Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Are You Eastperienced? Pe unde să intre jaguarul


Bogdan Ghiu

04.11.2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Estul ca situaţie mondială actuală, ca situaţie-lume, altfel spus ca verigă de mediere, de "ocolire", de "învăluire" strategică a raportului-lume Nord-Sud pietrificat, dintotdeauna deja decis, pierdut, închis.
 
Pornind de la Eduardo Viveiros de Castro (Métaphysiques cannibales, PUF, 2009): "gîndirea sălbatică" e Sudul, contra-globalizarea, Sud = Amazon, CANIBALISM: să ne mîncăm adversarii, să creştem prin ingerarea Celuilalt, prin recunoaşterea sacrificială a diferitului. Manifestele Dada + Manifestul Antropofagic.
 
"Sudul", relaţia cu "Sudul" este, în intensiune, soluţia.
 
Est mediator (Nord-Sud, de fapt invers, Sud-Nord), Est trădător: introduce Sudul.
 
Peste tot mă interesează calea Est-Sudică: deschiderea dinăuntru a unor puncte prin care ceva din afară să vină. A pleca pentru a face să vină, a deschide dinăuntru ca să intre.
 
Din nou, marea idee a perspectivismului. Sau a "coloanei a cincea": cei care dinăuntru deschid uşa "duşmanului", care aduc duşmanul .
 
Estul nu e de ajuns - nici nu există. Estul trebuie să trimită/deschidă sau să fie uşa spre-dinspre Sud, să provoace, să "moşească" alteritatea.
 
Comunismul continuă metafizica (Nordului), de aceea e impracticabil. E tot nordic.
 
"Sud" e punctul arhimedic, punctul de fugă.
 
Închişi în categoriile şi schemele (structural de putere), metaforic vorbind, ale Nordului: creştinism, mesianism, frig, umezeală, iarnă, producţie, monoteism, istorie etc.
 
Reduşi la poezie, la literatură, aici.
 
Chem jaguarul. Las uşa deschisă, neîncuiată, ca să intre Jaguarul. Trouble every day (Claire Denis).
 
Calea pentru eveniment - de venire, nu de plecare (conform tot schemei occidental-nordice apofatic-mesianice) -, care trebuie produs regresiv, "negativ", invers, cu spatele: deschizînd uşa, lăsînd uşa din spate deschisă, neîncuiată.
 
Caut să văd pe unde ar putea să intre jaguarul, adică unde să las uşa deschisă.
 
Pe unde să intre jaguarul. Unde, pe unde să las deschis, ca să las să vină, să aduc să vină, să poate să intre singur, de la sine.
 
Pe unde să intre jaguarul... şi să se vadă, poate, în ochii noştri (cf. Viveiros de Castro).
 
Occidentul e interior epuizat, abuzat, închis, căci maschează, ocultează preocuparea exclusivă de dominaţie, Nordul. În Nord nu se poate întîmpla nicio revoluţie. Sau doar revoluţii.
 
Arta ultimă, politica ultimă, singura întotdeauna rămasă, este cea a trădării: cum să devenim trădători. A trăda, a ieşi din identic (ca repetiţie şi redublare: falsa contradicţie desfăşurată, istorizată), din şantajul ontologic.
 
Trebuie să mergem neîncetat unii la alţii, să-l figurăm pe Altul.
 
A trăda, a deschide dinăuntru uşa ca să intre altul, a-l forţa pe altul să forţeze uşa. Arta trădării.
 
Revoluţii fără revoltă (automatizate, preluate, "structuralizate", fără om) sau revolte fără revoluţie (tot ce ne-a mai rămas).
 
Trădarea, noul domeniu de creativitate şi creaţie.
 
Să ne contra-trădăm trădătorii, liga globală a colaboraţioniştilor.
 
Estul mesianic: a întrupat comunismul, după care, acum, salvează capitalismul, adică Nordul împotriva Sudului.
 
Nu doar dreapta-stînga, ci Nord-Sud, pe verticală: revoluţia ca inversare a polilor.
 
Prin revoltă ne naştem, împingînd.
 
În Est nu ni se aplică schema dual imperială, ci una indirect, terţ, mediat, deci ocultat, interiorizat, "mentalizat" imperială: independenţa tributară, putere subalternă, precară, de închiriat, deci falsă suveranitate, independenţă de jaf. Putere cu cît mai precară, cu atît mai draconică. Politica internă ca politica externă: interiorizarea relaţiei externe de subordonare.
 
Estul, de fapt, nu există. Nu e Orient, e între Orient şi Occident. Calitatea relaţională, de a fi între, trebuie practicată, jucată, performată. A fi între.
 
Estul are identităţi relaţionale, mediale, nu substanţiale Estul fabulează identităţi "relaţional"-conflictuale. Or, dacă acesta îi este "specificul", dacă în asta excelează, ar trebui să se specializeze, să practice conştient fabulaţia identitară precar-relaţională, plurală, conflictualizată, "de trecere", deci productivă politic. Estul "conflictualizant", teren de conflict (subiectivare aproape exclusiv teritorială: există ca teritoriu depopulabil, sfîşiat, detaşabil), deci laborator, creuzet, creator de conflicte.
 
(Fragmente din eseul Are You Eastperienced?, în curs de apariţie în revista Idea artă + societate, nr. 41, 2012)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer