Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  4SPACE

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Din nou în Cincinnati (2)


Augustin Ioan

28.02.2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Ce s-a mai întâmplat în ultima săptămână de când de la arhitectură, în loc de vacanţă intersemestrială, profesez la Cincinnati, Ohio? Întâi, aş începe cu bârfele. Clădirea DAAP College (design, arhitectură, arte şi urbanism), proiectată de Peter Eisenman în 1989, expusă la Venezia în 1991 şi construită 1994-1997, trebuie recondiţionată deja. Doar cladding-ul costă 2/3 din costul iniţial al clădirii, oricum MULT supraevaluat faţă de costurile iniţiale ale proiectului, adică reparaţia costă cât estimarea construcţiei. Bine, sunt vreo douăzeci de procente de inflaţie adunate în această perioadă, cel puţin, dar orişicât: costurile arhitecturii extraordinare, de semnătură (starchitecture), sunt excesive. O fi fiind nevoie de iconuri pentru a atrage lumea; se pare că programul decanului Chatterjee, din vremea când am făcut eu masterul aici (1993-1994), de a umple campusul cu starchitecture, nu numai că a funcţionat (e un Gehry, e un Eisenman, e un Pei, e un Michael Graves, care, de altfel, e absolvent de arhitectură aici etc.), în sensul că numărul de studenţi s-a triplat în universitate (!), dar a şi molipsit oraşul, care s-a dotat şi el cu ceva arhitectură de semnătură: o galerie Zaha Hadid, un ansamblu de locuinţe Libeskind şi altele. Toate bune şi frumoase, pentru un orăşel cum e Cinci, care mai are, spre lauda sa, şi o minunată tradiţie Art Deco în centru, precum şi un patrimoniu de inspiraţie să spunem germanică, de secolul al XIX-lea, care acum a început să fie repusă în valoare.

M-am întâlnit, aşadar, pe coridor, cu fostul decan Chatterjee, care e o mână de om şi l-am oprit. Sunt, zic, şeful de promoţie de la MSArch din 1994, am acasă o fotografie cu dumneavoastră înmânându-mi onorurile, ce mai faceţi? A părut sincer emoţionat să îi aduc aminte de începuturile programului său de împodobire arhitecturală a campusului, deşi, evident, nu-şi amintea deloc de mine. Desigur, am dus o partidă de small talk, cum se face în astfel de situaţii. E interesant să vezi cum acest omuleţ a schimbat, nu singur, dar a generat schimbarea unui întreg campus şi, prin contaminare, a unui întreg oraş. O idee, urmărită fanatic, care produce efecte fizice dintre cele mai spectaculoase: a te plimba prin campus, acum, este a face o lecţie de arhitectură contemporană, de la postmodernism la deconstrucţie şi după, dacă nu neapărat prin capodopere, atunci măcar prin autori reprezentativi. Între timp, însă, a apărut o altă nemulţumire. Bine, avem clădiri nemaipomenite, dar prea puţin spaţiu public, ca să nu mai vorbim de verde! E drept că lângă campus este un parc urban, mai degrabă o grădină, Burnett Woods, care suplineşte dorul de zarzavat al studenţilor. În schimb, spaţiul public este realmente deficitar. Desigur, sunt stadioanele, două, sunt sălile de sport, tot două, e piscină - universitatea este destul de atletică, probabil peste media universităţilor americane şi are echipe prestigioase de baschet şi de fotbal. Desigur, e pajiştea din centrul campusului şi mai sunt tot felul de locuri, precum Tangeman University Center, unde mănânci, mergi la film, cumperi şi alte activităţi tipic studenţeşti. Dar, în buna tradiţie americană, e mai degrabă nevoie de parcaje decât de pieţe. Or, cumva contra-intuitiv, parcajul enorm şi deşertic din faţa turnurilor de cazare din colţul nord-estic al campusului, unde am locuit şi eu în vizitele mele anterioare, a fost desfiinţată cu totul, scos betonul şi schimbat totul într-o grădină. Îmi amintesc că, în 2004, plimbându-mă eu zilnic în drum spre casă de la facultate, mă gândeam ce idee bună ar fă scoatem betoanele tuturor pieţelor civice din municipiile reşedinţe de - încă! - judeţe care au păţit afrontul respectiv şi să le înlocuim cu parcuri, cu desişuri de arboret în centrele oraşelor. Am vizat că aşa se va întâmpla când scoteau betonul vechi din centrul civic al Tulcei. Dar nu. L-au pus la loc, au făcut o fântână arteziană mai degrabă bizară, oricum de anii şaptezeci. Piaţa e tot goală, deşi s-au spălat nişte bani - mulţi şi în refaţadarea clădirii fostei judeţene de partid, care nu arăta deloc rău.

Voi povesti săptămâna viitoare cum stau lucrurile cu predatul, pentru că deja am două săptămâni de când fac atelier la diplome (anul 5, master) cu profesorul meu, John Hancock, adică fax fix ce nu apuc să fac la Mincu, din motive pe care nici măcar nu vreau să încep să mi le imaginez, necum să le mai şi împărtăşesc public... În orice caz, aici m-am distrat sincer. În curând voi începe şi turneul de conferinţe aferent programului Fulbright, printr-o primă deplasare la Denver. Dar până atunci, vă invit să vă delectaţi cu imagini din Arronoff Building, clădirea lui Eisenman despre care am făcut vorbire la început.









Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • Columbus, Indiana
    Lawrence Carcoana, 06.03.2012, 05:07

    Interesant efortul de a concentra proiecte ale unor nume celebre in arhitectura. Mi-a adus aminte de un alt orasel din statul Indiana. Acolo printr-un unic concurs de imprejurari s-au adunat nu mai putin de 70 de cladiri proiectate de nume celebre de la Saarinen (tatal si chiar fiul) pina la Venturi, Beeby, etc. Daca vrei sa contemplezi o istorie a arhitecturii americane a ultimului secol intr-o singura zi, tot ce trebuie sa faci e o excursie in Columbus Indiana. Iti dau aici un link din care poti afla mai multe. Numai bine!http://www.columbus.in.us///listings/index.cfm?action=showSub&catID=336&subcatID=3120&startrange=All&endrange=All&substart=M&subend=S¬ify=1


Spacer Spacer