Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  InCompletAbil fantastic

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Extracţia


Manu Anghelescu

10.01.2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Drumul

O oră după miezul nopţii şi simţi că vremea extracţiei se apropie. Luminile de pe cerul care nu se vedea de la fereastra îngustă anunţau un început ascuns după norii de iarnă. Ora unu noaptea şi începu să bată la poarta epidermală. În interior totul părea în siguranţă. Hrănirea fusese diversificată. Primise o combinaţie echilibrată. Fusese îndopat cu unde şi cu materie. Era timpul să arate creaţia învelită într-un înveliş subţire de piele naturală. Restul fusese importat din alte surse, puţin mai elevate. Era şi timpul. Ziua trecuse la umbra premoniţiilor pământeşti. Începutul părea ca-n poveşti. Trei zile de pregătiri, de bătăi la uşa creaţiei şi încă nimic. Fusese plimbat prin lumina iernii cu soare târziu şi într-un final, se hotărâră să-l dea afară din regat. Undele se intensificau, luminile deveneau tot mai puternice, menghina tot mai strânsă.

Strânsoarea

Îi turtea faţa la modul cel mai brutal. Şi asta de trei zile. Îl pregătiseră serios. Nu mai aveau cale de întoarcere pentru el. Nu-l grăbise nimeni. Îl deranjau câteodată bubuiturile prea puternice ale unei inimii imense care păreau să-i bată fix în cap. În sfârşit avea să se elibereze de acel stres. Trei zile şi gata. Efectul morfinei fusese puternic. Îi dăduseră direct în cap. Ar fi băgat un somn zdravăn. Şi chiar i-ar fi picat la fix. Când colo ei se hotărâră să-l scoată la frig. De la tropice la pol. Nimic nu se compara cu starea de extracţie. Fusese pregătit. Toate luminile alea. De ce nu aveau şi ei un abajur undeva? Avea să urmeze o stare de nesiguranţă. Cine îl cărase până acolo şi de ce? Avea să vadă el mai departe cum aveau să evolueze lucrurile. Până în acel moment nu visase decât la un lichid fin scurgându-se în jurul lui. Avea să viseze lichide şi în continuare. Dar din acelea mai colorate, ca în reclamele pe care le auzise de ceva vreme. Somnul devenise plăcerea supremă. Respiraţia era constantă, ritmul lent. Morfina îşi făcuse bine efectul. Nu se lăsase în voia sorţii. Era destul de hotărât să înfrunte noua situaţie, chiar dacă avea să depindă de alţii pentru o perioadă.

Pânza

Ceva alb se adunase în jurul lui şi avea să se răsfrângă asupra porilor lui fini. Teleportarea fusese tăioasă. Toată seva curgea prin venele lui proaspăt desigilate. Fusese livrat la timp. Nu îi va părea rău. Începea odiseea.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer