Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Arte  Sageata  Poveşti pentru ceilalţi

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Fursec aşa cum n-ai mai mâncat niciodată în viaţa ta


George Roşu, cu o poveste de Alina Andrei

05.01.2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Fursec mare de tot, uşor bombat, cu migdale şi ciocolată bună, belgiană. Ţi se topeşte pe limbă, dar e şi crocant (are un pic de zahăr ars deasupra, într-o crustă subţire de tot, translucid-aurie, ca de chihlimbar). De pe limbă totul urcă la creier, apoi se dizolvă în sânge şi tot corpul mănâncă cu gura ta, fostul rotocol, acum oval ciopârţit pe la margini. Dacă e să te întrebe cineva rapid, ce ai salva dintr-o casă în flăcări - cărţile, laptopul, ultimii bani pe care îi mai ai, tricoul cu care erai îmbrăcat atunci când ai făcut sex prima oară - ai spune negreşit Fursecul! Fursecul uriaş cu migdale! Stătea pe o farfurie albastră de lângă cana cu cafea. Tipa de lângă tine, aia în rochie verde, avea ceai negru, aspru - uşor picant. A pus miere în ceai. Şi lămâie. Doar un strop, nu te strâmba! Te-ai uitat cu neîncredere la fursec. Nu-l doreai. Nu aveai nevoie de el şi nici el de tine. Şi totuşi când vorbeai despre nu mai ştiu ce, râdeai şi te jucai cu pachetul de ţigări l-ai atins cu un deget, din greşeală, şi asta a fost tot. De aici a pornit. Ţi-a făcut cu ochiul, aşa cum numai fursecurile ştiu s-o facă. L-ai luat în mână şi ai muşcat. Un pic. A făcut cranţ-cranţ! O bucăţică minusculă ţi-a căzut pe pantaloni, apoi s-a rostogolit pe jos, sub masă, acolo unde se duc toate firmiturile după ce mor. Ştiu ce ai făcut apoi! Să nu crezi că nu ştiu! Înainte să pleci, când toţi erau cu spatele la tine, ai luat farfuria şi ai vărsat-o în rucsac! Pe toată! Fursecurile s-au rostogolit peste cărţi (un Kundera boţit, Confesiunile unui opioman englez, cred că aveai şi un volum de Joyce, dar nu sunt sigură). S-au prăbuşit ca nişte rotocoale ciocolătoase, dar nimeni n-a auzit şi n-a văzut nimic. Eu ştiu! Ştiu tot! Acum te văd la tine acasă cu gura plină, de asta nu poţi să negi ce spun aici! Tipa în rochie verde a plecat singură, pentru că n-ai vrut s-o conduci.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Amintirea posibil comună nr. 56, George Roşu (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Amintirea posibil comună nr. 35, George Roşu (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Problemă de matematică cu urşi, explicată pe înţelesul tuturor, George Roşu, cu o poveste de Alina Andrei (4.5/5 - 8 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Camera mea, fără tavan, George Roşu, cu o poveste de Alina Andrei (5.0/5 - 9 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Amintirea posibil comună nr. 31, George Roşu (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Atelier grafic
Sageata Déjà vu
Sageata Sindromul Stendhal


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer