Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Ceaiul de joi dimineaţă

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Dragă jurnalule... (Scriitură experimental-motivaţională)


Ilinca Anamaria Prisăcariu

04.10.2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
"MIERCURI: Ziua 1

Bună! Numele meu este... Numele meu este..."
Rupe foaia, o mototoleşte, o aruncă. Începe o alta:
"Bună! Nu contează numele meu, atâta timp cât gândurile sunt bune, nu?"
Repetă acţiunea: rupe, mototoleşte, aruncă, începe alta:
"Bună! Numele meu este Ana. Acesta este un jurnal."

"JOI: Ziua 2

JURNÁL s.n. 1. caiet de însemnări intime zilnice (despre tot ceea ce se întâmplă); observaţii ştiinţifice însemnate zi de zi. ◊ jurnal de bord = registru de însemnări pentru faptele care survin în timpul drumului unei (aero)nave; jurnal de cart = registru pe navele militare, deosebit de jurnalul de bord, în care ofiţerul de cart înscrie date referitoare la navigaţie. 2. ziar, gazetă. 3. caiet, registru în care se înscriu operaţiile de contabilitate zi de zi. 4. emisiune de radio sau de televiziune care prezintă ştiri, informaţii de imediată actualitate. (< fr. journal)

Sursa mea este dexonline. Caietul ăsta nu poate fi jurnal de bord, decât dacă mă decid să vă îmbarc în cine ştie ce navă plutitoare deasupra gândurilor mele, numai că ţin la voi, stimată foaie şi stimată pereche de ochi cititori, aşadar nu vă voi ameţi prea mult cu aberaţiile mele. În nici un caz, nu poate fi ziar, ori gazetă. Eu nu-mi vând legăturile minte-suflet sau, cum îmi place mie să le spun, «cap-pajură», pe te miri ce subiecte de genul tabloidelor. De la mine se cumpără numai dacă se găsesc persoane interesate de chestii mărunte, de genul «sunt sau nu un om împlinit?» şi altele... Registru, nici măcar, că nu suntem la secretariat. Emisiune de radio sau televiziune? N-ar fi rău, numai că frecvenţele ar fi destul de greu de prins, pentru că vremurile sunt buclucaşe, ştim cu toţii. Dacă nu ninge şi plouă cu soare în decurs de jumătate de oră în jurnalul meu, degeaba mai există, că tot nu ar interesa pe nimeni. Ar mai rămâne varianta caietului de însemnări intime, zilnice... De intime, sunt, mai mult sau mai puţin; zilnice - cred şi eu! Pot scrie numai că respir şi clipesc, că devine best-seller, toţi cititorii îşi vor pierde capul: «Dumnezeule, câtă dreptate are! Fix aşa fac şi eu! Mă cunoaşte atât de bine...» Cam aşa... Ca horoscopul. Despre tot ceea ce se întâmplă. Evident, pentru că «dacă n-ar fi, nu s-ar mai povesti.» Observaţii ştiinţifice? Hm, doar dacă ne vom pierde în te miri ce teorii, dar nu-i nimic de speriat, pentru că asta e în natura umană... Aşa ne face nouă plăcere, să deviem de la subiect şi să ne dăm savanţi din când în când. Dar iată, nici bine n-am început a scrie şi deja ne pierdem într-o mare de lucruri ce descriu ceva care, momentan, nu există. Iată în ce constă şmecheria: acest jurnal devine materie «palpabilă» ochiului pe parcurs ce citeşti. Aşa că degeaba scriu, dacă...

Înţelegi?

... tu nu citeşti! Până la urmă, voi lăsa lucrurile în mânuţele ataşabile sistemului tău nervos: alege tu ce să fie! Îmbarcă-te; citeşte în timp ce fumezi o ţigară; verifică registrele masive de la serviciu; citeşte pe ascuns la lumina unei lanterne. Ori (re)scrie propriul jurnal. Numai continuă să-ţi plimbi retina în acest spaţiu, poate mai dai din când în când de nişte lucruri interesante, bune de amestecat în ceai.

Ori alege să te opreşti aici. Oricum, ziua e pe sfârşite şi nu poţi spune că, pe lângă faptul că te-am ameţit de tot, te-am făcut să te opreşti din citit, aşa, de la jumătatea drumului. Din moment ce-ţi «duci retina acasă» şi nu o mai laşi să se plimbe, se opreşte şi povestea, aşa că nu se supără nimeni.

Dacă vrei, ne vedem mâine..."

Ca să mai lămurim puţin lucrurile, acesta este un jurnal experimental, aflat într-o continuă extindere, ce stă la latitudinea oricărui cititor. A se consuma pe propriul risc şi propriul sistem de valori... În timpul lecturii, cititorul are libertatea de a-şi lăsa mintea să zburde oriunde. Aici este permis cititul în stilul "şcolarului visător": citeşti, dar gândurile tale sunt prin alte locuri. Dacă ai ratat o frază, te rog, nu te mai întoarce, doar dacă te interesează într-un mod brutal să îţi ameţeşti retina cu rotaţii de acest gen.

De asemenea, orice completare este bine-venită. În caz de forţă majoră (de exemplu: introducerea textului în programa şcolară), se aplică, fără resentimente, metoda dictării către şcolarul visător, asemănător cu stilul mai sus precizat: scrie şi lasă informaţiile să treacă printr-o ureche şi să iasă pe alta. Nu-i bai! Bineînţeles, aceste lucruri nu se vor întâmpla niciodată, dar eu îmi fac datoria de scriitor (în timpul liber, narator la drumul mare) de a încropi acest prospect.

"VINERI: Ziua 3

Dragă jurnalule,

Ca să ne lămurim, în momentul în care am cumpărat caietul pe care scriu acum şi din care tu muşti din litere cu poftă, am găsit prospectul pe care tocmai l-ai parcurs. În primă fază m-am gândit că poate-s eu nebună, ori lumea asta nu mai ştie ce să scoată ca să atragă atenţia. Apoi am zis, «de ce să fiu eu nebună?» şi m-am gândit mai bine, cum că ar fi amuzant să nu fiu singura, dacă s-ar pune problema în felul ăsta. O fi şi nebunia o stare de spirit, iar dacă e plăcută, de ce să o ţin numai pentru mine? Aşa că iată-mă, scriu!

Astăzi am stat în pat şi m-am gândit la diverse lucruri. Am contemplat destul de mult la faptul că... nu am mai avut de mult timp să stau şi să mă gândesc. Nici măcar la duş. Nici să cânt nu am mai avut timp, mai toate lucrurile le-am făcut pe fugă. Chiar şi râsul, plânsul... Respiratul şi clipitul, bătăile inimii mele parcă se grăbesc şi ele, dar de ce? Nu-i destul de riscant? Inima chiar nu ar trebui să se grăbească. E destul faptul că gândurile noastre aleargă zilnic şi se împart în o sută de părţi...

M-am dat foarte greu jos din pat, până în momentul în care m-am uitat la ceas şi mi-am dat seama cât de târziu este şi că voi întârzia la şcoală. S-a năruit tot, mă crezi? Vieţile noastre ar fi mult mai uşoare dacă nu ar exista ceasurile, pentru că fiecare bătaie ne îngreunează traiul. Ne luptăm zilnic cu cele trei limbi, laolaltă cu bătăile inimii; două mai mari şi una mai mică, care se întrec între ele, ameţindu-ne ceasornicarul. E frustrant, pentru că nu putem face nimic.

Când am coborât din pat era frig şi nu era nimeni să mă întrebe dacă mi-e foame, dacă aş bea un ceai cald, dacă am şosete curate. Nu, ghiozdanul nu era facut, hainele nu erau călcate, papucii erau pe sub pat, iar lumina era mult prea slabă, pentru că până şi soarele şi-a găsit să fie leneş. M-ar fi ajutat destul de mult dacă aş fi avut timp să deschid calculatorul pentru câteva minute, să ascult o melodie care să mă energizeze, apoi să mă îndrept spre şcoală cu... drag. Foarte rar mi-e drag să merg la şcoală, iar când o fac, mă determină gândul că sunt vreo două-trei persoane pentru care merită să-mi calc pe somnul dulce-acrişor şi să mă chinui să învăţ câte ceva de la nişte oameni amărâţi, mai mult sau mai puţin bine-voitori, care-şi cară în spate facultatea şi salariile de o mizerie extraordinar de grea. La toate acestea se adaugă şi frustrările, începând cu somnul lor dulce-acrişor, ori chiar amar, dar care pe mine nu mă interesează. Şi totuşi, mă priveşte, pentru că amărăciunile lor se revarsă în stropi mici, în caietele mele de şcolar, iar resturile de cuvinte, puncte şi virgule, se adună în urechile mele în urma trecerii lor rapide şi destrămate.

Orarul s-a schimbat din nou, timpul e acelaşi, iar soarele se culcă mai devreme, pentru că vine iarna. Ei bine, eu nu pot să fac acelaşi lucru, pentru că am de învăţat foarte mult pentru mâine, iar apoi trebuie să stau ca să-mi curăţ urechile... Somnul şi frigul mă doboară. Dacă mai am timp, scriu în clasă. Încă n-am terminat eseul despre importanţa lecturii în viaţa cotidiană... Asta e, mă duc la culcare. În seara asta vreau să visez că plec într-o călătorie pe mare. Mi-e dor de ea, n-am mai văzut-o de 3 ani... Noapte bună!"

"SÂMBĂTĂ: Ziua 4

Însemnarea I, ora 07:48: «Recapitulare
Săptămâna care tocmai s-a încheiat la cămaşă ca să plece din viaţa mea definitiv şi irevocabil, nu a adus cu sine nimic productiv. Aşadar, degeaba a existat. A trecut timpul, ca de obicei, pe nesimţite. Nici o schimbare nu a avut loc la nivel de punte. Se speră la o săptămână mult mai bună, în viitor. »
Însemnarea a II-a, ora 15:24: «În seară aceasta este lună plină... Acum, că am plecat pe mare, nici nu mai trebuie să mă duc la şcoală. Încep să mă mai încălzesc.»
Însemnarea a III-a, ora 21:37: «Marinarii s-au retras în cabinele lor, căutând cântecul sirenelor în somn. Mie mi-e frică de ele, aşa că mai rămân pe punte, patrulând cu privirea printre stele şi aspirând la viaţa pe care am impresia că o voi trăi cândva. Referitor la coordonate, habar nu am ce să spun. Ne situăm undeva, la graniţa dintre bine şi rău...»
Însemnarea a IV-a, ora 21:50: «Uneori sunt atât de fericită, încât am impresia că dacă ce aş avea în cap ar fi - atunci - realizabil, aş putea spune că aş fi cea mai fericită de pe mare.»
Însemnarea a V-a, ora 22:00: «Uneori sunt atât de tristă, căci am impresia că dacă ce aş avea în cap ar fi - pe loc - realizabil, nu mi-aş putea ierta-o niciodată.»
Însemnarea a VI-a, ora 22:07: «V-am minţit în legătură cu marinarii; suntem cu toţii piraţi... Navigăm în căutare de aur. Ce păcat că luna-i din argint!»
Însemnarea a VII-a, ora 22:12: «Uneori sunt pur şi simplu... Încât, fără absolut nici o impresie, aş putea fi totul. Şi aş râde soarelui, iar el ar zâmbi lunii. Luna ar clipi stelelor, iar ele mi s-ar aşterne, cuminţi, în privire. Apoi, urmându-mi instinctul animal, mi-aş ghida ochii spre suflet. Acolo m-ar aştepta un gol şi o linişte, o adiere şi o înfundare a urechilor. Asta e... Uneori, liniştea e cel mai dureros zgomot. Şi durerea e bună... Nu tot timpul. Cine a spus că piraţii nu pot fi artişti?»
Însemnarea a VIII-a a fost furată.
Însemnarea a IX-a, ora 23:56: «Liniştea e spartă de către o sirenă cu bucle aurii. Îmi cântă în strună că poartă meşe. M-a năruit într-un mod pompos. Odată cu cântecul ei, se aşterne o nouă zi şi visul meu începe să prindă contur.»"

"DUMINICĂ: Ziua 5

Dragă jurnalule,

Azi e sărbătoare. Dorm toată ziua.
«Pooooooort meşeeeeeeeeee...!» Păcat! Era singura mea şansă să mă îmbogăţesc."

"LUNI: Ziua 6

Ziarul de dimineaţă:
- Un cetăţean a fost surprins joia trecută citind un articol de pe un site de cultură. Acesta susţine că obişnuieşte să intre zilnic, în pauzele de masă de la locul de muncă. «Mă relaxează şi îmi induce o stare de bine», a declarat acesta, zâmbind. Reporterii noştrii au constatat că imediat după ce a fost tipărită această declaraţie, a răsărit din nou soarele!
- Visele sunt proiecţiile dorinţelor noastre: O elevă de liceu a visat că zâmbea către bolta cerească în nopţile de sâmbătă şi duminică. «Se făcea că eram pe o navă, iar toţi ceilalţi de pe bord dormeau. Atunci am privit către cer şi am zâmbit; o sirenă a venit atunci să mă îndrume către cea mai mare comoară din lume! Nu-mi venea să cred. Din păcate, în momentul în care m-am uitat înspre ea, m-am trezit...» Se presupune că totul se datorează unei cărţi de poveşti. Cercetările sunt în curs de desfăşurare.
- Săptămâna trecută s-au pus în vânzare caietele-jurnal! Le puteţi găsi la orice clipire de pleoape. Oferta este nelimitată! Profitaţi acum!
- Se anunţă cer senin până la sfârşitul propoziţiei. Meteorologii susţin că după semnele de punctuaţie sunt posibile câteva descărcări electrocasnice.
- Oamenii nu-şi mai doresc tablete! Cu toţii vor să cumpere cărţi cu mere!
- Nu rata cana următoare din Ceaiul de joi dimineaţă. Se serveşte... joi. Dacă apar manifestări neplăcute, adresaţi-vă butonului de ieşire din colţul din dreapta-sus. (aviz cetăţenilor rebeli, care mai utilizează calculatoarele)"

"MARŢI: Ziua 7

Zi liniştită în cadrul firmei de caiete-jurnal. La ora 7 fix, cititorii s-au instalat la puţinele calculatoare rămase şi au accesat site-ul LiterNet.
La ora 8 au terminat procesul de actualizare al cunoştinţelor referitoare la numărul de curioşi şi amatori de cultură.
La ora 8:30 au fost remarcaţi câţiva vizitatori noi.
La ora 9, câţiva angajaţi şi-au cumpărat ziarele de ieri şi le-au citit pe fugă în pauza de masă. Câţiva dintre ei şi-au arătat dorinţa de a renunţa la o parte din timpul alocat statului pe internet şi de a se limita numai la a distribui linkuri de pe site-ul precizat în primul alineat pe reţeaua de socializare Facebook, astfel încât, devoratorii de internet rămaşi să îşi îndrepte atenţia către cărţile electronice.
La ora 9:30 s-a constatat o îmbunătăţire vizibilă a traficului pe internet.
La ora 10 fix a venit la sediul firmei un copil care susţinea că lumea are tendinţa de a exagera foarte tare atunci când afirmă că adolescenţii nu mai citesc.
La ora 10:15, copilul se afla la prima jumătate a discursului, iar la ora 10:17 afirmă: «Este un clişeu!»
La ora 11 fix se anunţă o şedinţă-fulger în holul principal, pentru a trata subiectul curent: cititul - la graniţa dintre bine şi rău.
La ora 11:45 se hotărăşte că acel copil avea dreptate.
Până la ora 17 fix, ora terminării programului, se ard toate registrele ce conţineau informaţii referitoare la o generaţie lipsită de cultură. Acesta este mistuit chiar în acest moment de flăcări. Mai rămâne doar scrisoarea redactată de..."

"MIERCURI: Ziua 8

Ştire de ultimă oră! Aseară a ajuns în studioul nostru o scrisoare scrisă de un copil anonim, ce susţine că «Modul de gândire al oamenilor este greşit şi exagerat. Cei din generaţia mea sunt conştienţi: cultura este un factor vital. Se exagerează într-un mod barbar, referitor la faptul că nu suntem învăţaţi să citim şi să trecem prin filtrul propriu lucrurile pe care le parcurgem. Din această cauză, tinerii sunt categorisiţi în extreme dezastruoase: cei care nu-şi mai scot nasul din carte şi cei care sunt dependenţi de reţeaua electronică. Ei bine, un lucru pe care nu-l conştientizează mulţi este că se pot găsi cărţi şi pe internet. În felul acesta, trăim o viaţă echilibrată.» Rămâneţi cu noi pentru a auzi şi restul din conţinutul incendiar al scrisorii.

Vă invităm să luaţi parte la dezbaterea emisiunii noastre, apelând la numărul de telefon afişat pe ecran. Are sau nu dreptate acest copil?"

"JOI: Ziua 9

Dragă jurnalule,

Azi mă voi opri din scris. Ce nu ştii tu este că, pentru că eu am ţinut în frâu cursul vieţii tale, au trecut câţiva ani de când scriu. M-am luptat cu limbile, cu inimile şi cu gândurile, am îngânat cântecele sirenelor, am adormit sub lună, m-am luptat cu oameni închişi în birouri şi am mai făcut multe alte lucruri, demne de statutul unui copil. Astăzi mă transform din copil, în om mare, iar ca adult, mi se pare pueril să mai ţin un jurnal. Mai ales că-mi mănâncă foarte mult din timp. Stai liniştit, probabil te voi mai deschide din când în când, dar nu prea des. Mai e un lucru pe care nu-l ştii, că eu am făcut un pact secret cu cititorul, despre care vei afla, poate, într-o altă viaţă, când te vei reîncarna în scrisoare. Cine ştie dacă vei fi una de dragoste, una către Moş Crăciun sau una de rămas bun? Poate că vei fi o vedere dintr-o staţiune exotică. Important este că vei ajunge cândva, într-o formă asemănătoare, sub ochii altcuiva. Aşa se întâmplă, în momentul în care te citeşte cineva, ai un sens. Dacă nu... nu.

Până în acea zi, ca să nu mă crezi lipsită de scrupule, îţi voi da un început. Ştii tu, aşa se practică acum: scrisorile au o parte deja scrisă, pentru că nu mai are nimeni timp să completeze totul.

Aşadar:
«Data:...
Locul:...
Dragă (domnule / doamnă)...,
(spaţiu de completare: maxim 250 de cuvinte)
 
Semnat,
(numele complet/semnătura grafică)...»
Te pup. Ai grijă de tine!"

În câteva zile, jurnalul a fost pus într-un sac de maculatură şi dus la reciclat. Se zvoneşte că cei mai neînfricaţi cititori de pe tărâmul nostru au în poştă câte o felicitare din hârtie biodegradabilă. Caută şi tu, e posibil să te afli printre norocoşi...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer