Bogdan Suceavă: Cum s-a întors Bunicul la franceză

Mulţumim postului de Radio România Internaţional pentru permisiunea de a publica acest text.


Vineri, 5 martie 2004, orele 6:30 pm, la sediul Consulatului General al României din Los Angeles, comunitatea românilor din L.A. a fost invitată la lansarea volumului Bunicul s-a întors la franceză de Bogdan Suceavă. Pentru că nu am putut onora invitaţia la cocktail, l-am intervievat pe Bogdan prin telefon, interviu difuzat într-o variantă mai scurtă de Radio România Internaţional.

Bogdan Suceavă este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi profesor asistent la catedra de matematică a Universităţii de Stat din Fullerton, California. Este redactor al revistei trimestriale Respiro publicate pe Internet. Volumul său, Imperiul generalilor târzii şi alte istorii, apărut la Editura Dacia în 2002 şi un an mai târziu în versiune electronică la Editura LiterNet, a primit Premiul CopyRo oferit de Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor pentru beletristică pe anul 2002. Acelaşi volum a fost nominalizat pentru premiile 2002 atât de către Uniunea Scriitorilor din România, cât şi de către Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti. Nuvela care dă titlul volumului a primit, în 1993, premiul I al Editurii Nemira. Colaborează frecvent cu revista Dilema şi până în 2003, a fost moderatorul unui grup de discuţii pe internet, intitulat nadir_latent, dedicat scriitorilor şi literaturii. Nadir_latent a apărut la iniţiativa lui Bogdan Suceavă şi a reuşit să adune într-un virtual spaţiu de dezbatere peste 300 de români din toată lumea, interesaţi de cultură şi literatură. Pe acest grup a apărut ideea înfiinţării unei edituri de carte electronică, editură cunoscută astăzi sub numele de LiterNet. Aceasta este cartea de vizită a matematicianului scriitor, Dragoş Bogdan Suceavă.

"Nuvela e o specialitate onestă atâta vreme cât n-o frecventezi prin abuz: au fost ani în care n-am scris nici una. Cred că anii mei cei mai buni au fost 1994 şi 1997, când am scris cinci sau şase. Regula jocului e ca nici măcar două dintre istorii să nu fie la fel. Să scrii un roman de patru sute de pagini pe o soluţie literară, mergând pe ceva dinainte gândit, la nevoie gândit de alţii, e facil. Cred că marele efort e să imaginezi la fiecare nouă istorie o soluţie literară distinctă, de o particularitate care să solicite cititorul, să-i dezvăluie un nou mod de comunicare, o nouă descoperire, o şarjă. Şi de fiecare dată să ai succes în a fi persuasiv, să ai sens, să interesezi." - nota Bogdan Suceavă în revista Contemporanul. A început să scrie sub influenţa lui Kafka şi sub presiunea ultimilor ani ai epocii comuniste. Era alimentat zilnic cu istorii ale înfrângerii şi frustrărilor şi dezvoltase un simţ acut pentru tragediile cotidiene ale lumii româneşti.

Bogdan Suceavă: Am încercat să reproduc în proză angoasa care părea să plutească în aer la finele anilor '80 şi pe care o exploram în fiecare secundă cu o intensitate maladivă. Prima carte care a apărut în iarna anului 1990 reunea nişte proze pe care le-am scris în perioada de după 1987. Pentru început am încercat să povestesc lucruri care mi se păreau în afara normalităţii. Dincolo de ceea ce consideram noi că este normal, că este uzual, că este obişnuit. Am încercat să consemnez acele abateri de la normalitate şi am vrut să devin un cronicar al acestor abateri. Acesta a fost principalul impuls.

Experienţa practică a volumului nemăsurat al hârtiei i-a întărit convingerea că trebuie publicat foarte puţin, extrem de puţin, cum în parfum se strâng esenţele. Unul dintre subiectele dezbătute cu patimă pe grupul nadir_latent a fost "cum scriem". Care sunt sursele de inspiraţie, în ce circumstanţe scriem mai bine, mai mult, mai adevărat. Aproape trei ani de zile, membrii grupului au revenit obsesiv la această temă. Am profitat de ocazie ca să îl întreb pe Bogdan cum scrie.

"Cândva făceam notiţe şi scriam pe hârtie, dar cred că din vara lui 2000 am început să fac şi fişele şi totul pe computer. Am foarte multe fişe. Fişe de personaj, fişe de schimburi de replici, începuturi şi posibile finaluri de nuvele. Am început acum să lucrez mult mai atent diverse variante ale unor texte. Uneori am scris variante diferite ale unor pasaje sau texte, să văd care dintre ele evoluează cel mai bine, care are potenţialul literar cel mai potrivit. Computerul mă ajută foarte mult. Am ajuns foarte dependent de el.

A.D.: Şi asta e rău sau e bine?

B.S.: Câtă vreme maşina merge este bine. Dacă nu, e foarte rău. E un sistem de organizare complet diferită de perioada în care am scris un roman numai pe hârtie sau numai de mână şi după aceea am avut grijă şi am dactilografiat. E un proces mult mai rapid, care îţi permite să sistematizezi materialele mult mai repede, prinde mai fidel probabil intenţia iniţială şi ai timp să dezvolţi mai multe variante literare diferite.

Internetul şi computerul, în special grupul nadir_latent i-au dat lui Bogdan Suceavă ocazia de a intra în legătură cu foarte mulţi cititori

B.S.: Sunt oameni care citesc autori români şi care îmi scriu şi discut cu ei foarte mult în privat şi îmi spun : "Uite această carte mi se pare foarte bună. A reuşit să surprindă. Atinge un anumit nivel de pătrundere faţă de ceea ce se întâmplă azi în România". Oamenii discută altfel pe e-mail şi este extraordinar să schimbi opinii literare despre o carte românească cu cineva care se află în Noua Zeelandă. Se întâmplă lucrul acesta şi există mulţi oameni care sunt foarte bine informaţi, care urmăresc ce se întâmplă în România şi care sunt realmente interesaţi. Singura noastră greşeală la nivel de comunitate literară e că nu ştim încă să punem în mişcare o piaţă reală care să răspundă acestor nevoi. Nu ştim încă să vindem cărţile aşa cum ar trebui în format electronic, aşa încât scriitorii şi editorii să şi beneficieze de pe urma acestui interes.

A.D.: Pentru că a venit vorba despre internet, ce înseamnă pentru tine cartea electronică şi LiterNet-ul în special?

B.S.: Sincer...eu sunt îndrăgostit de cărţile pe hârtie. Îmi plac exemplarele speciale, care vin de undeva şi care au un ex-libris pe ele, pe copertă. Îmi plac toate lucrurile acestea care ţin de bibliotecă şi de moştenirea bibliotecilor din totdeauna. Ce a reuşit să facă LiterNet-ul e ceva ideal. A reuşit să-mi ofere parte din această fascinaţie a bibliotecii pe internet. Să ai deja o colecţie de zeci de autori români care se pot răsfoi oricând şi sunt gratis. Ãsta este un efort de o generozitate extraordinară. Sunt foarte entuziasmat de ceea ce Liternet-ul a reuşit.

Un scriitor prolific. Aceasta este marca definitorie a lui Bogdan Suceavă. Deşi publică rar şi după îndelungi rescrieri, Bogdan nu lipseşte niciodată din viaţa culturală. Fie că este vorba despre articole pe care le publică în revistele culturale sau doar de scrisorile lungi cu care contribuie în continuare la existenţa grupului nadir, Bogdan scrie enorm. L-am întrebat când are timp să scrie atât de mult?

B.S.: În perioada asta scriu foarte puţin şi dacă dimineaţa e dedicată cursurilor am foarte mult timp după-amiaza fie pentru proiectele mele literare sau de cercetare, am timp foarte mult să citesc şi citesc foarte mulţi autori români, citesc toată presa culturală din România şi urmăresc aproape tot ce se întâmplă. Fie în vacanţa de iarnă care la noi este foarte lungă (6 săptămâni), fie în decursul verii am timp uneori să fac numai literatură pentru luni întregi.

AD: Cum se face că scrii încă în limba română şi nu ai trecut la engleză?

B.S.: Cred că toate poveştile pe care le scriu acum interesează mai mult publicul românesc care n-a prea avut ocazia să aibă materiale produse şi gândite pentru el de afară. Până acum au fost din nefericire tot felul de obstrucţii de natură istorică până în 1990. Nu a existat nici un fel de comunicare reală între cei care lucrau în afara României şi cei care trăiau acasă. Acum această problemă a comunicării este rezolvată. Suntem în legătură directă oricând şi e o primă generaţie literară care poate să facă asta. Ne putem permite acest lux. E ca şi cum am folosi marele avantaj de a putea comunica direct cu potenţialii cititori de acasă şi se pare că funcţionează. Nu e vorba de un caz izolat. E vorba de o întreagă generaţie literară. Sunt mulţi care fac asta.

Bunicul s-a întors la franceză a fost editată la Iaşi de Editura T a Fundaţiei Culturale Timpul. Cartea a fost redactată de Lucian Dan Teodorovici şi prefaţată de Liviu Antonesei.

B.S.: A fost deosebit de onorant să lucrez cu echipa de la Timpul. Una din dorinţele mele secrete este ca programul editorial, seria de proză contemporană de la Editura T să continue. Există foarte multe colecţii interesante de ficţiune românească contemporană în România şi aceasta cred eu că este una dintre cele care ar putea să aibă un potenţial important. Bunicul s-a întors la franceză conţine 8 naraţiuni, 8 nuvele. Cea care dă titlul întregului volum este o istorie despre un bătrân care-şi scrie memoriile şi care are foarte multe lucruri de împărţit cu trecutul. Vrea să recupereze ceva din trecut şi se confruntă cu una dintre cele mai triste încercări de după 1990 şi anume indiferenţa noastră, indiferenţa multora dintre noi faţă de problemele reale ale trecutului. Din superficialitate, din indiferenţă, s-au născut foarte multe neînţelegeri, aproximări despre ceea ce s-a întâmplat în perioada de dinainte celui de-al II-lea război mondial - perioada anilor '40 sau după aceea şi e foarte greu să scrii un astfel de text de ficţiune, într-o perioadă a reconstituirii într-o perioadă în care literatura non-fiction este cea care reţine interesul publicului. M-a interesat foarte mult această provocare. Aş zice că cel puţin 3 din textele din acest volum discută despre acest plan, această intersecţie cu istoria, cu problemele politicii. Ce anume poate să spună literatura de ficţiune despre aceste probleme.

Bogdan Suceavă mi-a mărturisit că povestea lui preferată din acest volum s-a scris în jurul unui cub Rubik.

B.S.: Îmi plac foarte mult istoriile unde poţi să foloseşti mai multe voci, mai multe puncte de vedere narative în acelaşi timp. Într-un anumit ansamblu armonios şi istoria să se recompună ca un joc de puzzle unde tu reuşeşti să reconstitui ce s-a întâmplat ascultând mai multe personaje. Am încercat să scriu în cel mai simplu context posibil în care una dintre voci este a naratorului, iar cealaltă este vocea interioară a unui personaj care se află foarte departe de realitate. E un duet care mi s-a părut foarte interesant. Mi-a făcut foarte multă plăcere să scriu.

Invitaţia la lansare a fost trimisă de consulul general Claudiu Lucaci întregii Comunităţii Academice din jurul Los Angelesului, unde trăiesc câteva mii de români.

B.S.: Ar fi extraordinar dacă această unitate uriaşă ar putea să se strângă atunci când e vorba de evenimente culturale. Am fost foarte bucuros să văd o lansare foarte interesantă atunci când Vladimir Tismăneanu şi-a lansat în ianuarie recenta lui carte Stalinismul pentru toate anotimpurile - istoria politică a PCR şi a fost o lansare foarte reuşită la Consulatul General din Los Angeles. M-a bucurat sa văd că există un asemenea interes pentru proiectele culturale din partea unei instituţii diplomatice.

Despre povestea de dragoste dintre Bogdan Suceavă şi limba română nu am voie să vă povestesc. Intervievatul meu a făcut câteva mărturisiri off the record pe care nu-mi permite să le redau. Tot ce pot să vă spun este că de fiecare dată când aude sintagma: "de ce scrii în limba română" se înfurie. "Adică... de ce ar trebui să scriem toţi în engleză?"