Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ai Weiwei, viaţa-expunere


Bogdan Ghiu

04.03.2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
http://www.jeudepaume.org
 
Fotografii, una după alta, la rînd, fără nimic estetic şi, mai ales, de unicat în ele: pereţi întregi. Nu film (iluzionism al mişcării, mecanică rotativă a viului): continuum de imagini discrete, fiecare de "pus în ramă", dar relaţie de contigenţă democratică între ele, niciuna nu poate ţine locul alteia, nimeni nu reprezintă şi nu simbolizează. Dublare/însoţire fotografică a existenţei, ceea ce face ca viaţa să fie existată, dublată: re-marcată. Nimic altceva decît prezenţa, omniprezenţa, datoria de artist-martor la tot ce se schimbă, adică dispare, e distrus, ucis, ascuns, refulat, eliminat. Invizibilul istoric însuşi. Procesul lumii.
 
"On ne prends jamais assez de photos" (J. Derrida).
 
Maniacal. Precis. Multe şantiere (nu se mai vede ce a dispărut, ci trebuie arătat dispare). Şantiere goale, fără oameni. Oraş gol - pentru cine se construieşte?
 
Puterea construieşte întotdeauna pentru propria imagine. Ceea ce construieşte puterea e întotdeauna doar imagine, propria ei imagine, care are dublul şi contradictoriul rol de a o glorifica (amplifica) şi ascunde. Orice construcţie e o imagine-paravan. Numai puterea produce reprezentări şi simboluri.
 
În semiocapitalism (de stat sau prin stat) nu există decît construcţii-imagine, reducere la imagine-fenomen.
 
Foarte frumos, foarte estetic, măreţ. Dar nu poţi să nu te întrebi: pentru cine construiesc oamenii ăştia?
 
Tripticul Dropping a Han Dinasty Urn (1995): a lăsa trecutul să se spargă. Vandalizare, furt: a-ţi reapropria distrugînd ceea ce aparţine puterii, ceea ce e adjudecat de putere ca imagine de sine.
http://www.jeudepaume.org/index.php?page=article&idArt=1500&lieu=1
 
Study of Perspective (1995-2010): degetul e individul, omul singur şi singular, unitatea de măsură, de raportare, reperul, termenul de referinţă al construcţiilor de putere (puterea nu e, doar se construieşte producînd "lume", "obiectivitate", "fenomene").
http://www.jeudepaume.org/index.php?page=article&idArt=1500&lieu=1&idImg=1572
 
Zece ani New York, Zece ani Pekin: a nu face nimic, a fi, a fi artist, a lăsa viaţa să fie, a trăi viaţa în nuditatea, în neacoperirea ei, ca descoperire şi expunere continuă, care produce "obiectiv" fotografie în serie.
 
Viaţa se fotografiază.
 
Martorul "produce", provoacă povestea.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer