Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Texte, Pretexte, Contexte (şi Subtexte)

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Iocastele (II)


Saviana Stănescu

07.07.2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Conceptul / Textul Iocastelor

După Yoga şi exerciţiile Rasa, urmau improvizaţiile actorilor pe teme date, în principal personaje şi situaţii din grecii antici. Richard le dădea libertatea să inventeze atât la nivelul fizicalităţii cât şi la cel al poveştii şi cuvintelor.

Această parte a fost foarte utilă pentru mine ca dramaturg al proiectului pentru că mi-a dat posibilitatea să analizez personalitatea şi aptitudinile actorilor, să mi-i imaginez ca personaje. De fapt aşa s-a născut şi conceptul textului pentru Iocaste. Richard plimba în timp personajele, desigur, crea talk-show-uri à la Jerry Springer cu ei, îi ducea în cultura pop şi îi trimitea înapoi la patosul tragediei greceşti. Ne amuzam cu toţii la repetiţii, ne jucam, nu degeaba cuvântul play înseamnă şi piesă de teatru şi a juca şi a se juca în limba engleză.

Tot căutând idei pentru conceptul Iocastelor, am petrecut ore întregi pe internet, documentându-mă pe tema dată, încercând să aflu ce s-a întâmplat cu acest personaj / nume în timp. Spre surpriza mea, numele apărea în tot soiul de ipostaze, de la bande rock şi punk, la aspiratorul Iocasta, la action figures (păpuşi à la Barbie, Ken, Terminator) ca Revenger Yokasta - Răzbunătoarea Iocasta, o războinică.

Desigur există şi multiple reconfigurări dramatice ale poveştii. Una dintre cele mai interesante fiind cea a lui Hélène Cixous, Le nom d'Oedipe, care se joacă magistral cu poezia polisemantică a sunetelor şi înţelesurilor, creând un adevărat poem dramatic polifonic. Să menţionez numai că NOM - nume - se pronunţă ca "nu" (non), instalând din start o ambiguitate: Numele lui Oedip sau NU-ul lui Oedip.

Ne-am dat seama că o astfel de abordare postmodernă şi post-postmodernă era interesantă şi pentru noi, că putem duce mai departe jocul serios de-a Iocasta.

La un moment dat, toate fetele au avut de făcut un exerciţiu cu Iocasta, iar băieţii cu Oedip. Atunci mi-a venit ideea: vom avea mai multe Iocaste!

Încetul cu încetul conceptul s-a format şi consolidat: Iocastele vor fi ca nişte păpuşi ruseşti, fiecare va şti numai o porţiune din povestea sa (şi implicit a lui Oedip).

Au apărut în imaginaţia mea patru Iocaste:


YOYO (Kilbane Porter) cea mică şi încrezătoare, o Iocastă de 12 ani care nu crede că i se poate întâmpla ceva aşa oribil ca în cunoscuta tragedie. Nu, chestiile astea predestinate sunt o prostie. Destinul poate fi modificat.

YOKO (Suzi Takahashi) e Iocasta cea furioasă, cea care a trebuit să-şi dea copilul, micul Oedip. Îl urăşte pe Laius, urăşte toţi bărbaţii. Urăşte ideea de căsnicie. Mai ales viaţa asta a ei cu un bărbat mai bătrân care crede într-un Oracol ridicol - o prostituată de lux această Pythia, nu?

YONO (Rachel Bowditch) e Iocasta care e acum măritată cu Oedip şi însărcinată cu Antigona. E o Iocastă domestică, soţia perfectă care ignoră tot ce a fost în trecut.

YOCASTA (Tracey Huffman) este Iocasta mare, conceptuală, cea care le încorporează pe celelalte. E atotştiutoare, cunoaşte toate dedesubturile poveştii, e intervievată ca o celebritate, le conţine şi confruntă pe toate celelalte Iocaste, ca şi pe moderatorul TV.

Pe măsură ce s-a consolidat conceptul multiplicării Iocastelor - un personaj la diverse vârste, jucat de diferite actriţe - s-a strecurat întru existenţă ideea că Oedip şi Laios ar trebui jucaţi de acelaşi actor. Multiplicare şi reducţie. Un personaj interpretat de mai multe actriţe şi două personaje întruchipate de un singur actor. Un concept teatral care ne dădea posibilitatea să reflectăm conflictul INTERIOR al Iocastei, multitudinea faţetelor şi poveştilor sale. Să o facem o eroină puternică si să dăm o anvergură feministă întregului text / spectacol.

(Richard se declară şi el un feminist convins:))

Aşadar, Chris Healy s-a pregătit să interpreteze Laios şi Oedip, plus Media, moderatorul de talk-show, şi să aibă de-a face cu toate personajele noastre feminine. Grea încercare, mai ales că adevărul e un termen eluziv în această reconfigurare, după cum spune şi YOYO (IOIO în versiunea română), care se răzbună pe dragele ei action figures, dezlănţuindu-se după plecarea IOCASTEI:

IOIO
Nu! Refuz o astfel de viaţă!

IOCASTA
Îţi spun ca să te poţi pregăti.

IOIO
Şi eu te avertizez. Nu se va întâmpla aşa cum spui tu.

Tăcere. Iocasta iese. IOIO ia păpuşa şi pe Răzbunătoarea Iocasta.

IOIO
(Ca păpuşoi.) Curajoasă Ioio, ce faci când nebuna vine la palatul tău să-ţi spună o poveste care nu-ţi place? (Ca Răzbunătoarea Iocasta.) O spânzur de picioare şi îi cos gura. Nu va mai trebui să o ascult. Apoi o teleportez în a patra dimensiune-atât de departe încât nu va putea să se întoarcă. (Ca păpuşoi.) Şi ce vei spune oamenilor care au auzit povestea ei? (Ca Răzbunătoarea Iocasta.) Le voi spune o poveste nouă în fiecare zi. Un milion de zile, un milion de poveşti. (Ca păpuşoi.) Dar care poveste e adevărată? (Ca Ioio.) Toate sunt adevărate.

Spectacolul

Odată ce ideea a fost aprobată de Richard - la urma urmelor nu era departe de ceea ce lui îi plăcea să facă: deconstruirea şi reconstruirea personajelor - am trecut la scrierea unor scene, citirea şi recitirea lor cu actorii, experimentarea replicilor în spaţiul de joc, apoi rescrierea, revizuirea lor, de câte ori a fost nevoie. Şi a fost nevoie de nenumărate rescrieri, pentru că în timpul fiecărei repetiţii ne veneau alte idei - mie, lui Richard, actorilor - aşa că exploram în permanenţă noi "bulevarde" creative.

Richard ne-a atenţionat că vrea să respectăm anumiţi piloni dramatici ai poveştii: momentul despărţirii de micul Oedip, Oracolul, momentul regăsirii Iocasta - Oedip, Oedip Rege, orbirea lui Oedip. Numai că în reimaginarea noastră Iocasta nu se retrage în afara scenei ca să se sinucidă. Nu are nici măcar o tentativă de sinucidere, trăieşte veşnic ca să-şi spună povestea, să sfideze destinul şi pe Zeus.

Ştiam şi că vrem un format de tip talk-show pentru multe dintre scene, aşa că am început textul cu o asemenea discuţie ca să impunem stilul talk-show. În mare parte dialogul e bazat pe improvizaţiile actorilor, dar nu le reflectă pe acestea în totalitate. Scena a fost scrisă şi rescrisă, cu input-ul actorilor, ajungând la următoarea formă în spectacol:

IOCASTA şi MEDIA stau la masă ca într-un TV show de tip "De vorba cu Charlie Rose."

MEDIA
Să începem cu începutul...

IOCASTA
Începutul începuturilor...

MEDIA
Da, când totul a început. Când a început totul?

IOCASTA
Ce vrei să spui?

MEDIA
Cum ai aflat despre profeţie? Aceea care te-a făcut celebră.

IOCASTA
Am primit o scrisoare de la Zeus.

MEDIA
Ce ţi-a spus Zeus?

IOCASTA
Chiar vrei să afli?

MEDIA
Desigur.

IOCASTA
Eram foarte tânără când a sosit scrisoarea. (Citeşte.) Deschid citatul: "Dragă Iocasta, eşti o fată atât de drăguţă şi dulce. Încă mai crezi în mine. Şi mie a cam început să-mi placă de tine"... (Se opreşte din citit.) E demodat Zeus ăsta... (Continuă să citească.) "... plus, a trecut ceva vreme de când nu am mai avut o femeie muritoare, deghizat în taur sau lebădă. De fapt, sunt puţin confuz în privinţa celei mai bune forme sub care aş putea apărea pe pământ în timpurile astea." Am încheiat citatul.

MEDIA
Ai putea, te rog, să treci peste pasajele astea şi să ajungi direct la profeţie?

IOCASTA
Profeţia? Okay. (Trece scrisoarea cu privirea.) Să văd... ah, iată. Citat. "Iocasta, scumpo, am o veste bună şi una proastă. Vestea proastă e că o să-ţi regulezi propriul fiu." Am încheiat citatul.

MEDIA
Da, asta ştim toţi. Care-i vestea bună?

IOCASTA
Zeus scrie, citat, "O să te culci cu fiul tău timp de 14 ani-adică 5.113 de nopţi." Am încheiat citatul.

MEDIA
Asta am auzit. Şi vestea bună?

IOCASTA
Asta-i vestea bună.

MEDIA
Oh?

IOCASTA
De obicei nu-mi discut viaţa privată în public. Am fost regină. Dar după atâta timp, mă simt bine să vorbesc.

MEDIA
Înţeleg. Deci, Iocasta, în lumina celor ce ţi s-au întâmplat ce crezi despre afirmaţiile lui Freud din lucrarea Interpretarea viselor, şi citez, " Este în natura fiecăruia dintre noi să ne îndreptăm primele impulsuri sexuale asupra mamei şi primele puseuri de ură, precum şi primele tendinţe criminale, asupra propriului tată." Am încheiat citatul.

IOCASTA
Păi, aşa s-au petrecut lucrurile în familia mea!

(va urma)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer