03.01.2012
Întotdeauna am crezut că atunci când o carte ne scutură, ne dărâmă, ne emoţionează, ne bucură, ne pune în mişcare, ne schimbă este pentru că ideile ei au căzut pe un tărâm fertil, pentru că am citit-o la momentul potrivit, când a rezonat cu întrebări, experienţe şi descoperiri personale care nu s-au concretizat încă în cuvinte. Cred că nici o carte nu ne poate învăţa ceva ce nu era în noi deja.

În fiecare an au fost cărţi care au părut că au fost scrise pentru mine şi în mod clar au venit în viaţa mea la momentul potrivit. La fel a fost şi anul 2011, în care cuvintele cheie au fost învăţare, vindecare şi schimbare. A fost anul în care am descoperit kundalini yoga şi budismul, am învăţat franceza, am început un curs de fotografie, am deschis un blog, am fost la concerte (m-au mişcat mai ales concertele lui PJ Harvey şi Portishead), am văzut câteva piese de teatru în timpul cărora am uitat de mine (Faust de Purcărete, Aeroport şi Switch de la Teatrul din Timişoara), am plâns, am zâmbit şi am plecat cu speranţă de la filmul Beginners, am călătorit singură, m-am îndrăgostit de Andalucia şi de Lisabona, am vorbit mult cu oameni pe care nu-i cunoşteam, am făcut surfing (de când îmi doream!), am fost ajutată de prieteni sau de străini şi i-am ajutat la rândul meu, am epurat încet-încet reziduurile sufleteşti toxice ale unor întâmplări şi iubiri trecute, am primit energie de la stele, rouă, stânci şi brazi în Retezat şi la Herculane, am abandonat un job şi viaţa mea în străinătate, şi împreună cu asta una dintre cele mai apropiate prietene, care m-a ajutat atât de mult, m-am întors în România. Şi bineînţeles, am citit.


 
Cărţile care m-au însoţit în anul acesta - Luminile şi umbrele sufletului (Petru Creţia), Consolările filozofiei (Alain de Botton), Drumul scurt spre casă (Cătălin Dorian Florescu), The Element (Ken Robinson), When things fall apart (Pema Chodron), Digital Warriorship (Gwen Bell), The Artist's Way (Julia Cameron), Le voyage de Hector. A la poursuite du temps qui passe (Francois Lelord), Visionmongers (David duChemin), A moveable feast (Ernest Hemingway), The gifts of imperfection (Brene Brown), The war of art (Steven Pressfield), It's not about the bike (Lance Armstrong) - mi-au vorbit despre a deveni conştient de automatismele de a gândi şi simţi şi de a le pune capăt; despre a fi bun cu tine însuţi, dar nu îngăduitor; despre a renunţa la sentimentul de importanţă de sine; despre a ierta; despre puterea disciplinei sau despre câte poţi realiza printr-un efort regulat şi susţinut în timp; despre a nu folosi drept scuză adversităţile vieţii (boli, lipsuri, despărţiri, pierderi, dezamăgiri) pentru a renunţa la proiectele şi visele tale şi a te cufunda în rutină sau amorţeală; despre a fi autentic în faţa ta însuţi şi a lumii, şi a reduce astfel diferenţa aceea prea des întâlnită dintre persona publică editată-controlată-ajustată-sexy-cool-funny numai bună de a fi acceptată în societate şi persoana care te priveşte din oglindă în duminici plictisite şi însingurate, care ar da orice să scape de sentimentul acela înnebunitor de înstrăinare şi goliciune; despre cum ne folosim de shopping, muncă în exces, agitaţie, vorbărie, mâncare, televizor, internet, aventuri, băutură, călătorii, reviste doar pentru a nu rămâne faţă în faţă cu noi înşine şi acel gol; despre cum relaţiile devin mai adevărate şi conexiunile dintre oameni mai reale atunci când spunem adevărul despre ce simţim sau gândim, mai ales atunci când este un adevăr neplăcut, şi a-l spune fără victimizare, agresiune sau acuză; despre faptul că nu există o scurtătură care să te scoată "în zece zile" sau "în zece paşi simpli" de partea cealaltă a suferinţei şi e ok să fie aşa; despre confortul ciudat pe care îl găsim rămânând împotmoliţi ani de zile în situaţii sau sentimente nocive pentru noi, doar pentru că ne sunt familiare; despre a avea curajul să sari în gol; despre a-ţi simplifica viaţa; şi mai ales despre energia şi bucuria pe care o ai dobândeşti atunci când faci ceva concret azi pentru a-ţi îndeplini visele.

 
Aştept cu nerăbdare şi curiozitate cărţile şi revelaţiile anului 2012.

***

PS: Topurile anului 2011 şi / sau dorinţele voastre pe 2012 le aşteptăm la [email protected] (în word, cu diacritice). Unele dintre cele primite vor fi publicate pe LiterNet.

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus