Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul meu şi e dulce (Paul Neagu la Ivan Gallery)

Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul meu, trupul omului, al omului-prăjitură, arta îl face pe om din lup omului prăjitură omului, îndulceşte pîinea amară, îl face pe om prăjitură cu miere şi frişcă, arta ne cheamă să mîncăm om dulce, omul dulce, omul ca dulce, să înghiţim mai uşor îmbucătura zilnică, pîinea zilnică care e carne de om, carnea omului, să uităm ce facem, ce mîncăm, că mîncăm om, îndulceşte ironic-înţelept canibalismul ca fapt antropolitic - creştin şi nu numai - fundamental, întins pe jos, ca un mort fără cruce sau coborît, doborît, căzut de pe crucea uitată, Omul-Prăjitură (Cake Man), om extensibil după cum dispui bucăţile de prăjitură, mai aproape sau mai departe unele de altele, pînă la orizont, cît e lumea, omul poate creşte, pe jos, abia pe jos, ca o umbră, ca propria umbră sau ca statuia Comandorului venit să-l răzbune pe omul singur căzut victimă îndulcită oamenilor colectiv, societate.
 
În fotografii oamenii par relaxaţi, veseli, încîntaţi poate mai ales că nu sînt singuri cu Omul-Prăjitură - sau în locul lui - ci împreună, să se înfrunte din el uitînd ceea ce fac nu doar atunci, ci zi de zi. Ce bine că arta îndulceşte viaţa omului, carnea omului din care zilnic ne înfruptăm.
 
Ca un ritual oricînd repetabil, religios deja, a imaginat artistul acest banchet fără masă, această cină a cărei taină e îndulcirea omului pentru a ne atrage atenţia, tocmai mascîndu-l, transsubstanţiindu-l profan, asupra faptului că ne unim şi facem societate unii cu alţii în jurul cîte unui om întins la pămînt minţindu-ne cît e de dulce, şi cît de dulce e omul tocmai prin sacrificarea lui care leagă la loc societatea.
 
Luaţi cîte o bucată de prăjitură şi omul, urma crimei şi pricina întîlnirii noastre ca societate, dispare, rămîne conturul criminalist pe jos.
 
Prima dată Paul Neagu a înscenat această performanţă pe 10 mai 1971, la Londra, unde prăjiturelele sînt fapt cultural comun, liant social, alături de ceaiul, reminiscenţă colonială, a dominaţiei devenite bun-simţ.
 
Dulce şi prilej de veselă reunire este întotdeauna şi în orice loc omul-colivă, omul căzut la pămînt!
 
http://ivangallery.com/index.php?pag=expo&id=44&lang=ro