Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Semnal editorial

Gustav Vasa


August Strindberg, traducere de Carmen Vioreanu

21.11.2012
Editura Unitext
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
August Strindberg
Teatru 4. Saga Folkungerilor / Gustav Vasa / Erik al XIV-lea
Editura Unitext, 2012

În româneşte de Carmen Vioreanu



*****
Gustav Vasa (1899)
(piesă în cinci acte)

ACTUL ÎNTÂI

Casa mare a Minerului Måns Nilsson din Aspeboda, lângă Kopparberget (Falun). În fundal, o uşă; ferestre pe ambele părţi, prin care se vede primăria cu zăpadă pe acoperiş, şi flăcările de la cuptoarele de topit. În dreapta e un şemineu cu buşteni, e făcut focul. Scaune în faţa şemineului. Pe aceeaşi parte, între şemineu şi fundal, o uşă.
În mijlocul camerei, o masă lungă cu banchete, şi, într-un capăt, un jilţ cu perne şi broderii.
În stânga, banchete de-a lungul peretelui.
Pe perete, deasupra lambriului, se zăresc picturi mari, simple, înfăţişând aventurile lui Gustav Vasa în Dalarna; în stânga uşii din fundal e Gustav l la preotul Jon din i Svärdsjö; în dreapta, Gustav I la Anders Persson din Rankhyttan (treieratul).
Se aude clopotniţa bătând în sat.
MÅNS NILSSON la masă; scrie.
SOŢIA NILSSON aşază carafe de argint, potire ş.a. pe coroana şemineului.


MÅNS NILSSON
A bătut de patru, nu-i aşa?
SOŢIA NILSSON
Sigur!
MÅNS NILSSON
Sună de zici că-i semnal de incendiu!
SOŢIA NILSSON
E vreun sunet special?
MÅNS NILSSON
Zici că face năpastă: năp, năp, năp!
SOŢIA NILSSON
Mie mi se pare că aşa sună de când regele a luat clopotele de biserică.
MÅNS NILSSON
Taci! Nu-l vorbi pe rege pe la spate! O să fie chiar aici, imediat.
SOŢIA NILSSON
Regele s-a invitat la tine, fiindcă tu îi organizezi primirea?
MÅNS NILSSON
De invitat nu s-a invitat, dar când îşi anunţă sosirea în Kopparberget, nu poate să-l ocolească pe prietenul său, Måns Nilsson din Aspeboda, care l-a ajutat în vremuri grele şi i-a luat partea şi în faţa Învăţătorului Knut, şi a lui Peder Kansler şi nu în ultimul rând în faţa Hoţului de Dalarna sau falsul Sture. În plus, e naşul de botez al fetei mele.
SOŢIA NILSSON
E atâta vreme de-atunci; dar când perceptorul regelui a fost aici acum doi ani şi a luat clopotniţele, te-ai dus cu ceilalţi să-l ataci.
MÅNS NILSSON
Sunt doi ani de-atunci; şi el de data aia venise până la noi să ne ia gâtul ca la găini. Dar atunci a năpădit Kristian Tiran dinspre Norvegia. Regele nostru n-a mai opus rezistenţă şi când ne-a cerut ajutorul nouă, dălăienilor, noi am stat toţi ca unul de partea lui şi l-am ajutat. Şi aşa am fost chit!
SOŢIA NILSSON
Asta e părerea ta, dar regele nu achită de datorie niciodată decât în folosul lui.
MÅNS NILSSON
Bun! Dar atâta vreme cât Kristian e liber, n-are curaj să se pună cu noi!
SOŢIA NILSSON
Kristian chiar e liber în continuare?
MÅNS NILSSON
Eu altceva n-am auzit! Şi apropo, regele îmi e dator multe mii de daleri, aşa, neţinând seama de vechea noastră prietenie...
SOŢIA NILSSON
Domnul să te binecuvânteze şi să te apere de un aşa prieten care-şi încalcă şi cuvântul, şi promisiunea de protecţie la drumul mare!
MÅNS NILSSON
Nu zgândări rănile vechi; ar trebui să fim împăciuitori.
SOŢIA NILSSON
Dacă tu eşti împăciuitor şi el nu, atunci n-o să aibă loc nicio împăcare. Ai grijă!
MÅNS NILSSON
Clopotul chiar sună rău acolo, în sat!
SOŢIA NILSSON
În urechile mele cu siguranţă, căci îmi aminteşte mereu de marea clopotniţă Maria, pe care a furat-o perceptorul. Îţi aduci aminte de clopotniţa Maria, când a fost ea turnată din cel mai fin cupru şi tot satul a venit cu lapte şi smântână pentru forma de argilă, ca s-o întărească - şi când topitura a fost gata, ne-am aruncat în ea jumătate din tacâmurile de argint, ca să-i sporim dangătul! Şi pe urmă a fost botezată la slujba de Întâmpinarea Domnului. A cântat pentru prima oară la înmormântarea tatălui meu... Pe urmă s-a dus la Lübeck, la Herman Israel, care-a făcut daleri din ea.
MÅNS NILSSON
Toate astea sunt foarte adevărate, dar trebuie uitate acum; altfel n-o să avem tihnă niciodată!

BARBRO NILSSON, fiica, intră cu un coş cu crengi de brad tăiate; îmbrăcată în negru şi alb; după ea, nişte fetiţe, şi ele cu coşuri şi îmbrăcate în negru şi alb; acoperă podeaua cu crengi de brad fără să scoată un cuvânt.

SOŢIA NILSSON (către Måns Nilsson.)
O să fie înmormântare?
MÅNS NILSSON
Nu, dar ar trebui împodobit cu crengi, dacă ar fi perioada aia din an.
SOŢIA NILSSON
Dar măcar copiii ar trebui să fie scutiţi de doliu.
MÅNS NILSSON
Nu, n-ar trebui, din contră; căci atunci când regele vine şi-i întreabă pe copii: "pe cine jeliţi voi" - voi ce răspundeţi atunci, Barbro?
BARBRO
- "Îl jelim pe iubitul nostru învăţător, pastorul Jon din Svärdsjö."
MÅNS NILSSON
Şi dacă regele întreabă de ce, voi ce răspundeţi?
BARBRO
- "Fiindcă a fost prietenul din tinereţe al Regelui Gösta şi i-a salvat viaţa preţioasă, pentru patrie."
MÅNS NILSSON
În ce an a fost asta?
BARBRO
- "În acelaşi an în care Kristian Tiran a luat capul nobilimii suedeze."
MÅNS NILSSON
E corect, copilă! Şi acolo vedeţi portretul învăţătorului Jon, când îi ţine şervetul treierătorului proscris, care vine din hambar! (către Soţia Nilsson.) În schimb, e inutil să spui copiilor că regele a pus să i se ia capul prietenului său acum doi ani!
SOŢIA NILSSON
Măcar atâta minte ţi-a mai rămas totuşi! Dar tu crezi că regelui îi face plăcere să-şi aducă aminte de fapta asta de vitejie, care nu-i face onoare?
MÅNS NILSSON
Poate să-i facă plăcere sau să se necăjească, dar trebuie să trăiască cu ea, asta trebuie. Căci a fost o faptă urâtă şi Jon din Svärdsjö a fost un sfânt şi un martir, fiindcă a murit pentru credinţa sa, credinţa sa din copilărie, la care n-a vrut să renunţe.
BARBRO (în dreptul jilţului.)
Aici o să stea regele, tată?
MÅNS NILSSON
Da, copilă, acolo va sta supusul Domnului, acasă la prietenul său Måns Nilsson din Aspeboda. Viaţa lui, copilă, e o poveste plină de miracole: cum Dumnezeu l-a scos din închisoare şi l-a purtat în nord, spre Juten, în Dalarna; şi cum el, după multe pericole, îşi eliberează într-un final ţara din sclavie. Toate astea le puteţi vedea în tablourile de pe pereţi, tocmai până la ultimul, în care omul pe schiuri vine să-l ia din Sälen, la graniţa norvegiană.
BARBRO (cercetează tabloul.)
E adevărat, tată, că pe omul acela pe schiuri îl chema Engelbrekt, ca pe marele perceptor regal din secolul trecut?
MÅNS NILSSON
E adevărat, copilă, şi asta am numit noi atunci mâna lui Dumnezeu, dar acum se numeşte superstiţie!
SOŢIA NILSSON
Nu învăţa copilul din astea!
MÅNS NILSSON
O, mai taci! Eu învăţ copilul doar ce e corect şi bine. - Şi asta trebuie să ţineţi minte, fetelor, ca niciodată să nu credeţi sau să spuneţi ceva rău despre rege, orice-aţi auzi; căci un om nerecunoscător este cea mai mare povară pe care-o poartă pământul! De aceea trebuie să cântaţi cântecul despre Regele Gösta, când vine aici. Îl mai ştiţi?
BARBRO
Da, cum să nu!
MÅNS NILSSON
Atunci spuneţi-l, să-l aud şi eu!
BARBRO (recită.)
Regele Gösta e pe cal falnic
Pe câmpul de luptă:
Vă mulţumesc, dălăienii mei
Pentru loialitatea voastră adevărată.
COPIII
Vă mulţumesc, dălăienii mei
Pentru loialitatea voastră adevărată!
BARBRO
Cu mine voi aţi stat,
Bărbaţi suedezi, loiali.
De Domnul îmi dă şansa,
O să vă fac şi eu un bine.
COPIII
De Domnul îmi dă şansa,
O să vă fac şi eu un bine!
MÅNS NILSSON
Bine, copii! Mergeţi acum la loc şi pregătiţi-vă până vine ceasul!
BARBRO ŞI COPIII (ies prin dreapta.)
Da, dar dacă ni se face frică de rege?
MÅNS NILSSON
Nu vă face nimic şi îi plac foarte mult copiii. Şi e şi naşul tău, Barbro!
SOŢIA NILSSON
Tu ştii ce faci?
MÅNS NILSSON
Sper; dar ştiu la ce te referi.
SOŢIA NILSSON
Cum aşa?
MÅNS NILSSON
Că trebuie să-ţi urmez sfaturile! Am mai făcut asta, dar de fiecare dată mi-a mers rău!
SOŢIA NILSSON
Mai încearcă o dată!
MÅNS NILSSON
Nu!
SOŢIA NILSSON
Atunci fie cum o vrea Dumnezeu! -

(Pauză.)

MÅNS NILSSON
Niciodată n-am mai trăit o după-amiază aşa de lungă! - Şi nu mai vin odată prietenii.
SOŢIA NILSSON
Mi se pare că-i aud afară.
MÅNS NILSSON
Adevărat, de data asta ai dreptate!

Se aude zarvă pe cerdac. În casă intră: Anders Persson din Rankhyttan, Nils din Söderby, Ingel Hansson şi Magister Stig (preot). Cu toţii salută: "Bună seara la toată casa!"

MÅNS NILSSON (le strânge mâinile.)
Pacea Domnului, Anders Persson! Pacea Domnului, Nils din Söderby! Pacea Domnului, Ingel Hansson! Pacea Domnului, Magister Stig! Intraţi şi luaţi loc!

(Ei se aşază la masa lungă.)

ANDERS PERSSON
Aici se fac pregătiri!
MÅNS NILSSON
Aici se fac pregătiri! - Unde e regele?
ANDERS PERSSON
Ultimul om pe schiuri l-a văzut imediat la intrarea în munţi.
MÅNS NILSSON
Aşa aproape! - Cu ce treburi se crede că vine?
ANDERS PERSSON
Întreabă-l pe Nils din Söderby!
NILS DIN SÖDERBY
Se zice că are de gând s-o ia spre Norvegia, la Kristian.
INGEL HANSSON
Unii susţin că vrea să mulţumească dălăienilor pentru ajutor bun în ultimul convoi.
MAGISTER STIG
N-ar fi el!
ANDERS PERSSON
Să mulţumească? Nu!
MÅNS NILSSON
E ceva de temut aici?
NILS DIN SÖDERBY
Nu atâta vreme cât Kristian e liber!
INGEL HANSSON
Ar fi ciudat să ne încredem în Kristian.
MAGISTER STIG
Se ştia ce ai, dar nu ce-o să primeşti! Kristianul a tăiat capul nobililor şi poporului i-a dat drumul; ăsta dă drumul nobililor şi pune soldaţii pe popor - cine e tiranul?
MÅNS NILSSON
Taci odată!
ANDERS PERSSON
Şi astfel, noi am dus războiul de eliberare împotriva eliberatorului nostru. Ştiam noi ce facem atunci?
INGEL HANSSON
Urma să curăţim regatul de danez. Vă amintiţi că primul om din Dalarna care a ridicat mâna împotriva regelui a fost Rasmus Jute, un danez, care l-a omorât pe Nils Västgöte! Un început bizar...
NILS DIN SÖDERBY
Un început bizar, sfârşitul aşijderea! (Către Soţia Nilsson.) Ai grijă la argint, mamă Nilsson!

(SOŢIA NILSSON, mirată.)

NILS DIN SÖDERBY
Vine regele!
MÅNS NILSSON
Linişte în numele Domnului! N-o să avem tihnă cu asemenea griji! - Tot ce ziceţi voi acolo are adevărul său, nu zic nu, dar ce s-a întâmplat, s-a întâmplat cu voinţa Divinităţii...
MAGISTER STIG
... care a lăsat copiii să facă ce vor ei, să-şi vadă propria nebunie.
ANDERS PERSSON
Måns Nilsson, tu eşti sigur că regele vine încoace?
MÅNS NILSSON
Asta-i bună!
ANDERS PERSSON
Adu-ţi aminte de Jon din Svärdsjö!
MÅNS NILSSON
Asta trebuie uitat! Totul trebuie uitat!
ANDERS PERSSON
Eu cred că tu şi Nils din Söderby vreţi să uitaţi că voi, acum doi ani, aţi dat foc grădinii regale din Hedemora şi că aţi jefuit Rävelstad! El nu uită asta niciodată!

(Se aude gălăgie de tobe care sună înfundat în depărtare.)

TOŢI (se ridică.)
Ce e asta?
MÅNS NILSSON
Nu ştiţi tăunul care bâzâie înainte de a înţepa?
ANDERS PERSSON
Aşa a sunat şi pe câmpia de la Tuna de Miercurea Păresimilor.
INGEL HANSSON
Nu vorbi de baia aia de sânge, căci atunci nu mai răspund de mine! (Ieşit din fire.) Nu vorbi despre asta!
NILS DIN SÖDERBY
Toarce, toarce ca o pisică! Nu-l luaţi în seamă!

(Bătăile de tobe în surdină se apropie.)

MAGISTER STIG
N-ar fi potrivit ca domniile voastre, prietenii personali ai regelui, să-i ieşiţi în întâmpinare şi să-i uraţi bun venit aprigului domnitor?
MÅNS NILSSON
Oare? Poate că nu vine aici mai încolo?
SOŢIA NILSSON
Stai aici, Måns Nilsson! Stai aici! -
MÅNS NILSSON
Aici miroase a crengi de brad şi tobele sună estompat, ca la înmormântare. (Bate de trei ori la uşă.) Cine bate? (Se duce la uşă şi deschide.)
SOŢIA NILSSON (Către preot, în timp ce o ia spre dreapta.)
Rugaţi-vă pentru noi!

(MAGISTER OLAUS (Olaus Petri) şi HERMAN ISRAEL intră.)

MÅNS NILSSON
Cine îmi fac onoare?
MAGISTER OLAUS
Secretarul temporar al Măriei Noastre, Regele, şi respectabilul reprezentant al statului regal liber Lübeck.
MÅNS NILSSON
Intraţi, domni buni - şi spuneţi ce e nou!
MAGISTER OLAUS
Regele e aici şi şi-a instalat tabăra la Falun. El unul a tras la hanul Sankt Göran.
MÅNS NILSSON
Cu ce treburi vine Regele fără promisiune de protecţie la drumul mare peste Långheden şi Brunbäck?
MAGISTER OLAUS
A lăsat asta nespus!
MÅNS NILSSON
Bun, atunci trebuie să mă duc să-l întreb.
MAGISTER OLAUS
Dacă îmi permiteţi, Măria Noastră, Regele, vorbeşte prin noi: îi salută pe bunii mineri din Kopparberget şi îi roagă pe fiecare în parte să rămână acasă la el. Când va dori să-i vorbească vreunuia, acela va fi chemat!
MÅNS NILSSON
Ce să însemne asta?
MAGISTER OLAUS (se aşază.)
Nu ştiu!

(Pauză)

ANDERS PERSSON
Gâlceava daneză e încă aprinsă, domnule Magister?
MAGISTER OLAUS
Nu ştiu.
ANDERS PERSSON
Ştiţi cu vine vorbiţi?
MAGISTER OLAUS
Nu!
ANDERS PERSSON
Eu sunt Anders Persson din Rankhyttan; aţi auzit de el?
MAGISTER OLAUS
Da! - E un nume frumos.

(Herman Israel cercetează cu atenţie piesele de argint de pe marginea şemineului şi tablourile de pe pereţi; are un binoclu cu rame de baga mari, negre; după aceea se aşază pe jilţ.)

MÅNS NILSSON (către Magister Olaus, făcând aluzie la Israel.)
E o persoană regală, Lübeckezul?
MAGISTER OLAUS (încet.)
Nu, nu e! Dar administrează datoria bănească a regatului şi nu trebuie niciodată să uităm că preamăritul nostru rege doar cu ajutorul Lübeckului a eliberat ţara de danez.
MÅNS NILSSON
Doar cu ajutorul Lübeckului; nu cu a bărbaţilor din Dalarna?
MAGISTER OLAUS
Ba da, şi asta.
MÅNS NILSSON
Vorbeşte suedeză?
MAGISTER OLAUS
Nu cred; şi nici nu-l cunosc.
MÅNS NILSSON
Oare?
MAGISTER OLAUS
A venit aici odată cu mine şi până acum nu l-am apelat.
MÅNS NILSSON
Foarte ciudat! Atunci l-o fi trimis regele?
MAGISTER OLAUS
Posibil!
MÅNS NILSSON
Eventual el cumpără clopotniţele?
MAGISTER OLAUS
Eventual!
MÅNS NILSSON
Şi argintul bisericii?
MAGISTER OLAUS
Şi argintul bisericii!
MÅNS NILSSON
Oare cum ziceaţi că-l cheamă?
MAGISTER OLAUS
Herman Israel.
MÅNS NILSSON
Israel!

(Îi şopteşte lui Anders Persson, care le şopteşte celorlalţi.
Bate la uşă.
MAGISTER OLAUS se ridică în grabă; deschide.
SOLUL intră, echipat; îi şopteşte ceva lui Magister Olaus şi pleacă
.)

MAGISTER OLAUS
Măria Noastră, Regele, are plăcerea de a-l întâlni pe Ingel Hansson la Hanul Sankt Göran!
INGEL HANSSON (se ridică.)
O, sfinte, eu mă duc primul?
NILS DIN SÖDERBY
Cei mai nobili se duc primii.
MÅNS NILSSON (către Ingel Hansson.)
Asumă-ţi, Ingel, şi spune adevărul; regele e un domn milostiv care ascultă cu plăcere un cuvânt spus la vremea sa!
INGEL HANSSON
Cred că e în ordine, căci Ingel Hansson s-a mai angajat în discuţii cu regii până acum!

(Pleacă.)

MAGISTER OLAUS (către Nils din Söderby.)
Ei bine, Nils din Söderby, cum mai merge exploatarea minieră?
NILS DIN SÖDERBY
Mulţumesc pentru întrebare; nu rău. Puţină apă în mină, după inundaţia din toamnă, altfel nu ne plângem.
MAGISTER OLAUS
Vremuri bune, aşadar?
NILS DIN SÖDERBY
Dacă aşa se doreşte! Hm! Vremuri bune înseamnă impozite mai bune, nu?
MAGISTER OLAUS
De unde să ştiu eu cum se calculează impozitul!

(Pauză.)

MAGISTER OLAUS (către Anders Persson.)
Şi agricultura? Voi vă ocupaţi şi cu agricultura?
ANDERS PERSSON
Da, avem şi vite la păşune.
MAGISTER OLAUS
O ţară bună, bătrâna Dalarna?
MÅNS NILSSON (îl înghionteşte pe Anders Persson la o parte.)
Foarte mult belşug, picură belşug de peste tot, încât putem să mâncăm şi scoarţa de pe copaci.
MAGISTER OLAUS
Da, mi s-a spus că aici se mănâncă scoarţă de copac din când în când şi că se mestecă răşină. Este, ca să spunem aşa, un caz obişnuit sau neobişnuit?
NILS DIN SÖDERBY
La foame, mănânci ce-o fi.
MAGISTER OLAUS (către Magister Stig, care s-a ţinut cumva deoparte.)
Dumneavoastră trebuie să ştiţi asta, domnule Magister. Cum a fost la ultima foamete, când regele a împărţit cereale, au ajuns pe mâinile cui trebuie?
MAGISTER STIG
Au ajuns în mâinile cui trebuie, chiar dacă au fost insuficiente.
MAGISTER OLAUS (către Anders Persson.)
Au fost insuficiente?
ANDERS PERSSON
Depinde. Ce se înţelege prin insuficient?
MAGISTER OLAUS (către Måns Nilsson.)
Ştie Måns Nilsson din Aspeboda ce se înţelege prin insuficient?
MÅNS NILSSON
Ho, sfinte, sigur că da!
MAGISTER OLAUS (către Magister Stig.)
Acum că ştim ce înseamnă insuficient, îl întreb pe Magister Stig Larsson dacă a pierit cineva de foame la ultima foamete.
MAGISTER STIG
Omul nu trăieşte doar din pâine...
MAGISTER OLAUS
Aici aţi spus o vorbă adevărată, Magister, dar... (Bate la uşă. MAGISTER OLAUS se îndreaptă spre uşă şi îl primeşte pe Sol, care şopteşte ceva şi pleacă.) Regele ar dori să-l primească pe Nils din Söderby la Hanul Sankt Göran.
NILS DIN SÖDERBY
Nu se întoarce Ingel Hansson mai întâi?
MAGISTER OLAUS
Nu ştiu!
NILS DIN SÖDERBY
O da; nimeni nu se teme aici şi...
MAGISTER OLAUS
Şi de ce-ar trebui să vă temeţi?
NILS DIN SÖDERBY
De nimic! - Anders Persson, Måns Nilsson, clopotniţa Mora din Valea Siljan încă există! E o clopotniţă dălăiană şi când bate, se aude până în Norvegia şi atunci, paisprezece mii de oameni stau ca unul!
MAGISTER OLAUS
Nu înţeleg!
NILS DIN SÖDERBY (dă mâna cu Anders Persson şi Måns Nilsson.)
Dar voi înţelegeţi! Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă aibă în pază!
MÅNS NILSSON
Ce vrea să spună?
ANDERS PERSSON
Nils din Söderby, ce gânduri ai?
NILS DIN SÖDERBY
Gândurile mele aleargă, aşa că nu ţin pasul cu ele; dar ştiu că lui Ingel Hansson îi merge rău! (Pleacă.)
MAGISTER OLAUS
Mereu e fumul ăsta de pucioasă peste sat?
MÅNS NILSSON
Mai mult când e vânt de la răsărit, domnule Magister.

(Måns Nilsson şi Anders Persson se aşază împreună în colţul din stânga. Magister Stig e neliniştit.)

MAGISTER OLAUS
Care fumegă mai mult: minereul tare sau minereul umed?
ANDERS PERSSON
Pentru ce întrebaţi?
MAGISTER OLAUS
Prost răspuns!
MÅNS NILSSON
Aş vrea mai bine să-l întreb pe domnul doctor dacă regele Kristian e tot liber.
MAGISTER OLAUS (îl fixează.)
Vă puneţi speranţa în duşman? (Pauză.) Ce fel de bărbat e Nils din Söderby?
MÅNS NILSSON
Prietenii lui spun că e cel mai bun, iar duşmanii lui că e cel mai rău.
MAGISTER OLAUS
Despre ce clopotniţă din Valea Siljan vorbea?
MÅNS NILSSON
Mda, e cea mai mare din Dalarna.
MAGISTER OLAUS
Şi aveţi multe asemenea clopotniţe aici?
ANDERS PERSSON
De soiul acela, din care bat bine, mai avem o grămadă.

(Måns Nilsson îl înghionteşte.)

MAGISTER OLAUS
Mă bucur să aud asta, iar Măria Noastră se va bucura şi mai mult! - Şi se merge sârguincios la biserică, Magister Stig?
MAGISTER STIG
Nu prea e de laudă!
MAGISTER OLAUS
Atunci preoţii sunt proşti sau se predică altceva decât cuvântul Domnului?
MAGISTER STIG
Aici nu există preoţi proşti şi aici se predică doar cuvântul pur al Domnului!
MAGISTER OLAUS
Asta mă bucură cel mai tare să aud! Doar cuvântul pur al Domnului! (Pauză.) Nils din Söderby menţiona adineauri că atunci când bate clopotniţa Mora, paisprezece mii de bărbaţi se aliniază pe câmpul de luptă. Astea sunt bineînţeles doar laude de ţăran, nu?
MÅNS NILSSON
Aş, dacă bate în modul potrivit se adună vreo şaisprezece mii; nu-i aşa, Anders Persson?
ANDERS PERSSON
Şaisprezece? Da, zi optsprezece!
MAGISTER OLAUS
Bun! Atunci vom bate clopotniţa în felul corect data viitoare când vine danezul, fiindcă aici s-au adunat doar şapte mii la ultima ieşire - împotriva duşmanilor regatului!
MÅNS NILSSON (către Anders Persson.)
Ăsta e un ins periculos! Să tăcem, părerea mea!
MAGISTER STIG (către Magister Olaus.)
De ce nu vine Ingel Hansson înapoi?
MAGISTER OLAUS
Nu ştiu!
MAGISTER STIG
Cu ce treburi a venit regele aici? Umblă vorba că ar vrea s-o pornească spre Norvegia. E adevărat?
MAGISTER OLAUS
Nu ştiu!
MAGISTER STIG
Atunci mă duc să aflu!

(Se duce spre uşă, o deschide, dar e întâmpinat de Sol şi Ostaşi.)

MAGISTER OLAUS (se îndreaptă spre Sol care îi şopteşte ceva.)
Lui Magister Stig Larsson i se porunceşte să meargă la rege numaidecât!
MAGISTER STIG
Porunceşte! Cine porunceşte aici?
MAGISTER OLAUS
Regele!
MÅNS NILSSON (se ridică.)
Trădare!
MAGISTER OLAUS
Exact: trădare şi trădători! - Mergeţi, Magister, imediat, altfel o să călăriţi fără şa!
MAGISTER STIG
La dracu'!
MAGISTER OLAUS
Spre dracul! - Afară!

(MÅNS NILSSON ŞI ANDERS PERSSON se ridică, se îndreaptă spre uşă.)

MÅNS NILSSON
Ştiţi cine sunt? Că sunt miner liber, prietenul regelui?
MAGISTER OLAUS
Atunci luaţi loc şi fiţi paşnic; dacă sunteţi prietenul regelui, s-a petrecut o eroare! Anders Persson şi Måns Nilsson, staţi jos! Vouă n-o să vi se facă niciun rău şi nimănui altcineva care e nevinovat! Lăsaţi-l pe Magister să plece şi nu vă înfierbântaţi! Cine a zis că aici e vorba de violenţă, dacă nu conştiinţa voastră încărcată?
MAGISTER STIG
E adevărat! Noi n-am făcut nimic rău şi nimeni nu ne-a ameninţat. - Liniştiţi-vă, buni prieteni, o să mă întorc imediat! (Pleacă.)
MÅNS NILSSON
Aşa e!
MAGISTER OLAUS
Când arunci cu bâta în haita de câini...
ANDERS PERSSON (către Måns Nilsson.)
Ne-am făcut de râs! Să ne liniştim! (Tare.) Vedeţi, Magister, cu anii devenim suspicioşi, mai ales când am văzut credinţă şi promisiuni încălcate una după alta...
MAGISTER OLAUS
Cred că înţeleg; în vremuri ca acestea, când schimbi stăpânul la fel cum şarpele îşi schimbă pielea, se iscă lesne o instabilitate în raţiune, care la bărbaţii tineri poate fi de iertat, dar la cei bătrâni, trecuţi bine prin viaţă, e de neiertat!
MÅNS NILSSON
În ceea ce priveşte vârsta, atunci nu putem vorbi de a regelui, care e în cei mai buni ani ai săi...
MAGISTER OLAUS
Şi prin urmare este de iertat...
MÅNS NILSSON (către Anders Persson.)
Cred că e dracul în persoană!
ANDERS PERSSON (către Magister Olaus.)
Cât o să stăm aici să aşteptăm? Şi ce aşteptăm?
MAGISTER OLAUS
Poruncile regelui, ştiţi dumneavoastră.
MÅNS NILSSON
Suntem consideraţi ostatici?
MAGISTER OLAUS
Nici pe departe! Dar nu e oportun să ieşiţi din casă până mai târziu!

(MÅNS NILSSON ŞI ANDERS PERSSON îşi tot schimbă locul şi sunt neliniştiţi.)

MÅNS NILSSON
Aici se întâmplă ceva rău; simt asta în piept!
ANDERS PERSSON
Trebuie să fie foarte cald aici înăuntru, fiindcă sunt foarte transpirat. Domnul Magister nu vrea să bea un pahar cu bere?
MAGISTER OLAUS
Nu, mulţumesc mult!
ANDERS PERSSON
Sau un pahar cu vin?
MAGISTER OLAUS
Mulţumesc, mulţumesc, nu pentru mine!
MÅNS NILSSON
Dar e de Rin, din ăla adevărat.

(MAGISTER OLAUS dă din cap refuzând. Bătăi de tobe afară.)

ANDERS PERSSON (scos din minţi.)
Nu se mai termină odată, în numele Domnului Iisus?
MAGISTER OLAUS (se ridică.)
Ba da, acum s-a terminat! (Se îndreaptă spre uşă, o deschide; Solul aruncă pe masă trei mantouri pline de sânge, ale lui Ingel Hansson, Nils din Söderby şi Magister Stig.) Iată!
MÅNS NILSSON ŞI ANDERS PERSSON
Baie de sânge din nou!
MÅNS NILSSON
Şi fără sentinţă şi judecată!
MAGISTER OLAUS
Acum doi ani s-a judecat şi s-a dat sentinţă, dar pentru a fi îngăduitor şi pentru a cerceta dacă se căiesc cu adevărat, regele i-a lăsat pe trădători în libertate. Când, prin intermediul spionilor a aflat că ei sunt incorigibili şi că se ţin în continuare de vorbe agitatoare, a decis să execute sentinţa judecătorească. Vedeţi dumneavoastră, aşa se prezintă chestiunea când este expusă în concordanţă cu adevărul.
MÅNS NILSSON
Circula de asemenea o vorbă, că totul ar fi iertat şi uitat...
MAGISTER OLAUS
Uitat, atâta vreme cât delictele nu se vor fi înnoit, dar din clipa în care s-au înnoit, nu a fost uitat, doar ascuns. E clar ca logica! (către Herman Israel.) Domnule Syndicus Herman Israel; aceşti doi bărbaţi de bună credinţă... sunteţi de bună credinţă, nu?
MÅNS NILSSON ŞI ANDERS PERSSON
Să sperăm!
MAGISTER OLAUS
Răspundeţi cu da sau nu, dacă sunteţi de bună credinţă!
MÅNS NILSSON ŞI ANDERS PERSSON
Da!
MAGISTER OLAUS (către Herman Israel.)
Domnule Syndicus, aceşti doi bărbaţi de bună credinţă au emis, în prezenţa dumneavoastră ca martor, o poveste reală despre starea din Dalarna. Au asigurat la unison că exploatarea minieră se desfăşoară cu profit; că agricultura şi creşterea vitelor înfloresc, pe lângă exploatarea metalului; că foametea e rară şi că la cea mai recentă, Milostivul Nostru Rege a împărţit cereale, care au ajuns pe mâinile cui trebuie şi nu au fost insuficiente! Aceşti mineri de bună credinţă şi de ispravă au confirmat aşijderea că în toate bisericile, clopotniţele sunt la locul lor, şi că niciun preot prost nu predică născociri laice, ci se predică doar cuvântul pur al lui Dumnezeu. De asemenea, dumneavoastră, domnule Syndicus, aţi înţeles că Dalarna poate sta la dispoziţie cu şaisprezece-optsprezece bărbaţi gata de luptă - informaţiile variază prin curaj bărbătesc ridicat sau scăzut! - Aşadar, domnule Syndicus, şi dumneavoastră, care aveţi pe mâini datoria bănească în curs a regatului, sunteţi îndreptăţit să luaţi la cunoştinţă de statutul ţării, aşadar aţi auzit din propria gură a poporului că toate plângerile dălăienilor sunt nefondate, şi că prin urmare, cei care au împrăştiat alte informaţii decât acestea, sunt trădători şi mincinoşi.
MÅNS NILSSON
Veto!
ANDERS PERSSON
Contest!
MAGISTER OLAUS
De vă contestaţi propriile cuvinte, atunci sunteţi de două ori mincinoşi!
MÅNS NILSSON (către Anders Persson.)
Ne ia gâtul! Să tăcem mai bine!
ANDERS PERSSON (către Magister Olaus.)
Nu, eu vreau să vorbesc. Vreau să ştiu ce soartă ne aşteaptă!
MAGISTER OLAUS
Veţi şti: că soarta voastră se află în propriile mâini; că sunteţi invitaţi la Stockholm fără escortă, dar cu scrisoare de garanţie şi protecţie, şi că puteţi merge singuri până acolo. Şi asta în calitate de vechi prieteni fideli ai Regelui, cărora el le poartă recunoştinţa.
MÅNS NILSSON
Noi înşelăciuni!
MAGISTER OLAUS
Nicio înşelăciune; aici e scrisoarea de garanţie şi protecţie a regelui, semnată chiar de mâna sa!
ANDERS PERSSON
Îi ştim noi scrisorile lui!
MÅNS NILSSON (către Anders Persson.)
Fii de acord, dă-te păgubaş, ca să mai câştigăm timp! - Domnule Magister, putem să intrăm în odaie să ne sfătuim, noi doi?
MAGISTER OLAUS
Mergeţi unde vreţi, doar la rege nu!

(MÅNS NILSSON ŞI ANDERS PERSSON se retrag în stânga şi deschid uşa odăii.)

MÅNS NILSSON
Peste câteva clipe trebuie să dăm un răspuns.
MAGISTER OLAUS
Când şi cum doriţi!

(MÅNS NILSSON ŞI ANDERS PERSSON ies prin stânga.)

MAGISTER OLAUS (către Herman Israel.)
Un popor căpos, credincios ca aurul şi plin de suspiciune.
HERMAN ISRAEL
Un popor foarte bun!
MAGISTER OLAUS
Dar puţin cam naiv. Ai văzut cum i-am prins în capcana pentru vulpi?
HERMAN ISRAEL
Frumoasă treabă! Unde-aţi învăţat asta?
MAGISTER OLAUS
Aflându-mă multă vreme în preajma multor oameni, am descoperit într-un final că cel dintâi păcat, mama tuturor viciilor, e îngâmfarea. De aceea, atunci când vreau să scot adevărul din criminali, îi prostesc să se dea mari.
HERMAN ISRAEL
Foarte înţelept, foarte înţelept, şi totuşi nu sunteţi un om bătrân! - Dar există şi oameni sfioşi, şi din ei înseamnă că nu aţi putea scoate adevărul?
MAGISTER OLAUS
Oamenii sfioşi se laudă cu sfioşenia lor, aşa că iese din ei dintr-o dată.
HERMAN ISRAEL (îl fixează.)
Scuze, parcă spuneaţi că vă cheamă Magister Olaus! Nu sunteţi Olaus Petri?
MAGISTER OLAUS
Exact!
HERMAN ISRAEL (surprins.)
Care a realizat reformarea bisericii?
MAGISTER OLAUS
Exact!
HERMAN ISRAEL
Şi care apoi a fost încâlcit într-un proces de înaltă trădare, bănuit de a fi ştiut despre uneltirile împotriva vieţii regelui?
MAGISTER OLAUS
Informaţiile le-am primit în timpul spovedaniei, sub jurământ de tăcere şi astfel, fără drept să le trădez.
HERMAN ISRAEL (continuă să-l studieze curios pe Magister Olaus.)
Hm, hm! (Pauză.) A fost o poveste de-a dreptul secretă, aceea.
MAGISTER OLAUS
Nu, n-aş da vina pe asta! Gorius Holst şi Hans Bökman au fost prinşi; iar secretul era doar acela că hamburghezul s-a găsit să povestească despre crima asupra regelui ca fiind dusă la bun sfârşit înainte ca planul să fi fost descoperit la Stockholm!
HERMAN ISRAEL
Asta numesc eu secret, mai ales că noi la Lübeck nu ştiam nimic.
MAGISTER OLAUS
Mi se pare misterios, căci altfel drumul spre Hamburg trece de obicei prin Lübeck.

(HERMAN ISRAEL tace.)

MAGISTER OLAUS
La fel, umbla un zvon că Marcus Meyer şi Jürgen Wollenweber nu erau străini de complot.
HERMAN ISRAEL
Eu n-am auzit niciodată aşa ceva! Şi nici nu cred! (Pauză. HERMAN ISRAEL arată cu degetul la mantouri.) Hainele astea rămân aici?
MAGISTER OLAUS
Până una-alta, da.
HERMAN ISRAEL
Aici, în nord, vizitele regale sunt cam sângeroase!
MAGISTER OLAUS
Eu nu-mi permit să judec acţiunile regelui meu, asta fiindcă nu sunt matur pentru această misiune, dar şi fiindcă ştiu că are judecători peste el, care îi conduc soarta!
HERMAN ISRAEL
Frumos vorbit - şi gândit! Dumneavoastră mereu aţi fost aşa înţelept?
MAGISTER OLAUS
Nu! Devenim atât de des ceea ce n-am fost!

(Pauză.)

HERMAN ISRAEL
Oare vor încerca să fugă de aici din casă?
MAGISTER OLAUS
Cazul este prevăzut! La fel cum şi deliberarea lor e luată în calcul. Ştiţi despre ce vorbesc ei acolo?
HERMAN ISRAEL
Nu, chiar nu!
MAGISTER OLAUS
Păi, ei încă nutresc speranţa că danezul Kristian Tiran e liber şi au de gând să caute ajutor la el.
HERMAN ISRAEL
Ce gând lipsit de cap!
MAGISTER OLAUS
Cu atât mai mult cu cât Kristian e întemniţat!
HERMAN ISRAEL
Sună nebuneşte, dar când auzi cât de fideli îi sunt bunii mineri regelui, nu te miri că se pot gândi la jurământul care-i leagă de singurul lor domnitor legal...
MAGISTER OLAUS
Permiteţi-mi ca eu să mă mir...
HERMAN ISRAEL
Doamne fereşte! Eu mă pun doar în locul lor!
MAGISTER OLAUS
E periculos să te pui în locul trădătorilor!

(Pauză.)

BARBRO (în uşa din dreapta, urmată de copii.)
Tata e aici? (se uită în jur; îl găseşte pe Herman Israel pe scaunul Regelui.) O, Doamne; e regele! (Îngenunchează; şi ceilalţi copii la fel.)
HERMAN ISRAEL
Nu, dragii mei copii, nu e regele! E doar un negustor sărac din Lübeck.
MAGISTER OLAUS
Frumos, frumos! (Către copii.) Acesta este vestitul şi puternicul consilier de stat Herman Israel, care împreună cu Cord König şi Nils Bröms l-a salvat pe regele vostru din temniţa daneză şi i-a creat suport pentru întreprinderea războiului de eliberare. Îi găsiţi tabloul sus, în sala Hanului Sankt Göran, unde este înfăţişat Gustav Eriksson în faţa consilierilor din Lübeck. Cinste celui căruia i se cuvine cinstea! Salutaţi-l pe prietenul Suediei şi al regelui vostru!

(BARBRO ŞI COPIII bat din palme.)

HERMAN ISRAEL (se ridică, vizibil mişcat.)
Dragi micuţi prieteni... nu... pot doar să vă mulţumesc... e nemeritat, căci un negustor dă ceva doar contra unei plăţi, şi eu sunt plătit din belşug!
MAGISTER OLAUS
Nu-l credeţi, dar ţineţi minte că există servicii care niciodată nu pot fi plătite, şi fapte frumoase, care nu pot fi nimicite, nici de nerecunoştinţă, nici de uitare! - Aşa, acum mergeţi înapoi la voi; o să vină şi tata imediat!

(BARBRO ŞI COPIII ies prin dreapta.)

HERMAN ISRAEL
Magister! La asta nu m-aş fi aşteptat din partea dumneavoastră!
MAGISTER OLAUS
Poate că înţeleg! Totuşi, Syndicus; să nu ne forţăm niciodată la nerecunoştinţă! E atât de apăsător să fii nerecunoscător!
HERMAN ISRAEL
Bun, bun! Nicio problemă cu asta!
MÅNS NILSSON ŞI ANDERS PERSSON (intră din stânga.)
Da, după ce ne-am mai gândit puţin am rămas la decizia să mergem la Stockholm sub garanţia şi protecţia regelui, pentru ca acolo să putem vorbi în tihnă cu el şi cu nobilii regatului.
MAGISTER OLAUS
În cazul acesta, sarcina mea e îndeplinită şi misiunea noastră încheiată! Le doresc aşadar lui Måns Nilsson şi Anders Persson bun venit în capitala Regatului!

(Pleacă cu Herman Israel.)

MÅNS NILSSON
Multe mulţumiri, Magister! (Aşteaptă până pleacă cei doi, după care iau în mână mantourile însângerate.) Iată drapelele cu sânge; regele Kristian se va ocupa de catarge, şi pe urmă... spre Stockholm!
ANDERS PERSSON
Către Stockholm!
MAGISTER OLAUS (intră înapoi.)
Auziţi, am uitat să spun un lucru. Mă ascultaţi?
ANDERS PERSSON (furios.)
Da!
MAGISTER OLAUS
Regele Kristian a fost prins şi întemniţat în castelul Sönderborg de pe insula Als. (MÅNS NILSSON ŞI ANDERS PERSSON loviţi; tac.) Aţi înţeles? - Castelul Sönderborg de pe insula Als!

Cortina.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică



 Toate articolele despre Festivalul Naţional de Teatru, 2012


0 comentarii

Spacer Spacer