Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

In Cage


Bogdan Ghiu

24.06.2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
http://www.adk.de/de/aktuell/veranstaltungen/index.htm?we_objectID=30736
 
Muzica nu este ceea ce se aude, ceea ce trebuie să se facă auzit, conţinutul audiţiei, ci ceea ce face, ceea ce lasă se se audă: auzul propriu-zis.
 
Ceea ce nu se lasă domesticit, aservit, format(at), legat (la propriu, supus log-icii logos-ului: istoric, dialectic, narativ, estetic) ca "muzică", adică muzica propriu-zisă, este fie "tăcere", adică auz, fie "zgomot", adică muzici, audiţie simultană, "dadaistă".
 
Muzica e auzul sau cacofonia (imanenţa democratică, ireductibilitatea la melodie, la sin-fonie).
 
Desenele, desenul, pictura, artele grafic-vizuale devin diagrame, scheme, portative trans-vizuale. Care trebuie citite, dar nu conform limbajului verbal comun, "natural". Scrisul non-post-alfabetic. Cage, Klee.
 
Ceea ce situează exact situaţia actuală, pe care am descris-o deja: în momentul cînd dreptul la imagine se democratizează, adică e (retro-)cedat (etimologie politico-populară: dat în urmă, pentru a ţine înapoi, în urmă, în înapoiere), concesionat, devine popular, accesibil tuturor, vizualul (imaginea vizuală) ca atare nu mai contează. Ceea ce contează cu adevărat, adică locul strategic în care s-a mutat, istoric, producţia de putere, este imagine trans-vizuală, multiplele decodări şi transcodări, "traduceri", "transpuneri", "modelizări" (modelare prin "modelizare") ale umanului.
 
Tocmai de aceea (Klee, Cage), artiştii depăşesc simpla vizibilitate şi vizualitate-capcană, dar şi limbajul log-ic, logocraţia limbajulul, sugerîndu-ne că trebuie să cercetăm, să ne deplăsăm, istoric, atenţia (capacitatea de rezistenţă, de apărare, ca specie) spre diagrame, spre lizibilitatea trans-vizuală şi post-logocentrică a limbajului. De-asta sîntem încurajaţi să cultivăm, să rămînem în artele depăşite, istoric, ale imaginii şi ale limbajului.
 
Zen, (v)ideograme: a vedea înseamnă a citi, dar a citi altfel, nu în limbajul "natural".
 
Cage depăşeşte (sau, mai curînd, de-păşeşte, se trage înapoi, rămîne locului), ne atrage atenţia că trebuie să ieşim din cuşca plăcerilor estetice (scuzaţi redundanţa!) în acelaşi timp a muzicii-conţinut pozitiv şi unitate, "poveste" melodică, a limbajului logocentric "natural", alfabetic, şi a desenului.
 
Trans-, pentru azi, cînd se trece prin noi (ca imagini-ecran), cînd sîntem de-re-condificaţi, modelaţi prin modelizare.
 
De fapt, epoca e deja alta, în plus: nu se mai poate spune, greşesc, să înşală cu o epocă cei care spun că "sîntem", să zicem, manipulaţi, biete obiecte pasive, inconştiente ale unor răutăţi organizate.
 
Nu, AZI ne "manipulăm" singuri, am depăşit nefericirea de a fi obiecte transformînd-o în plăcerea, în "estezica" de a fi subiecţii "auto-reificării" (Honneth). Producem putere chiar şi atunci cînd nu ni se cere.
 
Dar continuăm, în acelaşi timp, să fim şi asupriţi propriu-zis, drama noastră, conflictul nostru constitutiv e tocmai acela dintre două "epoci" ale modului de putere: nu ne place să fim obiecte, vrem să fim, ne afirmăm independenţa, suveranitatea de subiecţi ai aservirii.
 
Numai pentru aste respingem asuprirea: nu ca să fim cu adevarat liberi (şi să ne de-creăm), ci ca să ne asuprim liberi, singuri, "soft". Comunismul istoric s-a opus, deci a depăşit capitalismul, care a rămas înscris în el, l-a marcat ruinîndu-l dinăuntru.
 
Tocmai de aceea, politic, situaţia e fără ieşire, un drum care începe dar se curmă brusc: pentru că ne eliberăm, dar doar pentru a ne aservi singuri. Adică pofta noastră de libertate nu e încă pozitivă, etică, altfel spus (de-)creatoare, neresentimentară, in-estezică, călăuzită de sobrietate.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer