Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  oameni pe care îi admir, oameni pe care îi iubesc

Sandra, femeia din ţara căreia nu i se fac cadouri


Cristian Geambaşu

09.08.2012
Gazeta Sporturilor, august 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Sînt oameni care îşi merită gloria. Puţini. Altminteri, omenirea ar fi o adunare de campioni, la pieptul cărora gem medaliile.

Sandra Izbaşa a intrat în clubul celor aleşi cu mult înainte să se apuce de gimnastică. Sună esoteric, dar nu am altă explicaţie. Apartenenţa la congregaţia cu pricina se stabileşte undeva sus, într-un loc în care noi, cetăţenii obişnuiţi ai planetei, nu avem acces. Tu, cel însemnat, eşti înştiinţat cumva. Afli, ştii, simţi. După aceea urmează locurile comune. Drumul la sala de gimnastică. Antrenamentele, sacrificiile, renunţările. O fetiţă firavă, blondă, care putea fi şi pianistă, şi premianta clasei, hotărîse. Calea ei în viaţă ei era gimnastica. Inteligentă şi echilibrată, Sandra a ştiut să aibă şi altă viaţă, una dincolo de sala în care miroase a sacîz, a durere. A copilărie pierdută.

După antrenamente şi suferinţă a venit întîlnirea cu antrenorii determinanţi, care s-au numit în fel şi chip. Steaua Sandrei strălucea cu adevărat în gimnastică atunci cînd Bellu şi Bitang, obosiţi, copleşiţi de glorie, se despărţeau de gimnastică. Sandra a revenit atunci cînd Bellu şi Bitang s-au întors la viaţă, adică la gimnastică. Sandra a cîştigat titluri olimpice şi mondiale, s-a accidentat, a revenit, a luptat cu corpul ei care cerea repaus, cu sufletul care ţipa după libertate. A trecut de la pubertate la adolescenţă şi de la adolescenţă la statutul de femeie fără ca lumea să ştie că ea a fost un om şi a devenit alt om. Unul mai puternic, mai chibzuit, o tînără femeie dintr-o ţară unde nu primeşti nimic cadou şi căreia nu i se fac cadouri. Dimpotrivă.

Sandra a nu a cîştigat aurul olimpic pentru că a beneficiat de o conjunctură favorabilă. Să ne iasă din cap tîmpenia asta! Sandra a fost stăpîna finalei pe aparate. Liniştită şi concentrată, limpede şi ambiţioasă, ea şi-a dominat adversarele. Nu le-a făcut farmece băbeşti să cadă în fund la aterizare, dar le-a supus printr-o atitudine aristocratică greu de învăţat şi în şcolile pentru copiii cu sînge albastru. De aceea, Sandra este răzbunarea noastră pentru toate defectele, superficialitatea şi slăbiciunile pe care le arătăm oriunde şi oricui cînd ne este lumea mai dragă.

Sandra este produsul de export al dorinţei noastre de a fi mai buni decît îşi închipuie inspectori şi comisari cei care ne cer unghiile la control.

Sandra este avertismentul dur al unei femei frumoase către mizerabila armată de oportunişti care ne conduc. De dinainte şi de după referendum. Triumful ei este revolta împotriva promiscuităţii morale care ne înconjoară. Nu o va spune explicit niciodată, dar ştiu că aşa este.

Îţi mulţumesc Sandra! Îţi mulţumesc în numele celor, habar n-am cîţi, care au simţit ca mine. E puţin pentru ce ai făcut tu, dar nu ştiu să spun altceva, de fapt încerc să închei naibii mai repede fiindcă mă podidesc lacrimile şi cine a mai văzut editorialist coroziv ca acidul sulfuric udînd coada pisicii?
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer