Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Personale  Sageata  Clavecinul bine temperat (scrisori pentru Cristina)

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

35. O vară fără un craniu de elefant


Cornel Mihai Ungureanu

08.03.2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică

4 ianuarie 20000001
Bărbaţii vor să fie seduşi.

Toate fetele pe care le-am cunoscut au avut, faţă de mine, o tăcere în plus. Oricît le-aş fi atras pe căile comunicării, oricît de departe ar fi mers exhibiţionismul meu teoretic în ce priveşte sexualitatea (să spunem), ele s-au oprit undeva, aşteptînd (să mă întorc?).

Baudrillard sesiza corect şi că femeia poate oricînd să aleagă: fie se abandonează ca obiect sexual şi se oferă fără scrupule (surprinzîndu-l profund pe bărbat), fie vrea să s efacă recunoscută ca subiect, să se lase sedusă şi să refuze la nesfîrşit. Ceea ce îi oferă, şi în acest caz, o superioritate absolută asupra bărbatului.

Nu cred că lucurile–s chiar atît de complicate, iar pentru mulţi nu-s deloc atît de subtile.

Îmi place cifra doi. Pentru mine e şi cifra prieteniei. Mă simt mai bine cu un om, decît cu zece, dacă e vorba să ne spunem gîndurile. Şi nu înţeleg prin prietenie "relaţia cu Îngerul". Prieteniei i se asociază lipsa interesului sexual. Subiectul e delicat. Cuvintele îmi pot fi uşor răstălmăcite – fără rea intenţie. Poate că nu ştiu încă să-mi exprim gîndul, poate că nu l-am aprofundat, nu m-am adîncit pînă la a-l atinge şi a-l putea rosti.
Nu cred că pot înţelege mai bine un om pentru că e bărbat. Nu cred că o femeie înţelege mai bine o femeie pentru că e femeie. Răspunsurile despre viaţa de femeie la ea le-aş căuta, nu la popota ofiţerilor. Ceea ce înţeleg bărbaţii poate fi un adevăr mutilat. Adevărul lor. Pe care îl cam ştiu. Dar o femeie nu-şi exprimă uşor adevărul propriu în faţa unui bărbat. Preferă drept confident o prietenă. Eu vorbesc mai uşor cu o femeie decît cu un bărbat. Sau la fel de uşor, dar cu mai mult interes.

Cît timp am construit castelul, cu Nadia, mi-a părut firesc sistemul de restricţii pe care exclusivismul dragostei îl impune. Dragostea include prietenia, gîndeam. Dragostea nu e doar foc de artificii, e şi liniştea de după, iubitul /iubita ar trebui să-ţi fie prietenul cel mai bun. Nu poţi iubi pe cineva, dar cu întrebările ce ţin de prietenie să te duci în altă parte. Aportul tău la existenţa celuilalt trebuie să fie maxim, gata cu risipa, acum e timpul să ridici castelul acesta care va dura cît lumea. Aşa-i scriam eu cîndva Nadiei, că şi după ce eu voi muri, şi peste mii de ani, dragostea mea va pluti pe deasupra pămîntului ăstuia care, cine ştie cum va arăta, înţesat de reţele şi mai ştiu eu ce.

Dali nu concepea o vară fără un craniu de elefant. Eu nu văd dragostea fără prietenie. Şi nu-mi plac bărbaţii care beau la cîrciumă. Chiar dacă se cheamă bar.

Cred că unii oameni trăiesc fără să înţeleagă nimic; unii nici nu-şi pun astfel de probleme, iar alţii cred că au găsit răspunsul, acolo, la suprafaţa fenomenelor.

Cu cei ce nu vor să se lase cunoscuţi e greu să lupţi. Cînd omu' ridică gardul, pare a fi în zadar să te ridici pe vîrfuri. Cred că n-ai altă soluţie decît să aştepţi, să pîndeşti clipa în care îl coboară. Sau să găseşti spărtura, dacă există.

Cel mai tare la Tom mă amuza cum încerca el să o impresioneze pe colega lui. Îmi place Mark Twain. Personajele lui sunt atît de vii, nicicum nu-mi par "personaje". Lumea ar fi cu mult mai săracă fără cărţi.

Şi nu era doar colega lui.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer