Călătoria lui Per-cel-fericit

Bătrânul urcă scara turnului cu o capcană de şoareci, un snop de orz şi o farfurie cu terci, pe care le pune pe jos.

BĂTRÂNUL
Spiriduşul o să-şi primească terciul de Crăciun, pe care îl merită cu cinste anul acesta; de două ori m-a trezit când adormisem şi uitasem de ferestrele din turn şi o dată a sunat când a izbucnit focul!
Crăciun fericit, spiriduşule, şi la mulţi ani! (Ia capcana şi o potriveşte.) Şi aici o să vă primiţi şi voi masa de Crăciun, şobolani nenorociţi.

O VOCE
Nu blestema Crăciunul!

BĂTRÂNUL
Cred că bântuie fantomele în seara asta! - Ah! E frigul, care se înteţeşte şi atunci pocneşte mereu în bârne, ca pe o corabie veche!
Aici aveţi mâncarea de Crăciun, poate aşa o să vă abţineţi să mai roadeţi frânghia clopotului şi să mâncaţi tot seul de pe osii, blestemaţilor!

VOCEA
Nu blestema Crăciunul!

BĂTRÂNUL
Iar o fantomă! - Ajunul Crăciunului! Da, da, -
Aşa, fiecare primeşte ce merită! (Pune capcana de şoareci pe podea.) Acum vine rândul nemernicelor ălora înaripate! O să primească orz, fireşte! Ca să-mi murdărească mie tabla acoperişului! Da, aşa e! Dar e pe banii consiliului parohial şi nu mă priveşte pe mine; dar dacă eu aş cere câţiva şilingi în plus la salariu, n-ar avea să-mi dea. Atunci nu se vede ce faci, dar când scoţi afară un snop de orz pe o stinghie o dată pe an, atunci pare aşa de generos! El e de-a dreptul minunat, da!
Şi dărnicia e o virtute - Dacă am împărţi cu noi, eu mi-aş primi înapoi terciul pe care i l-am dat spiriduşului! (Scutură snopul şi adună boabele de orz într-un castron.)

O VOCE.
Fură Crăciunul, fură Crăciunul!

BĂTRÂNUL
Acum pun asta pe stinghie, aşa arată ca o plăcuţă de prăvălie; şi slujba el o ţine ca o plăcuţă de prăvălie: el arată ceea ce nu există înăuntru. (Scoate afară snopul prin ferestruica turnului.) O, ce vizuină bătrână de oameni e acolo jos! (Arată cu pumnul spre oraş.) Ptiu, ţie! (Scuipă prin ferestruică; se întoarce în cameră şi vede lumânarea din faţa icoanei cu Fecioara Maria.) Băiatul o fi aranjat aşa? Astea nu sunt vremuri să iroseşti lumânări aşa. (Suflă şi stinge lumânarea şi o bagă în buzunar.)

O VOCE
Vai! Vai! (Fecioara Maria din icoană dă din cap de trei ori şi o rază puternică de lumină îi iese din cap.)

BĂTRÂNUL (se întoarce cu spatele)
Dracul îşi face jocul în seara asta!

O VOCE.
Cerul!

BĂTRÂNUL
Per! Per! - Unde eşti! - Ochii mei! Aprinde lumânarea! - Fiul meu! Fiul meu!

ICOANA FECIOAREI MARIA
Fiul meu!

BĂTRÂNUL (se apleacă spre scară)
Ochii mei! - Tăciunii iadului!
(Coboară scara.)

Şoarecii (Nisse şi Nilla) intră prin dreapta, unul după celălalt; au banderolă de doliu în jurul cozilor.

NISSE
Simţi fum de carne de porc prăjită?

NILLA
Da, chiar voiam să zic! Ai grijă, Nisse, văd o capcană acolo! (Se aşază pe lăbuţele din spate.) Cei mici s-au dus deodată amândoi. Vai, vai, vai!

NISSE
De-am putea să-i venim de hac hâtrului ăsta bătrân, mi-ar prinde tare bine la guşă. Ia vezi, a lăsat după el ceva ce preţuieşte?

NILLA
Dacă am roade bârnele, i-are cădea clopotele în cap.

NISSE
O, Nilla, ştii, mie mi-a mai rămas doar un dinte prăpădit în gură.

NILLA
Da, dar eu am doi... şi dacă voinţă e... dar tu n-ai niciun sentiment pentru copiii tăi!

NISSE
Of, doar n-o să ne certăm în seara de Ajun.

NILLA
Şşşt! Ce-avem aici!

NISSE
O farfurie cu terci!

NILLA
Lăsată de bătrân!

NISSE
Pentru spiriduş! Deci de el îi e frică!

NILLA
Acum ştiu! Mâncăm terciul şi...

NISSE
O să atragă furia spiriduşului asupra sa!

NILLA
Iar el chiar îţi vine de hac, când se enervează!
(Au ajuns la farfuria cu terci şi mănâncă.)

NISSE
O, dă-te puţin mai încolo, să am şi eu loc.

NILLA
Şşt! Scârţâie scara!

NISSE
Acum văd fundul farfuriei! Uite cocoloşul de unt.

NILLA
Ajută-mă aici în colţ!

NISSE
Aşa! Acum ne ştergem la gură şi fugim.
(Ies în grabă prin stânga.)


Spiriduşul coboară pe frânghia clopotului.

SPIRIDUŞUL (merge de colo-colo, căutând)
Unde e terciul meu de Crăciun? - Îi simt mirosul de la mare distanţă! În seara asta o să-mi prindă chiar bine, pe un aşa frig, şi sper că anul ăsta mi-a pus un cocoloş mare de unt, fiindcă am fost atât de cumsecade cu el! Aşa, pregăteşte-te, stomacule; (îşi dă drumul la centură) cu două găuri desfac centura, cred că ajunge! (Zăreşte farfuria.) Haha! Ce-i asta? Farfurie goală! Ce l-a apucat pe bătrânul mizantrop? S-a făcut zgârcit şi arogant! Sau îşi bate joc de mine, de-mi lasă o farfurie goală... A fost terci aici şi - (miroase) unt - oho - şi unt! Aha! - Aha! Îmi pare rău pentru tine, bătrâne, că sunt nevoit să te pedepsesc, dar pentru asta există Spiriduşul, pentru a pedepsi şi a răsplăti! - Trebuie să mă aşez aici şi să mă gândesc la un cadou de Crăciun potrivit. (Se aşază pe scaun.) Să vedem! Bătrânul s-a încuiat aici cu fiul său, pe care a vrut să-l protejeze de răutatea şi ispitele oamenilor; bătrânul a văzut multe în lume şi o urăşte; tânărul nu a ieşit niciodată pe porţile bisericii, a văzut lumea doar de aici, de sus, din turn; dar ştiu că îl atrage, tocmai pentru că a văzut-o în miniatură. Bătrânul are o singură dorinţă clară aici în viaţă, şi anume, ca fiul să-i urmeze şi astfel, să fie apărat de luptele vieţii şi de răutatea oamenilor; bun! Dorinţa asta o s-o zădărnicesc eu. Este singurul lui punct sensibil! Ei bine! O chem pe naşa lui, să se ocupe ea de băiat şi să-i arate minunăţia lumii: pe urmă bătrânul n-o să mai aibă ce face! Cunosc forţa viselor tinereţii! Haide! (Fluieră într-un tub.)


ZÂNA (apare din bârnă, îmbrăcată în babă, cu un pardesiu mare, maroniu, şi baston)
Bună seara, băiete!

SPIRIDUŞUL
Bună seara, babo! - Poţi să seduci un tinerel? Da, da, înţelegi tu.

ZÂNA
Depinde!

SPIRIDUŞUL
Da, dar nu în costumaţia asta! Vezi tu, e vorba despre fiul bătrânului.

ZÂNA
Per al nostru?

SPIRIDUŞUL
Chiar el! - Taci, babo, acum vorbesc eu! Băiatul îmi e drag, asta încă de când s-a născut; noi, tu şi cu mine, i-am fost naşi şi avem datoria noastră; educaţia lui e neglijată; n-a văzut lumea şi astăzi împlineşte cincisprezece ani; vreau să iasă în lume şi să vadă şi el ce e pe acolo, ca să ne facă cinste. - Ai ceva împotrivă?

ZÂNA
Nu! Dar mi-e teamă că o să întâmpine greutăţi, din care noi nu-l putem salva, de vreme ce puterea noastră nu se întinde dincolo de zidurile acestei biserici.

SPIRIDUŞUL
E adevărat şi trebuie să mă gândesc la altceva! - Asta e! Îi dăm fiecare câte un dar de naş, care să-i servească în toate situaţiile vieţii.

ZÂNA
Şi ce vrei să-i dai? Să auzim!

SPIRIDUŞUL
Viaţa e destul de noduroasă, aşa cum ştii, şi băiatul e tânăr; el încă n-a apucat, printr-o educaţie temeinică printre oameni, să înveţe toate tertipurile prin care îţi câştigi dorinţele; ei bine, eu nu mai cer nimic de la viaţă, căci ştiu ce dă ea, de aceea, eu o să-i dau băiatului inelul meu pentru îndeplinirea dorinţelor. Şi tu?

ZÂNA
Da, e un dar bun, însă după ce va primi tot ce şi-a dorit, atunci înseamnă că şi-a făcut călătoria ca un orb; de aceea, eu îi voi da un dar care să-i arate înfăţişarea reală a lucrurilor - îi voi da o companie bună pentru drum.

SPIRIDUŞUL
Feminină?

ZÂNA
Bineînţeles!

SPIRIDUŞUL
Eşti înţeleaptă, să ştii! - Bun! Acum o să te ocupi de băiat şi o să aranjezi să plece de aici.

ZÂNA
Dar cum? E ascultător şi-l ştie de frică pe tatăl său.

SPIRIDUŞUL
Bagatelă! Fă hocus-pocus şi arată-i minunăţia din căminele împodobite de sărbătoare, şi o să meargă.

ZÂNA
Crezi?

SPIRIDUŞUL
Îi cunosc pe tineri! - Uite-aici inelul meu şi treci la treabă.

ZÂNA
E corect să ne jucăm cu destinele oamenilor?

SPIRIDUŞUL
Noi ne jucăm doar cu oamenii; destinele lor, da, pe ele nu noi le conducem. Băiatul va ieşi în lume, mai devreme sau mai târziu, şi aşa bine dotat ca el, nimeni înaintea lui n-a mai păşit în viaţă! După ce îşi încheie călătoria, mai discutăm despre chestiune! - Eşti pregătită?

ZÂNA (se apropie de bârna din care a ieşit)
Imediat!

SPIRIDUŞUL
Atunci fluier.
(Fluieră şi dispare în cealaltă bârnă.)


PER (coboară scara care duce în turn)
Cine e acolo?

ZÂNA (apare, îmbrăcată în alb, ca un înger)
Naşa ta, Per! Nu mă cunoşti?

PER
Ah! Tu eşti, cea care m-a luat în braţe atunci când am căzut din turn. Ce treabă ai cu mine azi?

ZÂNA
Vreau să-ţi dau un dar de Crăciun!

PER
Dar? Ce e asta?

ZÂNA
Ceva care aduce bucurie cuiva!

PER
Bucurie?

ZÂNA
Îndeplinirea dorinţelor cuiva!

PER
Dorinţe! Acum poate încep să înţeleg.

ZÂNA
Ai simţit, când stai afară, pe altan, cum parcă te trage, te atrage în jos, în adânc?

PER
Da, simt asta! Vezi marginea aia întunecată de acolo, unde lumina şi întunericul se întâlnesc; ziua arată altfel şi, când bate vântul, se mişcă.

ZÂNA
Pădurea!

PER
Cum arată înăuntru, în pădure?

ZÂNA
E răcoare şi frumos!

PER
Ce bine! Acolo, vezi tu, sunt atras uneori, cu atâta putere, că îmi vine să sar pe ferestruica din turn, şi, ca păsările, să navighez prin aer.

ZÂNA
Şi dincolo de marginea pădurii!

PER
Există un dincolo? Ce e asta?

ZÂNA
Acolo se află lumea!

PER
Lumea! Ce e asta?

ZÂNA
Vrei s-o vezi?

PER
E plăcută?

ZÂNA
Unii zic că e, cei mai mulţi zic că nu e! Vino aici să-ţi arăt nişte imagini din tabloul pestriţ pe care oamenii-l numesc viaţa. (Fondul transparent.)
Vezi casa aceea mare din piaţă, acolo unde sunt lumini la toate ferestrele; acolo locuieşte omul cel bogat; uită-te acum în toate camerele: pe masă e un brad plin de lumini, împodobit cu daruri de toate felurile: fructele aurii ale sudului, care au venit cu corăbiile, pe mare, comorile ascunse ale pământului, în faţa cărora oamenii îngenunchează, şi care, în veşmintele lor strălucitoare, oglindesc flăcările lumânărilor; dar vezi sclipirea de pe feţele celor mici, e soarele vieţii de pe acest pământ, e bucuria: Tu n-o cunoşti, biet copil, dar o s-o cunoşti, fiindcă vrei, nu?

PER
Cine e zâna cea bună care le împarte copiilor fructe aurii?

ZÂNA
E mama!

PER
Mama? Ce e asta?

ZÂNA
Şi tu ai avut o mamă, dar a murit când erai foarte mic.

PER
Şi bătrânul, care stă în colţul lui cu licărirea blândă pe chip?

ZÂNA
E tatăl, care în amintire îşi retrăieşte copilăria.

PER
Tatăl! Dar pare atât de amabil!

ZÂNA
Da, căci nu se iubeşte numai pe el.

PER
Şi tânărul care o ia de după mijloc pe fată, şi acum (devine tulburat) îşi lipeşte obrajii de ai ei - buzele li se întâlnesc - ce e asta? Aşa se vorbeşte în viaţă?

ZÂNA
E felul iubirii de a vorbi.

PER
Iubirea! Trebuie totuşi să fie minunat să poţi vedea toate astea!

ZÂNA
Stai! - Uită-te acum sus la fereastra de la fronton! - Arde o singură lumânare; o biată lumânare prăpădită; (Tablou.)

PER
Sărăcia! O cunosc! Nu, arată-mi ceva frumos!

ZÂNA  (îl cercetează)
Eşti avid de plăceri! - Ei bine! Uită-te în continuare în sus în jurul singurei lumânări de Crăciun! Luminează palid, dar luminează cu căldură pe masa nepretenţioasă a sărăciei.

PER
Nu, ceva frumos vreau!

ZÂNA
Ahaa! Există ceva mai frumos decât - dar o să vezi! - Uită-te acolo - spre castel, unde locuieşte regele! (Tablou)

PER
O!

ZÂNA
Vezi ce haine impunătoare, ce cristale scânteietoare; vezi cum pereţii reflectă multitudinea de raze ale luminilor şi cum, în mijlocul iernii, trandafiri roşii şi crini albaştri au dat în floare!

PER
O!

ZÂNA
Şi fetele acestea tinere, cu buclele desfăcute, care toarnă vinul roşu în pocale de argint...

PER
Acolo vreau să fiu!

ZÂNA
Şi acum, bucătarii îmbrăcaţi în alb aduc farfuriile.

PER
O!

ZÂNA
Mesagerii lovesc cu bastoanele în podea, trompetiştii cântă...
(Se aud trei bătăi de la un ceas. Camera din turn îşi reia înfăţişarea de mai înainte.)
Vai, s-a scurs timpul! - Per! Vrei să ieşi în lume să încerci viaţa?

PER
Da, da!

ZÂNA
Cu bune şi cu rele!

PER
Relele cred că le cunosc, cu cele bune vreau să fac cunoştinţă.

ZÂNA
Aşa crezi tu! Dar vei vedea curând, că nu tot binele e bun, şi nu tot răul e rău.

PER
Vreau să ies şi gata! De aici!

ZÂNA
Atunci o să poţi pleca! - Dar mai întâi vreau să-ţi dau ca ajutor în călătorie, un dar din care poţi trage foloase. Însă când îl vei primi, vei primi mai mult decât alţi oameni, şi de aceea ţi se vor cere mai multe odată!

PER
Vreau să văd!

ZÂNA
Acest inel are puterea de a-ţi îndeplini toate dorinţele, pentru blândeţea ta, dar nu spre răul cuiva!

PER
Un inel bun. Dar ce-o să spună bătrânul?

ZÂNA
El îşi primeşte doar pedeapsa dreaptă, pedeapsa pentru egoismul lui.

PER
Da, e corect! - Dar tot îmi pare rău pentru el.

ZÂNA
Nu fi trist pentru el, o să veghez eu asupra tristeţii lui.

PER
Tristeţe! Nimic altceva! Tristeţea, zice el, e singura savoare a vieţii! Să-l lăsăm atunci să stea şi să savureze, o să-i dau eu ocazia.

ZÂNA
În final, tinere, vei primi merinde pentru călătorie de la cel înţelept!

PER
Ce anume? Sfaturi bune?

ZÂNA
Da!

PER
Ah, de astea sunt atât de sătul.

ZÂNA
Ştiu! - Şi ştiu soarta lor! Rămâi cu bine atunci! Fie ca viaţa să te înveţe să trăieşti, şi când îţi vei încheia călătoria, vei fi - ori mare, ori mic, reuşit sau nereuşit, bogat sau sărac, învăţat sau neînvăţat - înainte de toate un om şi un om uman! - Rămâi cu bine!
(Dispare în stâlp.)


PER (singur)
Aha, Per, deci vei ieşi în lume. Au făcut-o şi alţii înaintea ta! Dar chiar e aşa de noduros acolo, afară? Sigur că am stat pe acoperişul bisericii şi m-am uitat în jos, pe stradă, la oamenii care mişună unii peste alţii; unul vine de aici şi se duce acolo, celălalt vine de acolo şi merge aici, mi se pare foarte calm şi nemişcat, şi niciodată nu-i văd mergând unul peste celălalt, deşi sunt mulţi, ca furnicile. Câinii şi băieţii cizmarului se bat uneori, asta am văzut, dar oamenii bătrâni - niciodată! Niciodată, bătrânul şi cu mine n-am urcat treptele talmeş-balmeş de zece ori pe zi; e adevărat că el m-a lovit, dar eu nu l-am lovit niciodată pe el. Şi nici nu cred că oamenii sunt aşa răi cum se spune! N-a fost incendiu aici, zilele trecute, la un negustor bogat? Ba da; şi n-au venit alergând din toate părţile, tot felul de săraci; şi nu au intrat la bogat şi i-au salvat lucrurile; ba da, am văzut cum au cărat piesele de argint de pe masa lui, tocmai până în afara oraşului, şi cum le-au ascuns pe după căpiţe de fân, ca să nu ardă argintul! Nu e cumsecade? O să vedem! O să vedem!
Totuşi, scumpul meu Per, o să ieşi în lume şi-o să vezi cum e şi o să faci uz de darurile tale! (Cercetează inelul.)
Să vedem acum! Ce să-mi doresc mai întâi?

Bătrânul intră prin perete.

PER
Aha, bătrânul e aici! - Nu ţi-am auzit paşii pe scară; pentru ce ai venit?

BĂTRÂNUL (neliniştit)
Ai văzut?

PER
Nu!

BĂTRÂNUL
Pot să mă uit la tine? - (Îl fixează.) Aici s-a întâmplat ceva!

PER
Nimic! Absolut nimic!

BĂTRÂNUL
Fiul meu, în curând e miezul nopţii! Nu vrei să te duci la tine în cameră să te culci, ca să pot să te închid?

PER
Mereu vrei să mă închizi! Tată, spune-mi, n-ai avut niciodată gândul să-mi dai drumul afară, în lume; doar nu te gândeşti că o să stau aici pe veci, până mă usuc.

BĂTRÂNUL
Am văzut viaţa, îi cunosc merele Sodomei şi de aceea vreau să te protejez!

PER
Dar viaţa poate nu e aşa acră cum susţii tu!

BĂTRÂNUL
Ce ştii tu despre lucrul ăsta!

PER
O, pot să văd şi eu câte ceva din locul meu de sus! Vino să-ţi arăt ceva!

BĂTRÂNUL
Ce poţi să-mi arăţi tu, ce eu să nu ştiu?

PER (îl conduce pe bătrân spre ferestrele mici)
Oho! Uite aici! Vezi casa aia mare de acolo din piaţă?

BĂTRÂNUL
Eei! Dar grăbeşte-te! Trebuie să fii în pat înainte să bată de douăsprezece!

PER
Vezi bradul de Crăciun, cu aurul şi argintul său?

BĂTRÂNUL
Doar hârtii, băiete!

PER
Şi fructele aurii ale sudului.

BĂTRÂNUL
Viermănoase...

PER
Şi soarele, bucuria, cum strălucesc chipurile copiilor...

BĂTRÂNUL
Uneori transfigurate de invidie...

PER
Şi bătrânul, care stă acolo foarte fericit şi mulţumit...

BĂTRÂNUL
Minciună! În inima lui, îşi face griji pentru chiria care trebuie plătită în prima zi a anului nou...

PER
El, bogatul!

BĂTRÂNUL
Îşi ascunde declinul care bate la uşă!

PER
Şi copiii aceştia; vezi cum îşi întind braţele..

BĂTRÂNUL
După punga cu bani a tatălui.

PER
Ptiu!... Buzele li se întâlnesc...

BĂTRÂNUL
Întru desfrâu!

PER
Ce e asta!... Acum uită-te acolo sus la fronton, la lumânarea aceea...

BĂTRÂNUL
Poruncită din precauţia care necesită întuneric...

PER
La sclipirea luminii calme a modestiei...

BĂTRÂNUL
Pe care au furat-o de la prăvălia cu mirodenii, toată clica de hoţi stă la sfat despre următoarea expediţie de jaf prin prăvăliile oraşului. Ştiu asta! auzi! Şi acolo, la castel, unde luminile scânteiază cu miile şi se oglindesc în valurile de venin ale vinului; acolo se prăvălesc, capete goale şi inimi goale, care se spune că gândesc şi simt pentru binele poporului, acolo se prăvălesc printre sticle şi farfurii...

PER
De ce vorbeşti aşa repede? Lasă-mă să continui...

BĂTRÂNUL
Nu... Pleacă de aici! şi fii ascultător, băiete!

PER
Nu, plec de aici! Vreau să ies în lume! Vreau să văd chipurile de copii, chiar şi de-ar fi umbrite de fleacurile invidiei; vreau să mănânc fructele sudului, şi de-ar fi pline de viermi; vreau să beau vinul, şi de-ar fi venin; vreau să-mi pun braţul în jurul unui mijloc, şi de-ar fi un tată foarte sărac în colţul de la sobă, vreau aur şi argint, şi dacă într-un final n-ar fi decât praf şi pulbere!

BĂTRÂNUL
Tăciunii iadului! Cine-a fost aici?

O VOCE.
Nu blestema Crăciunul!

PER
Ce e asta? Aici e aşa ciudat în seara asta; mai ciudat decât de obicei! Tată, uită-te la mine!... Ah, ce e asta! Nu e chipul lui!

BĂTRÂNUL (în genunchi)
Fiul meu! Ascultă-ţi tatăl! Ascultă vocea bătrânului tău care-ţi vrea binele, rămâi între aceşti pereţi liniştiţi!

PER
E prea târziu!

BĂTRÂNUL
Ce văd! Inelul ăsta! Cine ţi l-a dat?
(Vrea să-i ia inelul lui Per.)

PER
Cine eşti? Tu nu eşti tatăl meu!

BĂTRÂNUL
Criminalule, tată nefericit, care te afli sub vraja forţelor!
(Bătrânul se transformă într-o pisică mare, neagră.)

PER
Iisuse şi Maria, ajutor!
(Raze puternice de lumină dinspre icoana cu Fecioara Maria; clopotul bate de douăsprezece.)

PER
Vraja! Vraja! - Dispari de aici, spirit necurat! (Pisica dispare.)
Şi acum! (Deschide ferestrele din turn.) Către viaţă! (Întoarce inelul.) Spre marginea pădurii!
(Sare afară prin ferestrele deschise.)


Notă: August Strindberg, "Selected Drama" este un proiect menit să comemoreze 100 de ani de la moartea lui August Strindberg, depus de UNITER la începutul lui 2011 la Programul CULTURA 2007 - 2013, componenta Traduceri literare şi aprobat pentru finanţare. Proiectul cuprinde traducerea şi publicarea a 12 piese de teatru semnate de August Strindberg care nu au fost publicate niciodată în România. Piesele vor fi grupate în cinci volume, a căror lansare va avea loc în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, ediţia 2012. Din acest proiect fac parte piesele istorice, dramele misteriale, romantice, expresioniste ale lui Strindberg. Traducerea în limba română este făcută de Carmen Vioreanu. LiterNet va publica în perioada următoare, în avanpremieră, fragmente din piesele acestui proiect.
Mai multe informaţii pe blogul proiectului:  http://unveacderelectura.wordpress.com/ şi pe pagina de Facebook: https://www.facebook.com/Strindberg.MareleDrum.