Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  4SPACE

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Istanbul (2)


Augustin Ioan

04.09.2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Nu mergeţi într-o ţară islamică de Aid-al-Fitr, sărbătoarea de final de Ramadan. Eu am fost la Istanbul chiar atunci. În afară de cazul că sunteţi sociologi, antropologii sau interesaţi de religia islamică, desigur. Altfel, ca simplu turist, lucrurile pot deveni stranii, cum ni s-au întâmplat nouă la Istanbul. Sărbătoarea ieşirii din Ramadan presupune ieşirea, după luna de reculegere, în spaţiul public, vizitarea familiei (tinerii îi vizitează pe vârstnici, ca semn de omagiu), schimbarea garderobei şi multă mâncare, în special dulciuri (modalitatea predilectă de procurare a carbohidraţilor în lumea musulmană, în absenţa alcoolului).

Partea cu socializarea a fost cea care ne-a şi făcut probleme. În afara milioanelor de turişti obişnuiţi (presa turcă se plângea de reducerea cu două în ultimul an, din pricina răcirii relaţiilor cu Israel şi a crizei siriene), pe ţărmul Bosforului de sub Topkapî cred că erau pe puţin un milion de stambulioţi frumos îmbrăcaţi, roind de acolo-colo. Traficul era complet blocat. Restaurantele erau complet blocate. Istanbul era complet blocat. Mi-am descoperit o uşoară agorafobie fizică (o credeam doar teoretică).

Aşa că ne-am retras spre zona dinspre mare de la Sultan Ahmet, unde şi locuiam. E o zonă recent restaurată şi dată business-ului, de la Topkapî la Kuciuk Aya Sophia (a.k.a. fosta biserică bizantină, minunat boltită, Sfinţii Sergios şi Bachus): câteva străduţe, pline de restaurante fără identitate, unde eşti agăţat practic de haine şi făcut din vorbe ca să intri la ei. De regulă, restaurantul e pe terasă, la ultimul nivel. În stradă sunt câteva mese, pentru leneşi. Dar spectacolul preumblării turiştilor, ca peştii în acvariul din care ei, localnicii, pescuiesc. Suntem pradă sigură din clipa în care am făcut contact vizual, sau am încetinit cumva ritmul preumblării. La Istanbul, patrie a economiei informale asociate turismului, turistul este semn de dolar (sau euro) umblător şi, prin urmare, musai să fie jumulit. Preţurile nu au nicio legătură cu realitatea economică. Cameră de hotel de cabană montană sărmană ţi-e vândută cu preţ de hotel trei stele occidental (iar canalizarea Istanbulului probabil că e aceeaşi de pe vremea Imperiului Roman de Răsărit), doar pentru că este în proximitatea Sfintei Sofii. Felia de pepene îţi e vândută cu 2,5 euro. Şi tot aşa. Cine mai păstrează amintirea turismului ieftin de la turci să renunţe: este scump, prea scump pentru serviciile oferite.

Şi, totuşi, în afara de farmecul de furnicar aflat în treabă cu furnicarea, pe care un oraş de aproape douăzeci de milioane de localnici (zona metropolitană) îl oferă în sine, adăugat peste poziţia dumnezeiască a vechiului Byzantion, felul de a fi al turcilor este, încă, foarte prietenos. Înţeleg politica neo-otomană a celor de-acum, dar cred că, pentru moment, este umflarea unei gogoaşe căreia îi stătea mai bine ca azimă nedospită. Contrastul devine violent: Turkish Airlines are avioane noi şi mâncare bună, dar piloţi turci nu-s, ei vin din restul lumii dacă nu-s înzăpeziţi la Londra, cum mi s-a întâmplat mie anul trecut, când am petrecut o zi şi jumătate aşteptând. Nicio poartă nu e sigură pe aeroport, ele se schimbă permanent, ceea ce spune ceva despre management. Tramvaiele noi sunt pline de oameni care nu-şi schimbă cămăşile transpirate cu zilele. Bunăvoinţa nu ţine loc de expansiune economică şi civilizaţională. Poate ţările turcice / turkmene să vadă aici o patrie, un fost imperiu; o dovedesc hoardele de oameni cu trăsături vag mongolice, încărcaţi cu marfă, din aeroport; altele, precum Egiptul, nu-s fericite cu amintirea dominaţiei turcice. Noi suntem undeva la mijloc: personal, nu sunt teribil de fericit de explicaţia relaţiei dintre Kara Iflak (Valahia), Bogdan (Moldova) şi Erdel (Transilvania), pe de o parte şi Imperiul Otoman, pe de altă parte, aşa cum reiese ea din scurta notiţă din dreapta săbiei lui Ştefan cel Mare, prizonieră în armurăria de la Topkapî...


Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




2 comentarii

  • fara titlu
    vasile suhov, 05.09.2012, 10:34

    Articol interesant si actual. Felicitari pentru el. Da , sunt de acord cu dvs, cresterea asta a Turciei mi se pare si mie o gogoasa umflata artificial (suficient sa zic ca pe unde s-au plimbat anul trecut socrii mei prin Istanbul nu au vazut bon fiscal...si zic eu ca o economie gri in crestere se bazeaza de fapt pe povesti nemuritoare, credit adica, si exploatarea de resurse naturale). Intra-adevar, auzisem de scumpetea din Turcia, dar parca nici in halul asta.

  • fara titlu
    Mihai Idu, 04.09.2012, 10:47

    Stimate domnule profesor,
    va scriu eu cateva randuri, nu pentru ca le solicitati, cu umor, in postarea de pe facebook, ci pentru ca imi place subiectul.
    Nu am vazut inca Istanbulul si mi-l doresc. Am vazut, insa, cu cativa ani in urma, Marmaris (nu e nici o comparatie, aici) si voi pastra mereu o amintire fericita. Amintire a unor forme de generozitate si de buna dispozitie. Evident, turistice, ambele, dar, nu cred ca pe de-antregul false.
    Intre timp am mai cunoscut tunisienii, care, in bazar, sunt aproape agresivi si obraznici, egiptenii, care trec de la targuiala serioasa la datul cu capul de pereti pentru impresionare.

    Stiti bine, este o alta lume, cu alta istorie, cu alta cultura, care, din pacate, chiar daca mare, pe vremuri, a ramas cam pe acolo in multe privinte.

    In ceea ce-i priveste pe turci, in momentul de fata nu stiu daca visez mai degraba Istanbulul sau Capadocia, asa ca ma multumesc sa inchei si sa astept sa scrieti despre ultima, daca ati vazut-o.

    In ce priveste Ramadanul, baiatul meu a fost plecat in Siria, in urma cu cativa ani si isi aminteste, cu mare placere de baile nocturne in mare, la Latakia, impreuna cu cei de-acolo, evident, din timpul lunii respective. Dar si cu mare neplacere, de closetele turcesti din unele apartamente ...



Spacer Spacer