Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Respiraţie sub apă

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

interviu cu mine însămi


Simona Cratel

18.08.2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Mă numesc Simona Cratel şi sînt dependentă de scris. Ultimele pagini pe care le-am scris au fost cele cinci pagini dintr-o piesă de teatru acum câteva zile.
 
Este vorba de o adicţie care durează de 9 ani, alternată cu perioade de o lună ori două în care am reuşit să mă abţin, ca apoi să cad din nou pradă vechilor obiceiuri.

Ai simţit vreodată că ai fi în stare să pui capăt acestui viciu? Da, sigur. La început scriam câteva pagini pe zi, în zilele bune doar 5, în zilele rele între 10 şi 20. În timp am reuşit să reduc cantitatea, ca în prezent să scriu o pagină în 15 minute pe săptămână, ori 5 pagini în jumătate de oră pe săptămână. În ultimii trei ani am înţeles că trebuie să iau măsuri drastice, dar înainte de asta mă aflam în plin proces de negare a faptului că aveam nevoie urgentă de ajutor.
 
Te-au enervat prietenii sau rudele când ţi-au criticat scrisul? Da, m-au enervat rău de tot. Prietenii mi-au spus des că am scris destul şi că e nevoie să mă opresc, dar m-am supărat pe ei şi i-am evitat, nu le-am mai răspuns la mailuri ori la telefon. Rudele au încercat să intervină ajungând la ameninţări de genul că îmi vor confisca computerul, pixurile, creioanele, caietele, creionul de ochi, rujul, oglinda, stratul de praf de pe mobilă şi orice alt obiect care ajută la imprimarea prin vreun mijloc a unor cuvinte pe o suprafaţă. În adincul sufletului am ştiut că au dreptate şi m-am ruşinat şi mai tare.
 
Te-ai simţit vreodată prost sau vinovată ca urmare a adicţiei tale? Da, amândouă, şi prost şi vinovată, mai ales când am scris în faţa fiului ori a soţului meu, când mi-am neglijat obligaţiile sau programările, ori am dat prea puţină atenţie celor din familia mea. Nu numai o dată, când fiul meu avea nevoie de ajutor cu temele de la şcoală, m-a găsit în comă literară şi nu m-a putut trezi din ea. Dar mai ales mi-este ruşine că nu mă pot opri şi că orice caiet îmi face cu ochiul, pentru că "am nevoie" chipurile neapărat.
 
Deci continui deşi ştii că nu e bine pentru tine? Da, da, se poate spune în felul acesta. Imediat ce găsesc o scurtă pauză, un computer liber, nişte foi goale, un caiet, ba chiar şi un ambalaj (odată am scris pe o cutie de lapte pentru că nu aveam altceva la îndemână, altădată pe bonurile de la un magazin, într-un tren aglomerat), o masă (măcar pe pereţi m-am dezobişnuit în adolescenţă, când am dat primele semne că s-ar putea cândva să am probleme cu scrisul). Mă simt foarte rău când mă gândesc la asta, dar măcar am reuşit să mă opresc din scris texte scurte şi nu voi mai scrie decât romane, piese de teatru şi poate îmi încerc mâna şi cu un scenariu de film.
 
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




2 comentarii

  • recomandare
    Ionnela Sandu, 03.11.2012, 10:35

    daca nu are cine sa-i ia interviu, isi mai ia omul si singur, altfel cum sa-si faca cunoscute nenumaratele haruri si proiecte? asta e. recomand metoda tuturor autorilor dornici de celebritate.

  • M-ai facut sa zambesc. Iti multumesc
    Dan Lupescu, 03.11.2012, 09:49

    Frumos portret. Autoportret. Shugubat. Autoironia e semnul spiritului superior. Ca si aptitudinea umorului. Exercitiul indelungat intr-ale scrisului e clar. Convingator. Ai, in textul de mai sus, doar o micuta scapare... NU ai cum sa scrii cinci pagini intr-o juma de ora..., ci poate cate o juma de ora din fiecare zi a saptamanii... In alta ordine... Nu cred k e o idee inspirata sa renunti la proza scurta. Romanul e, fireste, tentant, ca-i doar genul proteic. Dar cantitatea/ lungimea nu e obligatoriu semn de calitate. Cred ca e bine sa continui a crea in ambele/toate genurile. Succes !

Resurse

Simona Cratel este autoarea volumului Străinii, publicat de Editura LiterNet.
Siteul personal al Simonei Cratel

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Povestioara cu prăjiturele, Simona Cratel (4.7/5 - 10 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Adevărul despre mine, Simona Cratel (4.8/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Falling from grace, Simona Cratel (4.8/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Mi-e dor de Praga, Simona Cratel (4.5/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Orice femeie ar trebui să aibă un stăpîn şi-un sclav, Simona Cratel (5.0/5 - 8 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Visăreasa-n colţul blocului
Sageata Totul pe alb
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer