Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

identitate


Mediana Stan

19.10.2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
calc din nou pe podeaua vălurită, gălbuie
îmi aşez hainele în dulapul lăcuit care se reflectă ferestrele ca o ceaţă cu dâre de culori
 
căldura trupului meu păstrează ceva din căldura sobei
în camera aceasta îmi scriam temele, citeam sau mâncam lipită cu spatele de plăcile de teracotă fierbinţi
aici mă desprindeam din mulţimea compactă de raţiuni, trupuri de aceeaşi vârstă ca un fruct dintr-o marmeladă de fructe cleioase
din care îmi întindeam pe pâine, muşcam cu poftă citind, întorcând pagini
 
ascultam gazul sâsâind puternic în spatele meu dintr-o fisură a scoarţei, într-un proces de refacere a lumii sângele meu curgând zgomotos prin ţevi metalice
 
vase de alamă cu margini înnegrite
tapiserii subţiate care şi-au pierdut orice moliciune
trebuie să îmi pun o pernă să pot să mă aşez pe un scaun care altădată era atât de confortabil
 
aripile turturelelor scot un piuit când îşi iau zborul
inele de sunete cad unul în altul din ce în ce mai strâmte
îmi cad pe degete, pe braţe, sunt plină de inele de sunete
 
un lustru ieşit din istorii uzate, prea tălmăcite
amestecate iute cu o linguriţă în cană, beau un ceai care mi se pare fad, amărui, abia la sfârşit îmi ajunge în gură zahărul lui netopit
 
stau cu mâinile încrucişate pe după spătar
în faţa fotografiilor unor fiinţe care nu mai există de zeci de ani
cum poţi să-ţi dai seama privind fotografiile lor că oamenii aceia nu mai există?
 
mama mă ceartă că după vechiul obicei am lăsat focul aprins la reşou
la ce te gândeşti?
ar trebui să ridicăm o bucătărie mică de vară undeva în curte
mama face un gest cu mâna că nu e nevoie
trebuie să rămână toate aşa cum au fost
un grătar subţiat îngroşat pe alocuri ca nişte degete diforme din fontă
întinse să se încălzească la flăcări albastre
irişi eterici înflorind brusc pe marginea unor cratere negre
se sting de la butoane conice se răcesc
 
aici nu există prezent, doar un trecut prăbuşit în lucruri,
un gol al unor spaţii-dreptunghiuri trase cu cretă
mama a rămas împreună cu mine, un copil ca o păpuşă uzată, plimbându-se pe role în jurul unor găuri negre
fascinat de chibrituri din care se aprind stele
 
trebuie să mă întorc la ei când şi când
trebuie să mă privesc în oglinda de acasă
 
un peisaj adâncindu-se în perete
cruste suprapuse crăpate
o pădure de plopi destrămându-se la vârfuri
podelele galben-ocru sunt poduri peste un pârâu aproape secat pe fundul unor maluri sterpe
scot din sertarul mesei de toaletă o cutie de pudră, un puf,
chipul meu tânăr e fixat cu şuruburi de bronz în dreptunghi
eu ţinându-mi copilul-care-am-fost în braţe ca un sfânt ţinându-şi capul retezat
cu un ruj roşu pe jumătate uscat conturez buze, frunze
 
mama, un amalgam de flori de teracotă, irişi electrici, cratere negre, chipuri de turturele cu ochi rotunzi, ciocuri lungi subţiri ieşind de sub bolţi albe
sânii ei vulcani de lapte stinşi odihnindu-se sub mantale de nea
 
sânii ei sunt două movile din pământul scos când au ridicat casa, netezite de mâini de copii
ne-am construit castele acoperite de cupole rotunde, în centrul lor am aşezat încântaţi câte un melc minuscul
 
la fiecare mişcare a sânilor ei mari liniştea se vălureşte se sfâşie
zidurile se răsucesc ca nişte conuri de hârtie în care plesnesc floricele albe de lumină
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • Poeziile Medianei
    Ema, 13.01.2013, 23:16

    s-ar putea numi Poeziile Medianei. Si totusi, ele ascund versuri despre mine. E ca un premiu ce ma uimeste de fiecare data si ma impinge sa citesc mai departe.

Spacer Spacer