Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Semnal editorial

Învăţătorul Olof


August Strindberg, traducere de Carmen Vioreanu

26.09.2012
Editura Unitext
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
August Strindberg
Teatru 1. Învăţătorul Olof
Editura Unitext, 2012

În româneşte de Carmen Vioreanu



*****
Învăţătorul Olof (1872)

Actul 1

În Strängnäs. Pasajul cu arcade din faţa campusului de studiu al mănăstirii, cu copaci plantaţi. Mai încolo, biserica mănăstirii. În fundal, un zid; deasupra lui se zăresc pomi fructiferi înfloriţi. Olof stă pe o bancă de piatră; în faţa lui sunt elevi, citindu-şi rolurile în Tobiæ Comædia.

PRIMUL ELEV.
"Acum am ajuns în firele duşmanului,
Vai nouă, bieţi copii ai lui Israel!"
AL DOILEA ELEV.
"Ah, scump frate, la ce să ne plângem!
Cu zilele mizeriei noastre ne ducem -
departe ne sunt şi ogor, şi bogăţii,
ceva bun nu vei avea nicicând să obţii.
Asta eu tot am vorbit şi-am visat,
ce ne-a promis Abraham e de mult uitat."
LARS (care a intrat).
Ce faci?
OLOF.
Mă joc!
LARS.
Te joci?
OLOF.
Da! Joc o comedie mică despre copiii lui Israel şi penitenţa babiloniană!
LARS.
N-ai altceva mai bun de făcut? O muncă mai importantă se află în faţa ta!
OLOF.
Sunt încă prea tânăr!
LARS.
Nu spune că eşti prea tânăr!
OLOF.
Nu, căci oricum sunt destul de mulţi care-mi strigă asta!
LARS (desface un rulou de hârtie pe care l-a scos; îl cercetează pe Olof câteva clipe; după care citeşte).
"Şi cuvântul Domnului către Ieremia fost-a;
Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare.
Dar Ieremia spuse: "O, Doamne, Dumnezeule, eu nu ştiu să vorbesc, pentru că sunt încă tânăr".
Atunci Domnul spuse: Să nu zici: Sunt încă tânăr; căci la câţi te voi trimite, la toţi vei merge şi tot ce-ţi voi porunci vei spune.
Că iată, Eu te-am făcut astăzi cetate întărită, stâlp de fier şi zid de aramă înaintea acestei ţări întregi: înaintea regilor lui Iuda, înaintea căpeteniilor ei, înaintea preoţilor ei şi înaintea poporului ţării.
Astfel încât, şi dacă se vor lupta împotriva ta, tot nu te vor birui, căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc!"
OLOF (sare în sus).
A zis Domnul asta?
LARS (continuă).
"Acum mergi printre popoare şi proroceşte tot ce-ţi voi da eu."
OLOF.
De ce nu te duci tu?
LARS.
Sunt prea bătrân!
OLOF.
Eşti laş!
LARS.
Da, căci eu nu am forţa; dar tu o ai - Domnul să-ţi dea acum credinţa.
OLOF.
O, da, aveam odată văpaia credinţei şi ardea minunat, dar liga călugărilor a stins-o cu apa sa sfinţită, când mi-au citit să-mi scoată pe diavol din mine!
LARS.
Au fost paie pe foc; dar acum Domnul o să-ţi aprindă un foc de buşteni care va arde seminţele filistenilor. Tu ştii ce vrei, Olof?
OLOF.
Nu, dar simt cum îmi vine să mă sufoc când mă gândesc la acest popor amărât care oftează după mântuire. Strigă după apă, apă vie, dar acolo nu e nimeni care să aibă ceva de dat.
LARS.
Dărâmă mai întâi vechea casă putredă, poţi asta! Chiar Domnul le va construi una nouă!
OLOF.
Dar atunci vor sta o vreme fără acoperiş deasupra capului!
LARS.
Măcar o să aibă aer curat!
OLOF.
Dar să jefuieşti un întreg popor de credinţa sa; îşi vor pierde speranţa!
LARS.
Da, îşi vor pierde speranţa!
OLOF.
Dar se va striga vai după mine şi voi fi calomniat şi adus în faţa celor de sus!
LARS.
Ţi-e teamă?
OLOF.
Nu! - Dar indignarea -
LARS.
Olof! Tu eşti născut pentru indignare; tu eşti născut să loveşti. Dar Domnul va vindeca.
OLOF.
Simt cum mă trage curentul; încă mai ţin de poarta de ecluză, dar dacă dau drumul, mă ia curentul cu el.
LARS.
Tu dă drumul, o să vină cei care o să te ţină!
OLOF.
Să-mi întinzi mâna, Lars, dacă intru prea mult în vârtej.
LARS.
Asta nu stă în puterea mea, iar tu trebuie să întri în vârtej, chiar dacă o să piei.
OLOF.
Ce furtuni mi-ai stârnit în suflet; eu adineauri stăteam şi mă jucam la umbra copacilor şi era ajunul Rusaliilor, şi era primăvară şi era pace. Şi acum - de ce nu tremură copacii, de ce nu se întunecă cerul! Pune-mi mâna pe frunte, să simţi cum valurile sângelui se pun în mişcare! Nu mă părăsi, Lars; văd un înger care se îndreaptă spre mine cu o sanie; merge pe cerul amurgului, roşu ca sângele îi e pasul şi are o cruce în mână. - Nu, nu pot, mă întorc în valea liniştită; să se lupte alţii, eu o să privesc. - Nu, eu o să rămân în urmă şi o să-i vindec pe răniţi, voi şopti pace în urechile muribunzilor. Pace! - Nu, vreau să lupt şi eu, dar în rândurile din urmă; de ce să merg eu în faţă?
LARS.
Pentru că tu eşti cel mai curajos!
OLOF.
Nu cel mai puternic?
LARS.
Cei puternici vin în urma ta! şi pe cel mai puternic îl ai lângă tine; el e cel ce te îndeamnă la luptă!
OLOF.
Ajută-mă, Doamne! Acum plec!
LARS.
Amin!
OLOF.
Şi tu mă urmezi!
LARS.
Vei merge singur cu Dumnezeu!
OLOF.
Tu de ce te retragi?
LARS.
Eu nu sunt făcut să fiu luptător; eu o să fiu doar făurarul tău de arme! Cuvintele curate ale Domnului îţi vor fi arme şi tu le vei pune în mâna poporului; căci acum, uşa de la sala cu armuri a pontifilor e spartă şi oricine cu numele de om va lupta singur pentru libertatea spiritului său!
OLOF.
Dar unde-mi sunt vrăjmaşii? Ard de dorinţa luptei, dar nu văd pe nimeni cu care să mă lupt!
LARS.
Nu trebuie să-i îndemni să apară, vin ei! Rămâi cu bine. Poţi începe când vrei! Domnul fie cu tine!
OLOF.
Nu pleca, vreau să mai vorbesc cu tine!
LARS.
Iată că vine avangarda - echipează-te. (Pleacă).

(Un grup de burghezi, printre ei şi femei şi copii, se apropie de uşa bisericii pe partea dreaptă. Se opresc acolo, îşi scot pălăriile şi îşi fac cruce.)

GERT TIPARNICUL (îmbrăcat în burghez).
Nu s-au tras clopotele pentru mesa vesperală din ajunul Rusaliilor- extrem de neobişnuit!
UN BURGHEZ.
Şi uşa bisericii e închisă! E posibil ca preotul să fie bolnav.
GERT.
Sau nu s-a sculat!
BURGHEZUL.
Ce spuneţi?
GERT.
Adică, e bolnav!
BURGHEZUL.
Dar are atâţia ucenici, că unul dintre ei ne-ar putea citi o mesă în locul lui!
GERT.
Dar ei sunt foarte ocupaţi.
BURGHEZUL.
Cu ce?
GERT.
Da, nu e bine de ştiut!
BURGHEZUL.
Ai grijă, bunul meu domn! Păreţi a avea un aer de luteran! Episcopul Hans din Linköping e în oraş, şi regele asemenea!
GERT.
Brask e în oraş?
BURGHEZUL.
Da, pe Dumnezeu că aşa e. Dar mai întâi să încercăm uşa, să vedem dacă biserica e închisă.
GERT (urcă treptele şi bate la uşă).
Casa Domnului e închisă în ajunul Rusaliilor. Preaonoratul cler nu oferă audienţă la Dumnezeu astăzi, de aceea respectabila burghezime se poate duce acasă la culcare, fără mesă. Priviţi aici, oameni buni - aici e o uşă, sigur, e doar din lemn, dar nu face nimic, căci e căptuşită cu alamă, priviţi la uşa aceasta! Dacă acum vă spun că Dumnezeu locuieşte aici înăuntru, căci doar e casa lui, dacă vă spun acum că unul din oamenii episcopului, care e diaconus sau secretarus sau canonicus sau oricine se termină în us, căci doar bărbaţii spiritului se termină în us, dacă spun acum că un asemenea bărbat are cheia acestei uşi, agăţată într-un cui în dormitorul lui, prin aceasta nu spun că l-a încuiat acolo pe Dumnezeu de noi şi că a agăţat cheia într-un cui în dormitorul său, ci spun că nu putem intra şi ţine vreo slujbă în seara aceasta, noi care ne-am luptat şase zile să facem pantofi şi pardesie şi noi, care toată săptămâna am făcut bere şi am copt şi am tranşat carne pentru prea-onorata preoţime, ca ei, în a şaptea, să poată ţină o slujbă pentru noi. Nu reproşez aceasta în niciun fel prea-cinstitului capitol, căci ei sunt doar oameni şi numai Dumnezeu a reuşit să muncească şase zile şi să se odihnească în a şaptea.
BURGHEZUL.
Îl huliţi pe Dumnezeu, domnule burghez!
GERT.
O da, El nu aude când uşa e închisă!
O FEMEIE.
Iisuse! Maria! E un Anticrist!
GERT (bate la uşă).
Auziţi, ce gol sună. - Scrie în Biblie că odată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos şi trebuie să fie adevărat, dar dacă sfinţii l-au cusut la loc, asta nu scrie în Biblie şi pentru asta nu trebuie să fie minciună.

(Lumea dă năvală spre Gert; copiii ţipă.)

BURGHEZUL.
Vai ţie, Luther, căci un astfel de om eşti tu. Noi am păcătuit, de aceea Domnul şi-a închis casa. Tu nu auzi cum chiar şi copiii ţipă la vederea ta, spirit necurat!
GERT.
Dar dumneavoastră îi călcaţi pe picioare, dragi prieteni!
FEMEIA.
Nu te apropia de el; îl are pe diavol!
BURGHEZUL.
Jos cu el! Jos cu el!
GERT.
Nu mă atinge, căci pe locul acesta mă aflu sub ocrotirea Domnului!
BURGHEZUL.
Domnul nu-l protejează pe îngerul aruncat!
GERT.
Dacă n-o face Domnul, atunci o face sfânta biserică, iar eu mă aflu înăuntrul zidurilor ei sfinţite.
BURGHEZUL.
Scoateţi-l în afara zidurilor bisericii!
GERT.
Dacă nu vă e teamă de Domnul, atunci măcar să vă fie teamă de blestemul sfântului părinte!
FEMEIA.
Scoateţi-l afară; spiritul lui necurat a făcut vrăji în biserică!
BURGHEZUL.
Da! Da! Domnul nu-şi deschide biserica diavolului!

(Dau năvală spre Gert, când intră Secretarul episcopului, precedat de un diacon care vorbeşte tare.)

SECRETARIUS (citeşte).
"De vreme ce oraşul nostru episcopal nu şi-a îndeplinit dările către scaunul episcopal şi cum oraşul tărăgănă în continuare efectuarea acestui lucru, capitolul a găsit de cuviinţă, conform cu dreptul său şi ratificările Curianului, să închidă uşile bisericii şi să întrerupă efectuarea slujbelor şi a ofrandelor, până când menţionatul neajuns şi-a găsit îndreptarea, amintind fiecăruia în parte care de acum încolo nu se conformează, de dizgraţia noastră
Datum vigilia assumptionis Mariæ
Capitolul din Strängnäs".

(Pleacă.)

GERT.
Ce spuneţi, oameni buni?
BURGHEZUL.
Fără slujbă în Ajunul Rusaliilor! E ruşinos.
GERT.
Aveţi grijă! nu spuneţi nimic rău despre preoţi, nu e vina lor.
BURGHEZUL.
A cui e vina?
GERT.
A bisericii! nevăzută, atotputernică! Vedeţi dumneavoastră, biserica e cea care a închis biserica.

(Oamenii îşi exprimă nemulţumirea.)

OLOF (s-a apropiat şi bate acum clopotul pentru slujba vesperală cu o frânghie care atârnă din turn).
Dacă este serios că vreţi serviciu divin, atunci o să vă ţin o slujbă!
BURGHEZUL.
Mulţumim, învăţătorule Olof, dar nu ştiţi ce urmări poate avea asta?
OLOF.
Haideţi mai bine să ne temem de Domnul decât de oameni!
(Oamenii cad în genunchi.)
"Dragi prieteni, fraţi şi surori întru Iisus Hristos! Fiindcă ne-am adunat acum..."
BURGHEZUL.
Învăţătorule Olof...
OLOF.
Ce e?...
BURGHEZUL.
Noi vrem slujba noastră adevărată şi nu noi născociri laice.
GERT.
Dragă învăţătorule Olof, să fie în latină, vă rugăm. Altfel nu înţelegem ce spuneţi!
BURGHEZUL.
În limba sfântă să fie, altfel oricine poate citi mesa.
OLOF.
Da, e exact aşa cum trebuie să fie. Fiecare pentru el şi cu Dumnezeu!
POPORUL.
Un Luther! Un Luther! Anticrist!
BURGHEZUL.
Aha, învăţătorule Olof. Dumneavoastră, care sunteţi atât de tânăr şi cald, dumneavoastră aţi fost contaminat de diavolul nemţesc. Eu sunt om bătrân şi-am văzut lumea, vă vreau binele, întoarceţi-vă cât mai sunteţi tânăr. - Faceţi-ne pe plac şi citiţi vechea mesă!
OLOF.
Nu, s-a terminat cu jocul ăsta de nebuni. - În spirit şi adevăr trebuie să vă rugaţi şi nu cu vorbe pe care nu le înţelegeţi.
BURGHEZUL.
Dumneavoastră nu credeţi, tinere prieten, că Domnul nostru înţelege latina?
GERT.
Dar suedeza chiar n-o înţelege!
BURGHEZUL.
Învăţătorule Olof! lăsaţi oamenii să plece de lângă dumneavoastră fără un cuvânt de învăţătură - nu vedeţi cum tânjesc după Dumnezeul lor. Jertfiţi-vă propria voinţă păcătoasă şi nu lăsaţi oamenii să plece ca şi când n-ar avea niciun pastor!
OLOF.
Îmi numiţi voinţa păcătoasă?
BURGHEZUL.
Sunteţi un bărbat dur!
OLOF.
Nu spuneţi asta! Ştiţi ce mă costă trasul acesta de clopot?
BURGHEZUL.
Vanitatea dumneavoastră!
GERT.
Şi pacea dumneavoastră! Căci clopotul de furtună a sunat a luptă! Hei, acum începe! în curând, clopotele din Stockholm vor da răspunsul şi atunci sângele lui Huss, atunci sângele lui Ziska, atunci sângele miilor de ţărani se va revărsa peste principi şi papi.
FEMEIA.
Vai nouă, ce dezlănţuie el?
BURGHEZUL.
Îl cunoaşteţi pe omul acela, învăţătorule Olof?
OLOF.
Nu!
GERT.
Olof! Mă cunoşti! Nu mă renega! Ţi-e teamă de bieţii ăştia prăpădiţi care nu-şi vor binele - care niciodată n-au auzit cuvântul libertate!
OLOF.
Cum te numeşti?
GERT.
Dacă v-aş spune, v-aţi cutremura! Da, e adevărat, trebuie să vă cutremuraţi, pentru a vă trezi din somnul dumneavoastră! Eu mă numesc îngerul izgonit, care trebuie să bântuie de zeci mii de ori, eu mă numesc eliberatorul care a venit prea devreme, eu mă numesc Satana, pentru că v-am iubit mai presus de viaţa mea, eu m-am numit Luther, eu m-am numit Huss, acum mă numesc Anabaptista!
POPORUL (se înghesuie şi-şi face cruce).
Anabaptista!
GERT (se demască şi e acum mult mai bătrân).
Acum mă cunoşti, Olof!
OLOF.
Părinte Gert!
BURGHEZUL.
Îl numeşte părinte!
POPORUL (se retrage).
Anabaptista! Anabaptista!
FEMEIA.
Nu vedeţi, este cel excomunicat - -
BURGHEZUL.
Gert tiparnicul. Tipograful lui Brask.
UN ALT CETĂŢEAN.
Cel care l-a tipărit pe Luther!
FEMEIA.
Vai nouă şi oraşului nostru. Vai preoţilor noştri, dacă fac anturaj cu Anticristul!
BURGHEZUL.
El reneagă botezul!
FEMEIA.
El nu-l recunoaşte pe Dumnezeu!

(Poporul pleacă.)

OLOF.
Părinte Gert, ai ţinut o cuvântare primejdioasă.
GERT.
Dacă tu crezi că a fost primejdioasă, Olof, atunci să te binecuvânteze Dumnezeu pentru asta!
OLOF.
Primejdioasă pentru tine, am vrut să zic!
GERT.
Nu pentru altcineva?
OLOF.
Să sperăm!
GERT.
L-ai cunoscut pe Luther?
OLOF.
O, da! Acum vreau să-i realizez opera în ţara mea natală!
GERT.
Nu şi altceva?
OLOF.
Ce vrei să spui?
GERT.
E prea puţin! Luther e mort! El a făcut începutul! Noi vom continua!
OLOF.
Unde vrei să mă conduci!
GERT.
Departe! Departe! Olof!
OLOF.
Mi-e frică de tine, părinte Gert!
GERT.
Da! da! Să-şi fie foarte frică, fiindcă eu vreau să te duc pe un munte înalt şi de acolo vei privi lumea. Vezi tu, Olof, acum sunt Rusaliile. Atunci când Duhul Sfânt a coborât şi s-a revărsat peste apostoli, nu, peste toată omenirea. Tu poţi primi Duhul Sfânt, eu am primit Duhul Sfânt, căci am crezut asta. Duhul Domnului a coborât la mine, simt asta, şi de aceea am fost închis drept nebun, dar acum sunt liber, acum voi spune cuvântul, căci vezi tu, Olof, acum noi ne aflăm pe munte! Vezi cum oamenii se târăsc în genunchi către cei doi bărbaţi care stau pe scaunele lor. Cel mai mare are două chei într-o mână, un ciocan de furtună în cealaltă, acela este papa. Acum ridică ciocanul şi mii de suflete sunt distruse şi condamnate, iar ceilalţi îi sărută picioarele şi cântă Gloria Deo,- iar cel de pe scaun se întoarce şi zâmbeşte. Uită-te acum la celălalt. Are un paloş şi un sceptru. Pleacă-te în faşa sceptrului, altminteri te muşcă paloşul. El îşi încruntă sprâncenele şi tot poporul tremură. Atunci el se întoarce spre vecinul său de pe celălalt scaun şi amândoi zâmbesc. Sunt două statui ale lui Baal. Dar atunci se aude un scâncet în aer, ca un murmur al poporului. Cine cârteşte? strigă papa şi-şi scutură ciocanul. Cine murmură, şi împăratul îşi scoate sabia. Nimeni nu răspunde. Dar tot se aud cârcoteli în aer şi se şuieră şi se strigă: "Gândeşte-te!". Şi papa sare dintr-o dată şi împăratul păleşte şi întreabă: cine a strigat "gândeşte-te!" Aduceţi-l aici şi o să-i iau viaţa, iar papa strigă, aduceţi-l aici şi-o să-i iau sufletul. Aerul a strigat, nimeni n-a strigat; dar vocea creşte şi suflă un vânt de furtună şi trece peste Alpi şi urlă peste Fichtelgebirge şi trezeşte Marea Baltică şi se loveşte cu ecou cu ţărmuri şi dublat de mii de ori trece strigătul peste lume: libertate! libertate! Şi papa aruncă cheile în lac şi împăratul îşi bagă sabia în teacă, fiindcă ei sunt neputincioşi în faţa strigătului!
Olof! Tu vrei să-l învingi pe papă, dar uiţi de împărat; împăratul care-şi ucide oamenii fără să-i numere, asta fiindcă ei îndrăznesc să suspine când sunt călcaţi pe piept. Tu vrei să-l învingi pe papa de la Roma, dar vrei, ca şi Luther, să le dai un nou papă în sfânta scriptură. Auzi! Auzi! Nu lega spiritele cu cătuşe! Nu uita marea zi a Rusaliilor, nu-ţi uita ţelul măreţ: viaţă spirituală şi libertate spirituală. Nu asculta la acel strigăt de moarte "vezi, totul e bine!", căci atunci nu se realizează împărăţia de o mie de ani, împărăţia libertăţii, şi tocmai asta începe acum!
(OLOF rămâne tăcut).
GERT.
Ai ameţit?
OLOF.
Mergi prea departe, Gert!
GERT.
O să vină o zi în care o să fiu numit papist! Năzuie spre cer şi-o să dai de luminişul pădurii!
OLOF.
Du-te înapoi, Gert! Atragi nenorocirea asupra ta şi a regatului! Tu nu vezi cum ţara încă tremură sub febra traumatică după ultimele războaie, şi tu vrei să creezi război civil, asta e lipsit de credinţă!
GERT.
Nu! Acum, cuţitul e în carne, taie, ca trupul să poată fi salvat.
OLOF.
Te predau ca trădător de ţară!
GERT.
N-ar trebui să faci asta, tu, care astăzi te-ai învrăjbit ireparabil cu biserica! Şi, apropo -
OLOF.
Spune pe faţă, Gert, arăţi ca satana în acest moment!
GERT.
O să primeşti secretul meu; faci ce pofteşti cu el! Vezi tu, regele pleacă la Malmö azi; poimâine de exemplu, Stockholmul se revoltă!
OLOF.
Ce spui?
GERT.
Îi ştii pe Hink şi Knipperdollink?
OLOF (îngrozit).
Anabaptiştii!
GERT.
Da! De ce eşti aşa uimit! Da, sunt doar doi mojici. Un blănar şi un negustoraş, care reneagă rostul botezului asupra unui copil neînsufleţit şi sunt suficient de ignoranţi să se opună unui sperjur deliberat, forţat unei fiinţe iraţionale.
OLOF.
Altceva?
GERT.
Ce-ar putea fi?
OLOF.
Sunt posedaţi!
GERT.
De duh, da! Furtuna e cea care strigă prin ei! Ai grijă, dacă ajungi în calea lor!
OLOF.
Trebuie împiedicat! Mă duc la rege!
GERT.
Olof! Noi ar trebui să fim prieteni! Mama ta locuieşte la Stockholm, nu?
OLOF.
Ştii asta!
GERT.
Tu ştii că fiica mea, Kristina, locuieşte la mama ta?
OLOF.
Kristina?
GERT.
Da, până una-alta. Dacă învingem, fiica mea va fi în siguranţă la mama ta, dacă înving catolicii, atunci mama ta e în siguranţă cu fiica mea. Şi ţie îţi pasă de Kristina, nu?
OLOF.
Gert! Gert! Unde ai devenit aşa înţelept?
GERT.
La casa de nebuni!
OLOF.
Pleacă de lângă mine! Mă tragi în necaz!
GERT.
Da, dacă e un necaz să fii prădat de toată fericirea pământească, să fii târât în închisoare, să suferi sărăcia, să fii ironizat şi batjocorit pentru adevăr. Atunci tu nu meriţi un necaz aşa de mare. Credeam că o să mă înţelegi; mă bazam pe ajutorul tău, căci tu încă mai ai focul, dar văd că lumea te atrage; urmează curentul şi fii fericit!
OLOF.
Un om nu-şi poate recrea timpul!
GERT.
Luther a făcut-o!
OLOF.
Nimeni nu se poate pune împotriva curentului!
GERT.
Nebunule! Condu curentul, căci curentul suntem noi, cei bătrâni sunt nişte băltoace stătute, cu ele chiar nu trebuie să te lupţi; dar nu le lăsa să putrezească sau să sece; fă-le guri de canalizare şi o vor lua şi ei cu curentul!
OLOF.
O, te înţeleg; ai făcut să mi se înfiripe un gând în suflet, dar trebuie să-l sufoc din faşă, altfel mă omoară el pe mine!
GERT.
Crede-mă, o să fii un Daniel care le va spune principilor adevărul şi aceştia se vor ridica să-ţi ia viaţa, dar Domnul te va proteja.
Acum eu plec liniştit; căci văd fulgere străpungându-i ochiul, şi limba focului tremurându-ţi deasupra capului. Rusalii fericite, Învăţătorule Olof! (În timp ce pleacă). Iată-l pe regele muştelor; nu-l lăsa să-ţi murdărească sufletul, care încă e curat!
OLOF.
Iisuse, ajută-mă!

Notă: August Strindberg, "Selected Drama" este un proiect menit să comemoreze 100 de ani de la moartea lui August Strindberg, depus de UNITER la începutul lui 2011 la Programul CULTURA 2007 - 2013, componenta Traduceri literare şi aprobat pentru finanţare. Proiectul cuprinde traducerea şi publicarea a 12 piese de teatru semnate de August Strindberg care nu au fost publicate niciodată în România. Piesele vor fi grupate în cinci volume, a căror lansare va avea loc în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, ediţia 2012. Din acest proiect fac parte piesele istorice, dramele misteriale, romantice, expresioniste ale lui Strindberg. Traducerea în limba română este făcută de Carmen Vioreanu. LiterNet va publica în perioada următoare, în avanpremieră, fragmente din piesele acestui proiect.
Mai multe informaţii pe blogul proiectului:  http://unveacderelectura.wordpress.com/ şi pe pagina de Facebook: https://www.facebook.com/Strindberg.MareleDrum.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică



 Toate articolele despre Festivalul Naţional de Teatru, 2012


0 comentarii

Spacer Spacer