai ca în orice fotografie cu adevărat bună. Te loveşte direct, ţi se fixează în minte şi după o vreme simţi nevoia să te întorci la ea.
 
Dar cine sunt autorii? David Hurn e unul dintre cei mai "întregi" fotografi contemporani. A făcut fotografie de reportaj (Revoluţia din Ungaria), de modă, de platou, a construit eseuri vizuale întinse pe mulţi ani şi nu s-a plictisit niciodată de fotografia simplă, de stradă. În 1970, David Hurn a pus bazele Şcolii de Fotografie Documentară din Newport, Ţara Galilor. Este membru al prestigioasei Agenţii Magnum încă din 1967.
 
Bill Jay a publicat peste 400 de articole şi e autorul a peste 15 cărţi de istorie şi critică fotografică. A activat în calitate de conferenţiar invitat al unor colegii şi universităţi din Regatul Unit şi Europa, precum şi acolo unde era invitat în Statele Unite. Propriile sale fotografii au fost frecvent publicate şi expuse, inclusiv cu prilejul expoziţiei sale personale găzduite la Muzeul de Artă Modernă din San Francisco.
 
Cei doi au fost prieteni la cataramă şi pun la bătaie în această carte, pe care o numesc "ghid practic", experienţa lor de o viaţă dedicată fotografiei. Bill Jay are un ton mereu jovial, destins, în timp ce David Hurn e precis şi foarte atent cu cuvintele. Suntem martorii unei amiciţii preţioase şi mai ales, avem privilegiul de a face o incursiune în minţile a doi mari fotografi. Acolo descoperim o bucătărie internă sclipind de ordine şi curăţenie din care se răsfrâng miresme de mirodenii rare. Ideile se combină după reţete mult încercate şi promit un ospăţ la care fiecare dintre noi avem un loc rezervat.
 
Deşi cei doi vorbesc pe alocuri despre lucruri pentru unii abstracte, cum ar fi fotografia pe film, developarea, cópiile‑contact, arhivarea în dosare, nimic din ceea ce spun nu e desuet şi îmbătrânit tehnologic. În urma dialogului lor rămân nişte principii care nu se alterează odată cu trecerea timpului şi în acest lucru constă marea valoare a cărţii. Totul este perfect aplicabil, util şi practic pentru fotograful digital al momentului. Iată doar câteva idei pe care le veţi găsi dezvoltate în carte:

Fotografia e o întâlnire cu un subiect, care trebuie tratat cu respect şi sinceritate. Alegerea unui ce? este crucială. Orice subiect abordat corect duce de fapt la revelarea propriului sine.
Fotografii cu adevărat dedicaţi nu îşi pot permite să fie altceva decât fotografi sută la sută din timp, pentru că în viaţa lor totul se interconectează.
Orice fotografie cu adevărat bună transcende particularul în universal. Are ceva desăvârşit, poartă "un simţ al inevitabilului".
Norocul de a înregistra o imagine memorabilă ţi‑l faci, nu pică din cer.
Un fotograf matur poate fi judecat şi prin prisma majorităţii timpului pe care îl petrece studiind, gândind, arhivând, nu doar trăgând cadre în neştire.
Emoţia unui moment semnificativ nu se reflectă neapărat în imaginile fotografiate şi de aceea prezenţa unui critic, editor bun e esenţială.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer