11.02.2012
Moneyball e povestea ecranizată a omului care a revoluţionat Liga nord-americană de baseball şi a făcut cu bani foarte puţini o echipă învingătoare. Brad Pitt joacă rolul lui Billy Beane.

Povestea reală începe în 1996, când Oakland Athletics, echipă de pluton în Major League Baseball e vândută şi noii proprietari scapă de toate starurile, pentru a micşora fondul de salarii. În 1998, Billy Beane, care jucase pentru Athletics, e numit manager general. Ştia clar că n-are bani pentru vedete, trebuia să se descurce cu un buget mic şi avea obiectivul de a ajunge măcar în primul tur al play-off-ului.

Povestea filmului e construită de cartea lui Michael Lewis, Moneyball: The art of winning an unfair game. Iar filmul, lansat în Statele Unite pe 23 septembrie 2011, a fost primit cu ovaţii şi de critică şi de public. În prima săptămână după lansare a strâns 19,5 milioane de dolari, iar până pe 12 octombrie 2011 ajunsese la încasări de 51,6 milioane, bugetul filmului fiind de 50 de milioane de dolari.

Billy Beane şi asistentul său Paul DePodesta au renunţat, după 1998, să mai aducă jucători bazându-se pe rapoartele tradiţionale ale scouterilor şi au folosit exclusiv sistemul sabermetric. Abreviere a Societăţii Americane de Cercetare în Baseball, înfiinţată în 1994 de Bill James, SABR e o analiză specializată a baseball-ului în funcţie de obiective, evidenţe empirice şi statistici care măsoară activitatea în timpul jocului. Astfel, Beane a adus la Athletics jucători care nu luau ochii pe teren, dar răspundeau matematic nevoilor echipei sale din diferite momente ale unei partide. Urmărea, spre exemplu, performanţele defensive şi astfel a descoperit statistici peste medie la jucători care nu aveau aură de vedete la echipele lor. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în ceea ce priveşte campionatul colegiilor, unde a descoperit mulţi tineri pe care scouterii tradiţionali nu îi băgau în seamă. Ineditul sistemului sabermetric şi inovaţia pe care a folosit-o cel mai mult Beane este predictibilitatea în ceea ce priveşte evoluţia unui jucător în sezonul viitor. Iar succesele sale au dus la o adevărată revoluţie în MLB, pur şi simplu mai mulţi manageri copiind politica lui Beane şi având succes, chiar mai mare decât acesta. În 2003, Florida Marlins a câştigat World Searies, devenind campioana Americii, cu un buget de salarii de doar 43 de milioane de dolari. Iar în 2008, Philadelphia Phillie, 66 de milioane de dolari buget, a câştigat finala jucată cu Tampa Bay Rays, doar 38 de milioane de dolari buget.

Athletics a reuşit după 2001 patru calificări consecutive în play-off cu o echipă care avea în total al treilea cel mai mic buget de salarii dintre cele 30 de formaţii din MLB. În 2002, când a câştigat primele două jocuri ale seriei cel mai bun din cinci, pierzând apoi ultimele trei, contra lui New York Yankees, Athletics avea un buget de 41 de milioane de dolari, iar adversarii 126 de milioane. A fost anul când cele 20 de victorii consecutive în sezonul regulat au stabilit un nou record în American League, despre această ispravă povestindu-se şi în filmul regizat de Bennett Miller. La sfârşitul acelui sezon, Beane a primit o ofertă de a deveni manager general la Boston Red Sox. A refuzat-o, şi astfel a ratat şansa de a fi cel mai bine plătit manager din istoria baseball-ului. Ar fi primit 12,5 milioane de dolari pe sezon, cu un contract de 5 sezoane. Doi ani mai târziu, cu un lot alcătuit după modelul său, Red Sox au cucerit titlul.

Moneyball nu e aşadar despre un succes sportiv unic, ci despre un crez. Despre o metodă de a conduce un club altfel decât se întâmplase până atunci. Despre jucători utili echipei lor, chiar dacă nu sunt vedete şi nici nu sunt plătiţi regeşte. Este un omagiu adus unui om care, de nevoie, a descoperit că uneori salariile din sport n-au legătură cu performanţa adevărată şi că mulţi jucători sunt supraevaluaţi. Este şi o lecţie pentru orice manager din lume.
 

0 comentarii

Publicitate

Sus